3ra-136/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-136/15 Judecător: Șt. Niță Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 12 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată Hlopeţchi Igor împotriva Inspectoratului General al Poliţiei şi Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 18 martie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă : La 24 decembrie 2013, Hlopeţchi Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei şi Ministerului Afacerilor Inteme al Republicii Moldova, cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că activează în cadrul Ministerului Afacerilor Inteme al RM în funcţia de comisar adjunct, şef al serviciului personal şi educație al CP Buiucani, mun. Chişinău, funcţie în care a fost restabilit în baza deciziei irevocabile a Curţii de Apel Chişinău din 26 octombrie 2012. În baza ordinului nr. 75 semnat de Ministrul Afacerilor Inteme al RM, Inspectoratului General al Poliţiei, ca structură nou creată, i-au fost transmise toate atribuţiile polițienești care îi reveneau Ministerului Afacerilor Inteme al RM.

Cu toate acestea, pîrîţii refuză să-i achite salariul, încălcîndu-i dreptul constituțional la remunerarea corectă a muncii. Totodată, a mai indicat reclamantul că, conform hotărîrii definitive a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 08 octombrie 2013, s-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliţiei restanţa la salariul pentru perioada 01 martie 2013 - 08 octombrie 2013 în sumă de 37 767,8 lei, penalităţi în sumă de 7 072,07 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 3 000 lei. Menţionează reclamantul că, pîrîtul nu a executat această hotărîre, iar după data de 08 octombrie 2013 nici nu-i achită salariul care i se cuvine, fară a-i da careva explicaţii în acest sens. Solicită reclamantul Hlopeţchi Igor, încasarea în mod solidar din contul pîrîţilor Inspectoratul General al Poliţiei şi Ministerul Afacerilor Inteme al Republicii Moldova salariul restant în sumă de 28 870 lei.

De asemenea, consideră că pîrîţii, în temeiul art. 145-146 CM RM, trebuie să-i achite penalităţi pentru reţinerea salariului în mărime de 0,2 % pentru fiecare zi de întîrziere. A mai susţinut reclamantul că, în legătură cu neachitarea salariului din vina angajatorului o perioadă îndelungată a suportat grave prejudicii morale, întrucît a fost afectată imaginea sa în familie şi situaţia financiară a acesteia. De aceea, solicită încasarea din contul pîrîţilor Inspectoratul General al Poliţiei şi Ministerul Afacerilor Inteme al Republicii Moldova a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 martie 2014, acţiunea înaintată de către Hlopeţchi Igor a fost admisă parţial, s-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliţiei în beneficiul reclamantului Hlopeţchi Igor salariul restant brut pentru perioada 08 octombrie 2013 – 12 martie 2014 în sumă de 28 870 lei.

În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău 16 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 martie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 09 decembrie 2014, reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei - Vameș Oxana, în baza procurii (nr. 34/2-37 din 03 ianuarie 2014) a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe în partea pretențiilor înaintate către Inspectoratul General al Poliţiei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea faţă de IGP al MAI să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Mai indică recurentul că instanța de fond și cea de apel au apreciat arbitrar probele anexate la materialele cauzei. Conform art. 434 alin. (1) CPC, „recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale”. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost recepționată de către Inspectoratul General al Poliţiei la 13 octombrie 2014 (f.d. 167), recursul Inspectoratului General al Poliţiei se consideră declarat în termen. La 23 ianuarie 2015, Hlopeţchi Igor a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, completând-o la 26 ianuarie 2015, solicitînd declararea recursului inadmisibil.

Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul urmează a fi recunoscut drept inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanțele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare a acestora. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă