2ds-5/15 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Donos dosarul nr. 2ds-5/14 (Judecătoria Bălți) instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, E. Răţoi (Curtea de Apel Bălți) instanța de recurs: Iu. Sîrcu, T. Chișca-Doneva, V. Clevadî, Iu. Oprea, I. Druță (Curtea Supremă de Justiție) ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Ion Corolevschi Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând, fără înștiințarea participanților la proces, cererea Ministerului Justiţiei privind explicarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Timoşenco împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului moral, c o n s t a t ă La 17 ianuarie 2013 Timoşenco Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, prin hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 299/14 din 02 septembrie 2008, s-a dat acordul pentru pornirea în privinţa sa, care activa în calitate de judecător la Judecătoria Bălţi, a urmării penale şi tragerea la răspundere penală pe faptul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) Cod penal. Astfel, i-a fost adusă învinuirea, precum că exercitînd funcţia de judecător, fiind persoană cu funcţie de răspundere, a emis cu bună-ştiinţă o hotărîre contrară legii în cadrul examinării unei cauze civile. La 04 noiembrie 2008 dînsa a fost recunoscută în calitate de bănuit în baza art. 307 alin. (1) Cod penal, iar la 20 ianuarie 2009 i-a fost înaintată învinuirea în baza art. 191 alin. (2) Cod penal, în redacţia Legii din a. 1961 – pronunţarea cu bună ştiinţă de către judecător a unei hotărîri ilegale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 18 ianuarie 2010, devenită irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 ianuarie 2012, dînsa a fost achitată din motiv că fapta imputată nu întrunea elementele infracţiunii. Menţionează reclamanta că, în perioada derulării procesului penal, a avut de suferit psihologic, acţiunile procuraturii, prin contestarea hotărîrii de achitare, au avut un impact negativ asupra sănătăţii sale, întrucît se afla în permanenţă în stare de stres emoţional. Din aceste considerente, starea sa de sănătate s-a înrăutăţit, dînsa fiind nevoită să se afle la tratament atît staţionar, cît şi ambulatoriu cu diagnoză „hipertensiune de gradul II-III, insuficienţă cardiacă II NIHA”.

La fel, indică reclamanta, i-au fost cauzate şi prejudicii în legătură cu privarea de dreptul de a munci, activitatea în funcţia deţinută fiind suspendată pe perioada urmăririi penale şi examinării dosarului în instanţa de judecată. În această situaţie, dînsa şi familia sa a fost lipsită de mijloace de întreţinere – salariul, care la acel moment constituia sursa unică de existenţă, mai mult ca atît, a fost privată de dreptul de a munci după specialitate. Mai susţine reclamanta că, prin acţiunile ilegale ale organelor de drept i-a fost afectată reputaţia profesională, avînd un stagiu de muncă în instanţa de judecată mai mult de 30 ani, inclusiv în calitate de judecător 22 ani. În afară de aceasta, în cadrul urmării penale şi judecării cauzei, în privinţa sa a fost aplicată măsura preventivă obligarea de a nu părăsi ţara, prin ce a fost privată de libertatea deplasării peste hotarele Republicii Moldova.

Solicită reclamanta încasarea din contul statului în beneficiul său a sumei de 1 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 04 iulie 2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, încasîndu-se de la Ministerul Justiţiei în beneficiul Valentinei Timoşenco suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 3000 lei – cheltuieli pentru asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 au fost admise recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, modificată decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013 prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul Valentinei Timoşenco de la 100 000 lei până la 50 000 lei, în rest hotărârile judecătorești au fost menținute.

La 18 decembrie 2014 Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a adresat Curții Supreme de Justiţie cerere privind explicarea deciziei din 29 octombrie 2014. În motivarea cererii respective, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a indicat că în textul hotărârii Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013, menținută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014, ambele fiind modificate prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral, s-a menționat că prejudiciul moral și cheltuielile pentru asistență juridică urmează a fi încasate de la Ministerul Justiţiei.

Notează că prin prisma art. 5 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova este organul care reprezintă statul în 2 instanțele de judecată pe această categorie de cauze, iar conform art. 13 alin. (1) din aceeași Lege, repararea prejudiciului se efectuează din contul bugetului de stat. Prin urmare, Ministerul Justiţiei nu poate răspunde patrimonial cu bugetul propriu în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. Consideră că Curtea Supremă de Justiție în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs a omis să corecteze greșeala comisă de către Judecătoria Bălți, menținută de Curtea de Apel Bălți, în privința obligării Ministerului Justiției să achite în beneficiul Valentinei Timoșenco suma prejudiciului moral și cheltuielile de judecată.

Pretinde că la cazul prezentei spețe sunt necesare explicații referitor la bugetul din cadrul căruia urmează a fi reparat prejudiciul moral și cheltuielile pentru asistență juridică. Cere Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în temeiul art. 251 CPC emiterea unei încheieri judecătorești privind explicarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 prin care să se explice concret din contul cărui buget s-a dispus încasarea în beneficiul Valentinei Timoșenco suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 3 000 cheltuieli pentru asistență juridică. Studiind materialele pricinii în raport cu argumentele expuse de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea privind explicarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă, din următoarele considerente.

Potrivit art. 251 alin. (1) CPC, dacă sînt necesare explicaţii referitor la sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărîrii sau dacă hotărîrea cuprinde dispoziţii contradictorii, instanţa emitentă poate, la cererea participanţilor la proces sau a executorului judecătoresc, să dea explicaţii asupra dispozitivului ori să omită dispoziţiile contradictorii fără a modifica cuprinsul hotărîrii. Din materialele prezente la dosar rezultă că prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013 acţiunea Valentinei Timoșenco a fost admisă parţial, încasîndu-se de la Ministerul Justiţiei în beneficiul dânsei suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 3000 lei – cheltuieli pentru asistenţă juridică, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 au fost admise recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, modificată decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013 prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul Valentinei Timoşenco de la 100 000 lei până la 50 000 lei, în rest hotărârile judecătorești au fost menținute.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie subliniază că la cazul pricinii lipsesc careva temeiuri legale pentru explicarea deciziei instanței de recurs din 29 octombrie 2014. Or, în cazul admiterii prezentei cereri a Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu explicarea din contul cărui buget s-a dispus încasarea în beneficiul 3 Valentinei Timoșenco sumele adjudecate, s-ar modifica însăși cuprinsul hotărîrii judecătorești, situație expres interzisă prin art. 251 alin. (1) CPC. Totodată, instanța de recurs reţine că într-adevăr, în textul hotărârii primei instanțe s-a indicat că sumele adjudecate în beneficiul Valentinei Timoșenco se încasează “de la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova”.

În acest context, se evidențiează prezența unei erori materiale în partea motivării și dispozitivul hotărârii Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013, care urmează a fi corectată de către respectiva instanță, din oficiu sau la cererea participanților la proces, în temeiul art. 249 CPC, cu indicarea în locul sintagmei greșite “se încasează de la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova” sintagma corectă “se încasează din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova”. Chiar Ministerul Justiţiei în textul prezentei cereri indică asupra comiterii de către Judecătoria Bălți a unei erori în această privință, care a rămas necorectată în apel și în recurs, însă din motive necunoscute solicită în fața instanței de recurs explicarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014, neadresîndu-se către instanța de fond, cu o cerere de corectare a erorii în temeiul art. 249 CPC.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că la cazul prezentei pricini lipsesc careva temeiuri legale pentru explicarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea Ministerului Justiţiei privind explicarea deciziei. În conformitate cu art. art. 251, 269 şi 270 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge cererea Ministerului Justiţiei privind explicarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Timoşenco împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă 4