2ra-2265/14 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A.Donos dosarul nr. 2ra-2265/14 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, E. Răţoi DECIZIE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinînd, fără participarea părţilor, recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Timoşenco împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014, prin care apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor a Republicii Moldova au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 17 ianuarie 2013 Timoşenco Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, prin hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 299/14 din 02 septembrie 2008, s-a dat acordul pentru pornirea în privinţa sa, care activa în calitate de judecător la Judecătoria Bălţi, a urmării penale şi tragerea la răspundere penală pe faptul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 307 al. (2) lit. c) Cod penal. Astfel, i-a fost adusă învinuirea, precum că, dînsa exercitînd funcţia de judecător, fiind persoană cu funcţie de răspundere, a emis cu bună-ştiinţă o hotărîre contrară legii în cadrul examinării unei cauze civile. La 04 noiembrie 2008 dînsa a fost recunoscută în calitate de bănuit în baza art. 307 al. (1) Cod penal, iar la 20 ianuarie 2009 i-a fost înaintată învinuirea în baza art. 191 al.

(2) Cod penal, în redacţia Legii din a. 1961 – pronunţarea cu bună ştiinţă de către judecător a unei hotărîri ilegale. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 18 ianuarie 2010, devenită irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 ianuarie 2012, dînsa a fost achitată din motiv că fapta imputată nu întrunea elementele infracţiunii. Menţionează reclamanta că, în perioada derulării procesului penal, a avut de suferit psihologic, acţiunile procuraturii, prin contestarea hotărîrii de achitare, au avut un impact negativ asupra sănătăţii sale, întrucît se afla în permanenţă în stare de stres emoţional. Din aceste considerente, starea sa de sănătate s-a înrăutăţit, dînsa fiind nevoită să se afle la tratament atît staţionar, cît şi ambulatoriu cu diagnoză „hipertensiune de gradul II-III, insuficienţă cardiacă II NIHA”.

La fel, indică reclamanta, i-au fost cauzate şi prejudicii în legătură cu privarea de dreptul de a munci, activitatea în funcţia deţinută fiind suspendată pe perioada urmăririi penale şi examinării dosarului în instanţa de judecată. În această situaţie, dînsa şi familia sa a fost lipsită de mijloace de întreţinere – salariul, care la acel moment constituia sursa unică de existenţă, mai mult ca atît, a fost privată de dreptul de a munci după specialitate. Mai susţine reclamanta că, prin acţiunile ilegale ale organelor de drept i-a fost afectată reputaţia profesională, avînd un stagiu de muncă în instanţa de judecată mai mult de 30 ani, inclusiv în calitate de judecător 22 ani. În afară de aceasta, în cadrul urmării penale şi judecării cauzei, în privinţa sa a fost aplicată măsura preventivă obligarea de a nu părăsi ţara, prin ce a fost privată de libertatea deplasării peste hotarele Republicii Moldova.

Solicită reclamanta încasarea din contul statului în beneficiul său a sumei de 1 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 04 iulie 2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, încasîndu-se de la Ministerul Justiţiei în beneficiul Valentinei Timoşenco suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 3000 lei – cheltuieli pentru asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 26 mai 2014 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii sau de modificare a hotărîrilor judecătoreşti prin micşorarea, în limita rezonabilă, a cuantumului sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuieli de judecată pentru asistenţă juridică. Recurentul Ministerul Justiţiei în motivarea recursului a indicat că instanţele judecătoreşti la aprecierea sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral nu au respectat criteriul echităţii care presupune că despăgubirile pentru prejudiciu moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică în aşa fel trebuie stabilite încît să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat.

La 28 mai 2014 împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs şi Ministerul Finanţelor, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea integrală a acţiunii. Recurentul Ministerul Finanţelor în motivarea recursului a indicat că concluziile instanţei de apel contravin circumstanţelor pricinei şi probelor prezentate de părţi, fiind aplicate eronat şi normele de drept material şi procedural. La 17 iunie 2014 în adresa Valentinei Timoşenco, Procuraturii Generale şi Ministerului Finanţelor a fost expediată copia recursului declarat de către Ministerul Justiţiei, precum şi în adresa Valentinei Timoşenco, Procuraturii Generale şi Ministerului Justiţiei – recursul Ministerului Finanţelor, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 10 iulie 2014 Timoşenco Valentina a depus referinţă la recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor, în care a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind legale şi întemeiate. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel, expediată părţilor de către Curtea de Apel Bălţi la 28 martie 2014, au fost recepţionate de către Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei la 01 aprilie 2014. Astfel, recursurile se consideră depuse în termen.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 august 2014 recursurile Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor au fost declarate admisibile. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului şi cu obiecţiile expuse în referinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile urmează fi admise cu modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, prin micşorarea sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 299/14 din 02 septembrie 2008, s-a dat acordul pentru pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală a judecătorului Judecătoriei Bălţi, Timoşenco Valentina pe art. 307 al. (2) lit. c) Cod penal. Prin ordonanţa procurorului secţiei exercitare a urmăririi penale în cauze excepţionale a Procuraturii Generale, Popescu Corneliu, din 04 noiembrie 2008, intimata-reclamantă Timoşenco Valentina a fost recunoscută în calitate de bănuită pe cauza penală pornită în temeiul prevederilor art. 307 al. (1) Cod penal, iar prin ordonanţa din 20 ianuarie 2009, s-a dispus punerea sub învinuire a Valentinei Timoşenco, fiindu-i imputată comiterea infracţiunii prevăzute de art. 191 al.

(2) Cod penal, în redacţia Legii din 24 martie 1961, - pronunţarea cu bună ştiinţă de către judecător a unei hotărîri ilegale. Astfel, intimata-reclamantă Timoşenco Valentina a fost învinuită în faptul că, exercitînd funcţia de judecător al Judecătoriei Bălţi, înfăptuind justiţia şi fiind obligat să adopte acte judiciare legale şi întemeiate, a săvîrşit acţiuni care au subminat autoritatea şi prestigiul justiţiei, discreditînd înaltă funcţie de judecător, pronunţînd cu bună ştiinţă o hotărîre contrară legii pe acţiunea civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Rementova cu privire la declararea ca dispărut fără veste a lui Antoşciuc Valeriu.

Tot la 20 ianuarie 2009, Valentinei Timoşenco i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de obligaţia de nepărăsire a localităţii pe un termen de 30 zile, fiind prelungită prin ordonanţa din 13 februarie 2009 încă cu 30 zile, pînă la 21 martie 2009. De asemenea, prin hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii 96/5 din 02 aprilie 2009, Timoşenco Valentina a fost suspendată din funcţie începînd cu 02 aprilie 2009, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii în cauza respectivă. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 18 ianuarie 2010, devenită irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 ianuarie 2012, Timoşenco Valentina a fost achitată din motiv că fapta imputată nu întruneşte elementele infracţiunii.

Ulterior, la 13 martie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus anularea suspendării Valentinei Timoşenco din funcţia de judecător la Judecătoria Bălţi. Conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Conform art. 6 din Legea menţionată, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Conform art. 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare: gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

În circumstanţele menţionate şi în contextul normelor de drept enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel just au concluzionat că sunt întrunite şi aplicabile la caz prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, dispunînd admiterea acţiunii privind repararea prejudiciului moral cauzat Valentinei Timoşenco. Totodată, în opinia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie cuantumul compensaţiei pentru prejudiciul moral determinat de către prima instanţă şi acceptat de către instanţa de apel – 100 000 lei pentru a fi încasat în beneficiul Valentinei Timoşenco, este exagerat.

În speţă, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 500 00 lei este în măsură de a atenua suferinţele psihice şi fizice cauzate Valentinei Timoşenco, fiind echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul suferit, ţinînd cont de faptul că, intimata-reclamantă Timoşenco Valentina pe parcursul efectuării urmării penale şi examinării dosarului penal nu a fost privată de libertate, fiind achitată de prima instanţă, aflîndu-se sub învinuire pe termen de doar un an.

În acest sens, instanţa de recurs subliniază asupra faptului că la determinarea cuantumului prejudiciului moral, instanţa de judecată trebuie să respecte criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie stabilit în aşa fel încît să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat, astfel fiind menţinut echilibrul între daunele efectiv pricinuite şi suma acordată. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor, de a modifica decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul Valentinei Timoşenco de la 100 000 lei la 50 000 lei, în rest a menţine hotărîrile judecătoreşti.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admit recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se modifică decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Timoşenco împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral, prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul Valentinei Timoşenco de la 100 000 (una sută mie) lei pînă la 50 000 (cinci zeci mii) lei.

În rest decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 22 octombrie 2013 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă