2ra-1779/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Bălţi Dosarul nr. 2ra-1779/13 Judecători: D. Puşca Curtea de Apel Bălţi Judecători: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de Sorbalo Stanislav şi Ministerul Finanţelor al RM, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Sorbalo Stanislav către Ministerul Finanţelor al RM şi Procuratura Generală a RM privind încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2013, CONSTATĂ : La 29 noiembroe 2011, Sorbalo Stanislav a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Finanţelor al RM şi Procuratura Generală a RM, solicitînd privind încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a activat în organele MAI începînd cu 15 august 1991 pînă la 17 iunie 2004. Pe parcursul a activităţii n-a avut nici o abatere disciplinară, a fost menţionat de 47 ori pentru rezultatele obţinute şi decorat cu insigna MAI „ Pentru serviciul impecabil,,. Prin decretul Preşedintelui R.Moldova din 17 iunie 2004 a fost numit judecător de instrucţie la Judecătoria Bălţi pe un termen de 5 ani. Conform legii de procedură penală judecătorul de instrucţie efectuează controlul judiciar asupra procedurii prejudiciare în cauze penale, conducător al cărora este procurorul. La 15 august 2008 a emis o încheiere în baza art.313 CPP, care potrivit legislaţiei este definitivă şi irevocabilă din momentul pronunţării.

Adjunctul Procurorului General, Valeriu Botnari, a depus recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie, tot odată fiind sesizat CSM şi Preşedintele R.Moldova.

Pînă la judecarea recursului în anulare de către CSJ în privinţa încheierii irevocabile pronunţate la 15 august 2008, Procurorul General Valeriu Gurbulea la 12 septembrie 2008 prin sesizările nr.24-289/08-1945 şi nr.24- 289/08-1946 a solicitat de la Preşedintele R.Moldova şi CSM acordul la pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspunderea penală a sa ca judecător pentru săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (l) Cod penal la adoptarea încheierii din 15 august 2008, invocînd că, încheierea din 15 august 2008 este contrară legii pe motiv că el nu a fost în drept de a judeca plîngerile 1 petiţionarilor şi de a pronunţa încheierea, deoarece plîngerile petiţionarilor au fost înaintate în cadrul cauzei penale a avocatului Lichii Boris, care este reprezentantul său ca parte vătămată în cauza penală privind acuzarea lui Parhomenco S. în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) din Codul penal.

Prin hotărîrea nr.363/16 din 09 octombrie 2008, în baza sesizării Procurorului General, CSM a constatat faptul că el ca judecător de instrucţie la judecarea plîngerilor petiţionarilor şi adoptarea încheierii din 15 august 2008 intenţionat a încălcat prevederile legislaţiei de procedură penală, adoptînd astfel o hotărîre contrară legii din care rezultă elementele infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (l) Cod penal, totodată ridicîndu-i imunitatea sa de judecător şi eliberînd acordul pentru pornirea urmăririi penale şi tragerea sa la răspundere penală. Hotărîrea CSM din 09 octombrie 2008 a fost anulată integral de CSJ ca fiind ilegală. Procurorul General Valeriu Gurbulea, prin ordonanţa din 10 octombrie 2008 a dispus începerea urmăririi penale în privinţa sa în baza art. 307 alin. (l) Cod penal pentru pronunţarea încheierii din 15 august 2008 privind anularea perchiziţiilor din 03 aprilie 2008 ca contrară legii.

La 11 noiembrie 2008 a depus plîngere în baza art. 313 CPP împotriva acţiunilor ilegale a Procurorului General şi împotriva acţiunilor organului de urmărire penală sub conducerea Procurorului General Valeriu Gurbulea. Hotărîrea definitivă de către instanţa de judecată pe marginea plîngerii date a fost adoptată abea la 13 mai 2010. În pofida faptului că a contestat în instanţa de judecată toate acţiunile organului de urmărire penală, de către organul de urmărire penală era continuată urmărirea penală şi era presat de către Procuratura Generală sub conducerea lui Gurbulea Valeriu şi Popescu Corneliu care nemijlocit efectua urmărirea penală. La 05 noiembrie 2008 a fost recunoscut în calitate de bănuit pe cauza penală dată în baza art. 307 alin. (l) Codul penal.

La fel, la 05 noiembrie 2008 în privinţa sa a fost aplicată măsura preventivă - obligaţia de nepărăsire a ţării. La 16 ianuarie 2009 a fost pus sub învinuire şi recunoscut în calitate de învinuit în baza art. 307 alin. (l) CP. La 22 aprilie 2009 urmărirea penală în privinţa sa a fost finisată şi expediată în instanţa de judecată pentru judecarea în fond.

La reexaminarea plîngerii înaintate de către el în baza art. 313 CPP, instanţa de judecată a stabilit grave încălcări a prevederilor legislaţiei procesual-penale şi prin încheierea din 13 mai 2010 a admis integral plîngerea sa declarînd nulă ordonanţa PG din 10 octombrie 2008 cu privire la pornirea urmăririi penale în privinţa sa în baza art. 307 alin. (l) Codul penal, fapt care atrage după sine nulitatea tuturor acţiunilor de urmărire penală efectuate în cadrul cauzei penale date, totodată constatînd ca fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind pus ilegal sub învinuire şi ilegal trimisă cauza penală în privinţa sa în instanţa de judecată, la fel constatînd ca fiindu-i încălcat dreptul la libera circulaţie, faţă de el ilegal fiind aplicată măsura preventivă, obligaţia de a nu părăsi ţara.

A mai constatat instanţa ca fiindu-i încălcat dreptul la libertate şi siguranţă, fiind supus reţinerii şi aducerii forţate la 17 aprilie 2009, ora 11.00. Necătînd la faptul că, de către instanţa de judecată a fost anulată şi declarată nulă atît pornirea urmăririi penale cît şi toate acţiunile de urmărire penală petrecute 2 în cadrul dosarului dat împotriva sa, organul procuraturii a insistat în continuare la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată.

Prin sentinţa din 03 august 2010 cauza penală a fost încetată în şedinţa preliminară, punînd la bază 3 temeiuri şi anume: în legătură cu faptul că acţiunile sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.307 alin. (l) Codul penal, pe temeiul existenţei a unei hotărîri judecătoreşti definitive prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri şi anume încheierea judecătorului de instrucţie din 13 mai 2010 şi al treilea temei că pe cazul dat sunt prezente şi alte circumstanţe care exclud în genere efectuarea urmăririi penale în privinţa sa şi anume lipsa acordului CSM cu privire la atragerea la răspundere penală a sa ca judecător de instrucţie.

Necătînd la faptul că, de către instanţa de judecată a fost încetat procesul penal pornit ilegal în privinţa sa, organul procuraturii a insistat în continuare la examinarea procesului penal deja de către Curtea de Apel Chişinău, fiind atacată sentinţa dată cu recurs. Încheierea judecătorului de instrucţie din 13 mai 2010 a fost atacată cu recurs în anulare la CSJ, care prin decizia din 29 septembrie 2010 a respins ca inadmisibil recursul în anulare înaintat. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel din 30 noiembrie 2010 a fost respins recursul procurorului ca neîntemeiat şi a fost menţinută sentinţa din 03 august 2010 fără modificări. În prezent hotărîrile judecătoreşti prin care a fost stabilit şi constatat faptul pornirii ilegale a procesului penal împotriva sa şi faptul atragerii ilegale la răspundere penală sunt definitive şi irevocabile.

Pînă în prezent Procurorul General nu i-a adus scuze oficiale pentru atragerea ilegală la răspundere penală. Cere, încasarea din contul statului prejudiciul moral în mărime de 3500000 lei, a cheltuielilor de judecată în sumă de 13 388 lei, obligarea Procurorului General să-i aducă în mod public scuze oficiale în numele statului cu plasarea scuzelor date pe saitul PG şi a CSM.

Obligarea reprezentantului PG sau procurorul în PG care a efectuat urmărirea penală Corneliu Popescu, să se prezinte în una din zilele de vineri, ora 11.00 la intrarea în CA Chişinău, unde în prezenţa sa, a avocatului său şi a celor prezenţi, în faţa camerelor de luat vederi a posturilor TV să-i prezinte scuze oficiale în numele statului în legătură cu reţinerea sa ilegală, cu difuzarea ulterioară a scuzelor pe posturile TV din ţară la care au fost difuzate secvenţele de la reţinerea sa din 17 aprilie 2009. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 26 iunie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, prin care s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministeului Finanţelor al RM în beneficiul lui Sorbalo Stanislav suma de 70 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 4 973,9 lei prejudiciu material.

În rest acţiunea a fost respinsă. În susţinerea soluţiei adoptate, instanţa de fond a aplicat prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, art. 1422 şi 1423 CC, menţionînd că Sorbalo Stanislav a fost ilegal atras la răspundere penală, motiv din care are dreptul la despăgubiri pentru suferinţele morale cauzate. Referitor la cerinţele de prezentare a scuzelor oficiale, instanţa le-a calificat ca neîntemeiate. 3 La 27 iulie 2012, Ministerul Finanţelor al RM a declarat apel împotriva hotaririi primei instanţe, cerînd admiterea apelului şi modificarea hotărîrii primei instanţe în sensul diminuării sumei despăgubirilor.

Cu cerere de apel s-a adresat şi Sorbalo Stanislav, solicitînd casarea hotărîrii instanţei de fond în partea respingerii acţiunii şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a cerinţelor în această parte. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2013, apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Sorbalo Stanislav au fost respinse, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 26 iunie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legitimă în corespundere cu cerinţele legii.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 02 aprilie 2013, Sorbalo Stanislav a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie încasat din contul statului cheltuelile de judecată în sumă totală de 13883 lei, paguba morală în valoare totală de 3 500 000. În baza art. 12 alin. (l) a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, să fie obligat Procurorul General, ca procuror ierarhic superior şi ca conducător al Procuraturii Generale, să-i aducă scuze oficiale în numele statului, în mod public în adresa sa cu privire la atragerea dînsului în mod ilegal la răspunderea penală, cu plasarea scuzelor date pe saitul Procuraturii Generale şi a Consiliului Superior al Magistraturii.

În baza art. 12 alin. (3) a Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, să fie obligat reprezentantul Procuraturii Generale, s-au procurorul în Procuratura Generală care a efectuat urmărirea penală Corneliu Popescu, să se prezinte în una din zilele de vineri la ora 11.00 la intrarea în Curtea de Apel Chişinău, unde în prezenţa sa şi a avocatului său şi a celor prezenţi acolo şi în faţa camerelor de luat vederi a posturilor TV să-i prezinte scuze oficiale în numele statului în mod public în faţa sa în legătură cu reţinerea sa ilegală, cu difuzarea ulterioară a scuzelor date pe posturile TV din ţară, pe care au fost difuzate secvenţele de la reţinerea sa din 17 aprilie 2009. În argumentarea recursului recurentul a invocat că concluziile instanţelor expuse în hotărîri, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

În speţă, recurentul a menţionat că eronat a fost aplicată Legea nr. 1545 din 25.02.1998, iar probele prezentate au fost studiate foarte superficial. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 05 aprilie 2013, Ministerul Finanţelor al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, modificarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 26 iunie 2012 în sensul încadrării mărimii prejudiciului moral şi a prejudiciului material în limite rezonabile. 4 În argumentarea recursului recurenta a invocat că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Recurentul în cauză a menţionat că mărimea prejudicului moral dispus încasării este exagerat şi eronat estimat, deoarece la evaluarea acestui prejudiciu, trebuie să se ţină cont de menţinerea unui echilibru între compensaţie şi venituri nejustificate.

Procuratura Generală a depus referinţă pe marginea recursurilor declarate, în care şi-a exprimat dezacordul cu recursul declarat de Sorbalo Stanislav şi a solicitat respingerea lui, iar recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM l-a susţinut, solicîtînd admiterea lui. La fel a depus referinţă şi Sorbalo Stanislav pe marginea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al RM, în care a solicitat respingerea lui. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Sorbalo Stanislav şi Ministerul Finanţelor al RM au fost considerate admisibile şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recursuri şi a referinţelor depuse de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia recursului înaintat de Ministerul Finanţelor, iar recursul înaintat de Sorbalo Stanislav îl consideră neîntemeiat, pornind de la următoarele. Referitor la recursul declarat de Sorbalo Stanislav, instanţa de recurs reţine următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Afirmaţia recurentului cum că instanţele eronat au aplicat prevederile Legii 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, Colegiul o consideră declarativă.

Sub acest aspect, instanţa de recurs reţine că recurentul invocă argumente ce ţin de dezacordul său cu felul cum instanţele au interpretat şi aplicat prevederile art. 11 şi 12 din legea sus citată. În opinia sa, incorect au fost evaluate suferinţele sale legate de atragerea sa la urmărire penală, iar cerinţa de obligare a Procurorului să-i prezinte scuze oficiale are la bază temeiul legal, pe care instanţele l-au neglijat. Potrivit art. 11 alin. (1) şi (3) al legii menţionate, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu- se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

În toate cazurile, instanţa de 5 judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. Din analiza deciziilor contestate, Colegiul deduce că instanţele la aprecierea mărimii prejudiciului moral, s-a călăuzit anume de prevederile legale invocate de recurent ca fiind neglijate. În asemenea circumstanţe, afirmaţia recurentului cum că instanţele eronat au aplicat legea, este considerată neîntemeiată şi lipsită se suport probator. Nu poate fi reţinută ca atare nici afirmaţia recurentului cum că probele prezentate au fost studiate foarte superficial, deoarece de către instanţe au fost stabilite corect toate împrejurările importante pentru justa soluţionare a pricinii.

Referitor la invocarea de către Sorbalo Stanislav a ilegalităţii respingerii de către instanţe a cerinţei sale de obligare a Procurorului să-i prezinte scuze oficiale, Colegiul reţine următoarele. Potrivit art. 12 alin. (1) al Legii 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale. (2) Scuzele oficiale ale procurorului se aduc în cazul: a) scoaterii integrale a persoanei de sub urmărire penală; b) încetării urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 285 alin.(1) pct.2), 3), 5) şi alin.(2) din Codul de procedură penală; c) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Prin urmare, norma legală evocată stabileşte expres cazurile în care procurorul aduce scuze oficiale. La caz, reclamantul invocă prezenţa temeiului stabilit la lit. b) alin. (2) art. 12 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 - încetarea urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 285 alin.(1) pct.2), 3), 5) şi alin.(2) din Codul de procedură penală. Potrivit art. 285 alin. (1) CPP, încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală şi de finisare a acţiunilor procedurale, în cazul în care pe temei de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia.

(2) Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din prezentul cod, precum şi dacă există cel puţin una din cauzele prevăzute la art.53 din Codul penal sau dacă se constată că: 1) plîngerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată sau părţile s-au împăcat – în cazurile în care urmărirea penală poate fi pornită numai în baza plîngerii prealabile sau legea penală permite împăcarea; 2) persoana nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală; 3) persoana a săvîrşit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate şi nu este necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.

Potrivit art. 275 pct. 4)-9) CPP, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, şi va fi încetată în cazurile în care: 4) a intervenit termenul de prescripţie sau amnistia; 5) a intervenit decesul făptuitorului; 6) lipseşte plîngerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe, conform art.276, numai în baza plîngerii acesteia sau plîngerea prealabilă a fost retrasă; 6 7) în privinţa unei persoane există o hotărîre judecătorească definitivă în legătură cu aceeaşi acuzaţie sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri; 8) în privinţa unei persoane există o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii; 9) există alte circumstanţe prevăzute de lege care condiţionează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

În speţă, prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 03.08.2010, procesul penal în privinţa lui Sorbalo Stanislav a fost încetat în baza mai multor temeiuri. Însă, Colegiul menţionează că aducerea scuzelor de către procuror, are menirea să reabiliteze persoana în drepturile sale. Or, această măsură, de rînd cu acordarea unei sume băneşti echivalente cu mărimea prejudiciului moral cauzat, are drept scop atenuarea consecinţelor atragerii ilegale a persoanei la răspundere penală. Astfel că, în situaţia din speţă, repararea prejudiciului cauzat lui Sorbalo Stanislav prin acţiunile organului de urmărire penală, a avut loc prin acordarea unei recompense băneşti echivalente suferinţelor sale fizice şi psihice.

Cît priveşte recursul declarat de Ministerul Finanţelor, Colegiul consideră că urmează a fi admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Instanţa de recurs consideră că motivele de casare invocate de recurent parţial şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului, iar circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a hotărîrilor în sensul diminuării mărimii prejudiciului moral, pornind de la următoarele.

Potrivit materialelor cauzei, Sorbalo Stanislav s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere către Ministerul Finanţelor, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 13 388 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 3 500 000 lei, ca urmare a intentării unei cauze penale în privinţa sa, ulterior procesul fiind încetat. Instanţa de fond a admis acţiunea parţial şi a dispus încasării de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Sorbalo Stanislav a prejudiciului material în mărime de 4 973,9 lei şi moral în mărime de 70 000 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare în partea dispunerii încasării prejudiciului moral sunt exagerate, deoarece provin din aprecierea eronată a probelor aduse în sprijinul acestei pretenţii, pornind de la următoarele.

Sorbalo Stanislav a solicitat 3 500 000 lei cu tilu de prejudiciu moral pentru suferinţele suportate în legătură cu intentarea în privinţa sa a cauzei penale şi cu desfăşurarea acţiunilor de urmărire penală, iar instanţa de fond a încasat 70 000 lei. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel, neîntemeiat au hotărît în bază echitabilă, acordarea reclamantului Sorbalo Stanislav 70 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

7 Conform art. 1405 alin. (1) CC, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii, se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Conform art. 1 alin. (1) lit. a) al Legii 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul moral şi material, cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurii represive de ţinere sub arest, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale. Iar în baza art. 3 al aceleaşi legi, prejudiciul moral, cauzat persoanei fizice prin acţiunile ilicite menţionate la art.1 alin.(1), se repară în modul stabilit de legislaţia civilă.

Conform art. 4 lit. (b) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. Reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor relatate, Colegiul consideră că, prima instanţă şi instanţa de apel, au ajuns întemeiat la concluzia de admitere a acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat, pe parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că pe parcursul urmăririi penale, reclamantului Sorbalo Stanislav i s-a cauzat un anumit stres şi frustrare.

Însă, în opinia instanţei de recurs, suma încasată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel este exagerată. Articolul 1423 Cod civil prevede că instanţa de judecată apreciază mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral reieşind din circumstanţele concrete ale pricinii. Articolul 11 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinîndu-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. 8 Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate.

Totodată, în hotărîrea CEDO din 10.11.2004 în cauza Ernestina Zullo vs Italia, Curtea a menţionat că mărimea daunei morale va fi stabilită în funcţie şi de nivelul de viaţă în statul respectiv. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate şi hotărînd în bază echitabilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ acordă reclamantului Sorbalo Stanislav 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti corect au aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecării, iar prin actele cauzei a fost demonstrată prezenţa condiţiilor necesare pentru răspunderea civilă şi, în consecinţă, survenirea acesteia.

În acelaşi timp, Colegiul conchide că circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a hotărîrilor în sensul diminuării mărimii prejudiciului moral pînă la 15 000 lei. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Sorbalo Stanislav. Se admite recursul declarat de Ministerul Finaţelor al RM. Se modifică decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 26 iunie 2012 în sensul micşorării sumei prejudiciului moral dispus încasării de la stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Sorbalo Stanislav pînă la 15 000 (cincisprezece mii) lei.

În rest, decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 26 iunie 2012 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea 9