2ra-1396/13 — Reparatea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărîrii judecătoreşti

prima instanţă: S. Pahupa dosarul nr. 2ra-1396/13 instanţa de apel: L. Popova, S. Caitaz, A. Doga DECIZIE 07 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Galina Nartea şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Nartea împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Nartea Galina, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, modificată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 04 octombrie 2012 în partea încasării prejudiciului moral, c o n s t a t ă La 03 noiembrie 2011 Nartea Galina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Finanţe al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material si moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că în perioada 1989-2001 a activat la ÎS „Direcţia Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă” din Orhei, în funcţia de contabil-şef. Din 1998 pârâtul a încetat să achite salariu reclamantei, drept motiv pentru care reclamanta a înaintat acţiune în instanţa de judecată pentru încasarea forţată a salariului.

Menţionează că prin hotărârea Judecătoria Orhei din 20 ianuarie 1998 s-a dispus încasarea din contul ÎS „Direcţia Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă”, în beneficiul său a salariul neachitat pe perioada 1995-1997 în suma de 15 796 lei, iar prin hotărârea Judecătoria Orhei din 24 martie 1999 s-a dispus încasarea din contul ÎS „Direcţia Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă”, a sumei de 20869 lei, cu titlu de salariul neachitat pentru perioada 1997-1999. 1 Susţine că prin hotărârea Judecătoria Orhei din 29 noiembrie 2001 s-a dispus încasarea din contul ÎS „Direcţia Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă”, a salariului neachitat pe perioada 1999-2000 în mărime de 28540,51 lei.

Reţine că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 26 aprilie 2002 s-a dispus încasarea din contul ÎS „Direcţia Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă” în beneficiul său a salariului neachitat pentru perioada 2000-2001 în mărime de 9 504 lei. Precizează că hotărârile nominalizate au devenit irevocabile şi executorii. Executorul judecătoresc a urmărit şi a realizat o parte din bunurile debitorului. Astfel, în baza titlului executoriu nr.2-200 Galinei Nartea i-a fost achitată suma de 9 177 lei, restanţa pe acest document executoriu micşorându-se până la suma de 6 619 lei. Afirmă că hotărârile Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998; 24 martie 1999; 29 noiembrie 2001 şi 26 aprilie 2002 nu au fost executate, până în prezent, drept motiv fiind invocată lipsa bunurilor la debitor care ar putea fi urmărite în vederea stingerii datoriilor.

Menţionează că pin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 04 aprilie 2005, la cererea Inspectoratului Fiscal Orhei, a fost pornit procesul de insolvabilitate faţă de ÎS „Direcţia Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă”, fiind numit administrator II „Cristalov Zaharia”. Reţine că prin scrisoarea nr. 01/25 din 03 august 2010, administratorul ÎI ,,Cristalov Zaharia” i-a comunicat despre imposibilitatea executării totală a titlurilor executorii în sumă totală de 65 532 lei. Pentru apărarea drepturilor sale, menţionează că s-a adresat Curţii Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, invocând violarea articolului 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale ale Omului şi articolul 1 al Primului Protocol Adiţional al Convenţiei.

Susţine că prin scrisoarea din 15 februarie 2011, camera a patra CEDO a comunicat reclamantei despre înregistrarea cererii cu nr. 1305/11, iar prin scrisoarea din 12 septembrie 2011 a fost informată că la 21 aprilie 2011 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. În drept îşi întemeiază pretenţiile pe prevederile legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, fiind evidentă încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti. Solicită reclamanta constatarea violării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciul material în mărime de 108512 lei ce constituie suma salariului neachitat conform documentelor executorii şi prejudiciul moral în mărime de 80 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 octombrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea, constatată încălcarea dreptului Galinei Nartea la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, fiind încasat din contul pârâtului în folosul reclamantei suma de 40000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretenţiile fiind respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Nartea Galina, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, modificată hotărârea primei instanţe în partea cuantumului prejudiciului moral încasat în folosul Galinei Nartea, micşorând suma de la 40000 lei până la 15 000 lei.

2 La 25 februarie 2013 Nartea Galina a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a pretenţiilor sale formulate în cererea de chemare în judecată. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, considerând a fi parţial neîntemeiate. Invocă că contrar art. 373 alin. (5) CPC, prin care este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanţa de apel nu a motivat concluziile sale în partea micşorării cuantumul prejudiciului moral, or, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că hotărârile Judecătoriei Orhei nu au fost executate pe parcursul a 13 ani.

Menţionează că scopul legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Susţine că la adoptarea deciziei, instanţa de apel a ignorat jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie şi Curţii Europene a Drepturilor Omului. Consideră că a avut parte de un tratament diferenţiat, în raport cu reclamanţii pe cazuri similare. La 27 martie 2013, Ministerul Finanţelor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe în sensul diminuării prejudiciului moral în limite rezonabile.

În motivarea recursului îşi exprimă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii de faţă, nefiind constatate şi elucidate de către instanţele inferioare circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar dispoziţiile legii nr. 87 fiind interpretate în mod eronat. Consideră că instanţele inferioare nu au respectat principiul reparării echitabile şi rezonabile a daunei morale. Apreciază ca fiind exagerat de mare suma de 15000 lei acordată de către instanţe de apel Galinei Nartea, or, la materialele cauzei nefiind prezentate careva dovezi care ar proba daunele suferite ca urmare a tergiversării executării hotărârii judecătoreşti. Menţionează că potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, prin prejudiciu moral se înţelege suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobândite prin lege.

Obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţelor psihice sau fizice) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni (inacţiuni) i-au fost cauzate suferinţe morale, psihice sau fizice. Consideră că instanţa de fond a ignorat constatările expuse în raportul executorului judecătoresc Coroleţcaia Lilia, prin care se denotă că în baza documentelor au fost emise încheierile de primire, de intentare a procedurii de executare benevolă a titlului executoriu.

Afirmă că în cadrul Oficiului de executare Orhei a fost primit spre executare titlul executoriu nr. 2-200/98 din 20 ianuarie 1998 emis de Judecătoria Orhei ce a servit drept temei pentru intentarea procedurii de executare nr. 120 din 16 februarie 1998 şi titlu executoriu nr. 2-647/99 din 24 martie 1999 emis de către Judecătoria Orhei, în baza căruia a fost intentată procedura de executare nr. 153 din 16 aprilie 1999. 3 Susţine că hotărârile judecătoreşti din 20 ianuarie 1998, 24 martie 1999, 29 noiembrie 2001 şi 26 aprilie 2002 nu au fost executate până în prezent din insuficienţa de bunuri a debitorului care ar putea fi urmărite în contul stingerii datoriei.

Consideră că instanţele inferioare nu au aplicat la caz prevederile art. 4 alin. (6) din legea nr. 87, potrivit căruia, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. De asemenea invocă că în partea dispozitivă a hotărârii primei instanţe, în mod eronat a fost indicat că se încasează prejudiciul de la Ministerul Finanţelor al RM, or acesta este diferit de bugetul de stat, în legea nr. 87 fiind indicat expres repararea prejudiciului de către stat şi nu de către Ministerul Finanţelor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 05 februarie 2013, a fost expediată în adresa recurenţilor la data 05 februarie 2013, fapt confirmat prin scrisoare de însoţire (f.d. 105). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 25 februarie 2013 şi la 27 martie 2013 sunt în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Nrtea Galina neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Pe parcursul examinării cauzei a fost stabilit cu certitudine că, Nartea Galina, făcând uz de noul remediu intern, prin acţiunea înaintată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, solicită încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 80000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti şi repararea prejudiciului material în mărime de 108512 lei, care prezintă creanţele nestinse în baza hotărîrilor judecătoreşti.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect al litigiului repararea prejudiciului material şi moral, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, constatînd faptul încălcării dreptului Galinei Nartea la executarea în termen rezonabil al hotărîrii judecătoreşti şi dispunând repararea prejudiciului moral în mărime de 40000 lei, pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului material au fost respinse, drept temei reţinând că prin hotărîrile instanţelor de judecată şi anume prin hotărîrile judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998, 24 martie 1999, 29 noiembrie 2001 şi 26 aprilie 2002 în folosul Galinei Nartea au fost încasate sumele datorate de 4 întreprindere, astfel, constatînd că în sine prejudiciul material solicitat constituind însăşi datoria întreprinderii faţă de reclamantă.

Judecând apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe, instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului declarat de către Galina Nartea şi temeiniciei apelului declarat de Ministerul Finanţelor al RM în partea cuantumului prejudiciului moral încasat în folosul Galinei Nartea, dispunînd micşorarea acestuia de la 40000 lei pînă la 15000 lei, în rest menţinînd hotărîrea primei instanţe.

Întru susţinerea temeiniciei pretenţiilor Galinei Nartea cu privire la constatarea violării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea prejudiciul moral pentru încălcarea admisă, instanţele ierarhic inferioare s-a referit la faptul că termenul rezonabil de executare a hotărîrilor Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998, 24 martie 1999, 29 noiembrie 2001 şi 26 aprilie 2002 cu privire la încasarea în folosul Galinei Nartea a salariului este încălcat, dat fiind că pînă în prezent documentele executorii nu au fost executate, iar în privinţa debitorului ÎS „Direcţia Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă” este intentat procesul de insolvabilitate.

Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii parţial sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate la caz, fapt ce impune casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine prevederile art. 2 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care indică că, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(2) al Legii, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar, iar al.(3) al acestui articol stipulează că raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor al RM. Astfel, din actele cauzei rezultă că prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998 din contul ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă” 5 în beneficiul Galinei Nartea a fost încasat salariul neachitat pe perioada 1995-1997 în sumă de 15 796 lei, nefiind atacată, hotărîrea a rămas definitivă şi executorie, fiind emis şi un titlu executoriu în acest sens.

Tot actele cauzei atestă că prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 martie 1999 din contul ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă” în beneficiul Galinei Nartea a fost încasat salariul neachitat pe perioada 1997-1999 în sumă de 20869 lei, nefiind atacată, hotărîrea a rămas definitivă şi executorie, fiind emis şi un titlu executoriu în acest sens. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 29 noiembrie 2001 din contul ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă” în beneficiul Galinei Nartea a fost încasat salariul neachitat pe perioada 1999-2000 în sumă de 28540,51 lei, nefiind atacată, hotărîrea a rămas definitivă şi executorie, fiind emis şi un titlu executoriu în acest sens.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 26 aprilie 2002 din contul ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă” în beneficiul Galinei Nartea a fost încasat salariul neachitat pe perioada 2000-2001 în sumă de 9504 lei, nefiind atacată, hotărîrea a rămas definitivă şi executorie, fiind emis şi un titlu executoriu în acest sens. De asemenea actele cauzei atestă că Galina Nartea a primit parţial suma de 9177 lei din suma datoriei de 15796 lei, încasată prin hotărîrea judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998, restanţa în baza acestei hotărîri constituind suma de 6619 lei, fapt confirma prin certificatul eliberat de Oficiul de Executare Orhei (f.d.

13). Aici este de remarcat că prin încheierea Curţii de Apel Economice din 09 decembrie 2004, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă” (f.d. 15). Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice di 04 aprilie 2005 a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă”. Drept urmare, Oficiul de Executare Orhei a restituit Galinei Nartea titlurile executorii din 29 noiembrie 2001 şi din 26 iunie 2002,în legătură cu intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă” (f.d.

10-12). În procedura derulării procesului de insolvabilitate faţă de ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă”, administratorul procesului de insolvabilitate ÎI „Cristalov Zaharia” a informat pe Galina Nartea, prin scrisoarea nr. 01/25 din 03 august 2010, despre imposibilitatea executării definitive în favoarea acesteia a titlurilor executorii din 20 ianuarie 1998, 24 martie 1999, 29 noiembrie 2001 şi 26 aprilie 2002, în suma totală de 65532 lei din cauza lipsei masei debitoare (f.d. 16). Reieşind din circumstanţele constatate, instanţa de recurs conchide că, autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, statul Republica Moldova a întreprins toate măsurile rezonabile pentru a asigura executarea hotărârilor, faţă de debitorul ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă”, în vederea executării hotărârilor judecătoreşti irevocabile.

Deşi la caz se constată încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti, însă vina în neexecutarea acestora nu poate fi imputată organelor de executare, respectiv circumstanţă în cauză nu poate genera survenire răspunderii a statului faţă de Galina Nartea în cauzarea prejudiciului material şi moral. 6 Reieşind din constatările relatate instanţa de recurs conchide că acţiunea Galinei Nartea, prin care se pretinde repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrilor Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998, 24 martie 1999, 29 noiembrie 2001 şi 26 aprilie 2002, este una neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

În susţinerea netemeiniciei acţiunii instanţa de recurs invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume, Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, la cererea nr. 15840/02 Griţco v. Moldova – în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-11, p.510, §40, şi Burdov v. Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002). Or, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi întârziată nejustificat (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr.22774/93, CEDO 1999-V, §66, care s-a referit la o hotărâre judecătorească îndreptată împotriva unei persoane fizice, executarea căreia cerea autorităţilor de stat luarea unor acţiuni concrete). Totodată Curtea notează, că responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unei companii private nu se extinde mai departe decât până la implicarea organelor de stat în procedurile de executare (a se vedea Shestakov v. Russia (dec), nr.48757/99).

Mai mult, principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti trebuie executate nu poate fi interpretat ca obligând statul să răspundă pentru un debitor privat, în caz de insolvabilitate a acestuia. În asemenea circumstanţe, executarea unei hotărâri judecătoreşti în care debitor este o persoană privată, instanţa de recurs reiterează că responsabilitatea Statului nu se extinde dincolo de procedura de executare, iar sarcina autorităţilor naţionale în asemenea cauze este de a pune la dispoziţia creditorului un mecanism - (organele de executare, executori judecătoreşti), dar nu de a se substitui debitorul şi a achita sumele indicate în hotărârile judecătoreşti.

Din aceste considerente, sunt apreciate drept neîntemeiate pretenţiile Galinei Nartea cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 108512 lei, or, existenţa unor drepturi şi libertăţi nu implică şi exercitarea acestora abuzivă, cu rea credinţă, scopul fiind câştigarea procesului indiferent dacă a fost sau nu lezat un drept recunoscut de lege. În sprijinul aceste concluzii instanţa de recurs notează, că Galina Nartea pretinde repararea prejudiciului moral, invocând în substanţă articolul 6 CEDO violarea drepturilor la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti, însă în afara afirmaţiilor recurentului nici un alt element de probă nu a confirmat existenţa culpabilităţii organelor de executare în procesul de executarea a hotărârilor judecătoreşti irevocabile.

Cu referire la dispoziţiile enunţate şi reieşind din faptul că întru constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil cu încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanţa urmează să dea apreciere condiţiilor de executare a hotărârilor judecătoreşti, or pe marginea celor expuse se denotă faptul că Statul Republica Moldova, în persoana organelor de executare a întreprins toate 7 măsurile rezonabile de executare a hotărârilor judecătoreşti, vina acestora în tergiversarea executării hotărârii neputând fi imputată. Prin urmare, urmează a fi respinsă şi acţiunea în partea recuperării prejudiciului moral, or încasarea prejudiciului moral este o pretenţie ce reiese din încălcarea termenului de executare a hotărârilor judecătoreşti, încălcare ce urma a fi imputabilă organelor de executare, pe când în speţa de faţă nu au fost prezentate dovezi care ar confirma vinovăţia organelor de executare.

Din considerentele expuse şi având în vedere faptul, că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele judecătoreşti, însă normele de drept material au fost interpretate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, în mod raţional şi justificat, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a respinge acţiunea Galinei Nartea ca fiind neîntemeiată.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că la judecarea pricinii de către instanţele ierarhic inferioare, fiind stabilite circumstanţele de fapt, însă au fost interpretate eronat probele administrate, precum şi încălcate şi interpretate greşit normele de drept material, completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de respinge recursul declarat de Nartea Galina şi de a admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanşe şi a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Nartea Galina.

Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Nartea împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Galinei Nartea împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 8