2ra-3286/13 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii, recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-3286/13 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Copileţ Arcadie împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Copileţ Arcadie, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 septembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă La 29 mai 2012 Copileţ Arcadie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RN cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998, a fost dispusă încasarea în beneficiul său a restanţei salariale din contul Fabricii Experimentale de Încălţăminte Sportivă din Orhei în mărime de 7384 lei. Susţine că în baza titlului executoriu nr. 2-199/98 din 16 februarie 1998, executorul judecătoresc a urmărit şi a realizat o parte din bunurile debitorului în aşa mod fiindu-i achitată suma de 3973 lei, restanţa constituind suma de 3411 lei.

Menţionează că, hotărârea enunţată nu poate fi executată pe motivul că Fabrica Experimentală de încălţăminte Sportivă din Orhei nu dispune de bunuri care ar putea fi urmărite în contul datoriei salariale, deoarece, gestionarul proprietăţii statului — Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, prin ordinul nr. 75 din 30 octombrie 1998, a transmis patrimoniul fabricii la balanţa SA ,,Gheso”, în baza actului de primire-predare din 17 noiembrie 1998, iar la 26 decembrie 1999 a fost înstrăinat pachetul de acţiuni al societăţii cu 2600000 mii lei. 1 Mai indică că la 30 iunie 2000, Departamentul de executare a deciziilor Judiciare a întocmit procesul-verbal de constatare a imposibilităţii executării titlului executoriu şi la 10 iulie 2000, acesta a fost restituit.

Afirmă că împreună cu alţi salariaţi ai întreprinderii a iniţiat un şir de procese de judecată împotriva SA ,,Gheso” cu privire la schimbarea modului de executare a hotărârii judecătoreşti şi recunoaşterea acestuia drept succesor al fabricii, însă acţiunile au rămas fără satisfacere. Reţine că prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 04 aprilie 2005 în privinţa Fabricii Experimentale de Încălţăminte Sportivă din Orhei a fost intentată procedura de insolvabilitate.

Concomitent invocă că epuizând la nivel naţional toate mijloacele de a-şi revendica dreptul la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, a apelat în vederea apărării dreptului său la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cererea fiind înregistrată cu nr. 9208/08, însă având în vedere faptul că la 21 aprilie 2011 a fost adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, s-a adresat în instanţa naţională cu prezenta acţiune. Mai susţine că prin neexecutarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998 i s-a violat dreptul său asigurat prin art. 6 a Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, indicând că potrivit jurisprudenţei CEDO, executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă de drept trebuie privită ca o parte integrantă a procesului.

Consideră că prin neexecutarea hotărârii date, i-a fost violat dreptul său garantat prin art.1 a Protocolului Adiţional al Convenţiei, fiind în acest sens lipsit de posibilitatea de a se folosi de bunurile sale. Insistă că urmează a-i fi achitată suma de 17225 lei, care reprezintă indexarea sumei adjudecate cu 5,05 ori pe perioada de 13 ani, reţinînd în acest sens datele statistice, potrivit cărora indicii preţurilor de consum în perioada 1998-2011 au crescut de 5,05 ori, inflaţia constituind 405%. La fel, indică că repararea prejudiciului trebuie să aibă scopul de a-l pune în situaţia în care s-ar afla dacă violarea nu ar fi avut loc, şi anume înainte de 20 ianuarie 1998. Consideră că suma de 30000 lei ar fi rezonabilă pentru despăgubirea prejudiciul moral cauzat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti timp de 13 ani.

Solicită reclamantul, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM a prejudiciului material în mărime de 17225 lei şi prejudiciului moral în mărime de 30000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 septembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013 a fost admis apelul declarat de către Copileţ Arcadie, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă integral, constatată încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998 la cererea de chemare în judecată înaintată de către Copileţ Arcadie împotriva Direcţiei Fabricii Experimentale de Încălţăminte Sportivă din Orhei cu privire la încasarea salariului şi încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor 2 al RM în beneficiul lui Copileţ Arcadie prejudiciul material în sumă de 17225 lei şi prejudiciu moral în mărime de 30000 lei.

La 29 iulie 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinînd că în cadrul dezbaterilor judiciare s-a constatat că nivelul şi scopul reglementărilor invocate prin acţiunea de bază, nu pot prezuma obligaţii de reparare a prejudiciului material şi moral din contul bugetului de stat. Menţionează că actele cauzei atestă că prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 04 aprilie 2005 în privinţa Direcţiei Fabricii experimentale de încălţăminte sportivă din Orhei a fost intentată procedura de insolvabilitate, iar prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 21 septembrie 2007, procesul de insolvabilitate faţă de debitor a fost încetat, datoriile neachitate a debitorului fiind considerate stinse.

Întru susţinerea poziţiei sale mai invocă că potrivit art. 36 alin. (4) a Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană juridică se consideră stinse. Consideră că insuficienţa bunurilor Fabricii Experimentale de încălţăminte sportivă din Orhei în vederea satisfacerii creanţelor tuturor creditorilor nu poate avea ca efect încasarea acestor datorii din contul bugetului de stat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 26 martie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la data de 20 mai 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 71). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-au conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 29 iulie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. La caz s-a constatat că, Copileţ Arcadie, făcând uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 30000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998 şi repararea prejudiciului material în mărime de 17225 lei.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Judecând apelul declarat de către Copileţ Arcadie, instanţa de apel a găsit drept greşită soluţia primei instanţe, a admis apelul declarat, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii integral, constatînd încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998 la cererea de chemare în judecată înaintată de către Copileţ Arcadie împotriva Direcţiei Fabricii Experimentale de Încălţăminte Sportivă din Orhei cu privire 3 la încasarea salariului şi încasînd din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Copileţ Arcadie prejudiciul material în sumă de 17225 lei şi prejudiciu moral în mărime de 30000 lei.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, care direct indică că orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilire de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, în sensul dispoziţiilor citate este de înţeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, dacă se constată o atare încălcare.

Potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(2) al Legii, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar, iar alin.(3) al acestui articol stipulează că raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor. Din materialele pricinii se constată că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998 a fost dispusă încasarea în beneficiul lui Copileţ Arcadie din contul Direcţiei Fabricii de Încălţăminte sportivă în faza de construcţie Orhei a restanţei salariale în mărime de 7384 lei. Tot actele cauzei atestă că în temeiul titlului executoriu nr. 2-199/98 din 16 februarie 1998, executorul judecătoresc a urmărit şi realizat o parte din bunurile debitorului, fiind astfel încasat în contul recurentului suma de 3973 lei, restanţa ce urmează a fi încasată în beneficiul intimatului fiind de 3411 lei.

În această ordine de idei se constată că, termenul de executare a hotărârii judecătoreşti a fost încălcat, or, reieşind din prevederile art. 208 alin. (2) CPC (în redacţia legii din 1964), urmează a fi executată imediat hotărârea prin care pârâtul a fost obligat a plăti unui muncitor sau funcţionar salariul, dar nu mai mult decât o lună. 4 Prin urmare, instanţa de recurs consideră drept justă concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 ianuarie 1998, nu au fost executată integral nici până la data înaintării prezentei acţiuni, respectiv, această neexecutare a dus la încălcarea drepturilor intimatului la executarea hotărârii într-un termen rezonabil.

Or, conform art. 5 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Astfel, având în vedere că creditorul nu a primit efectiv satisfacţia integrală ce rezultă din procesul civil şi hotărârea judecătorească adoptată, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârea judecătorească nominalizată nu este executată din vina autorităţilor responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti, fapt ce indică că, statul Republica Moldova, nu a întreprins toate măsurile rezonabile pentru a asigura executarea hotărârilor cu privire la încasarea drepturilor salariale, faţă de debitorul ÎS „Direcţiei Fabricii Experimentale de încălţăminte Sportivă”.

La fel, instanţa de recurs reiterează la caz şi prevederile art. 8 al legii nr. 113 cu privire la executorii judecătoreşti, care direct indică că executorul judecătoresc este obligat să aibă un rol activ pe parcursul întregului proces de executare, depunând efort pentru realizarea prin mijloace legale a obligaţiei prevăzute în documentul executoriu, respectând drepturile părţilor în procedura de executare şi ale altor persoane interesate. Deşi au fost întreprinse unele măsuri în vederea executării hotărârii judecătoreşti, instanţa de recurs apreciază ca fiind insuficiente măsurile întreprinse, or de la data eliberării titlului executoriu până la examinarea litigiului de faţă s-a scurs o perioadă de mai mult 14 ani, însă hotărârea judecătorească nu a fost executată integral.

Reieşind din constatările relatate şi constatînd că dreptul intimatului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii a fost încălcat, instanţa de recurs apreciază corectă soluţia emisă de către instanţa de apel, care s-a pronunţat în favoarea admiterii acţiunii. În susţinerea temeiniciei acţiunii instanţa de recurs invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume, Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, la cererea nr. 15840/02 Griţco v. Moldova – în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-11, p.510, §40, şi Burdov v. Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002). Or, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi întârziată nejustificat (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr.22774/93, CEDO 1999-V, §66, care s-a referit la o hotărâre judecătorească îndreptată împotriva unei persoane fizice, executarea căreia cerea autorităţilor de stat luarea unor acţiuni concrete). 5 Prin urmare, în cazul constării faptul încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil se pot pretinde daune morale al căror cuantum se stabileşte prin aproximare de către instanţa de judecată.

Republica Moldova, aderând la CEDO şi reglementând în legislaţia naţională că sarcina procedurii civile constă în judecarea justă şi în termen rezonabil a pricinii, şi-a asumat obligaţia pozitivă de a asigura respectarea acestui drept al părţilor în proces. Este de menţionat că prin adoptarea normelor naţionale şi aderarea la CEDO statul şi-a asumat obligaţia de a organiza un sistem judiciar în aşa fel încât acesta să răspundă tuturor exigenţelor acestor norme, inclusiv aceleia de a soluţiona orice litigiu într-un termen rezonabil, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile judiciare.

Deşi hotărârea dată nu a fost executată din motiv că Fabrica Experimentală de Încălţăminte Sportivă din Orhei nu dispune de bunuri care ar putea fi urmărite, deoarece gestionarul proprietăţii statului, Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, prin Ordinul nr. 75 din 30 octombrie 1998 a transmis patrimoniul fabricii la balanţa SA ,,Gheso” în baza actului de predare-primire din 17 noiembrie 1998, la 26 decembrie 1999 pachetul de acţiuni al societăţii fiind înstrăinat, totuşi instanţa de recurs consideră că organele de stat nu au întreprins toate măsurile în vederea asigurării executării hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil, fapt care justifică şi temeinicia pretenţiilor intimatului cu privire la recuperarea prejudiciului moral.

Însă, instanţa constată că cuantumul prejudiciului moral pretins de către Copileţ Andrei în sumă de 30000 lei şi încasat de către instanţa de apel este vădit disproporţional şi excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii. Concomitent, la caz se va remarca, că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în despăgubirea reclamanţilor în cazurile cu privire la neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, Curtea, la stabilirea mărimii pagubei morale, ia în consideraţie factori precum durata neexecutării, miza litigiului, circumstanţele personale ale reclamantului şi alţi factori. În funcţie de aceşti factori, CEDO poate decide în fiecare caz în parte dacă este cazul să fie acordat despăgubire pentru dauna morală sau dacă simpla constatare a violării poate fi suficientă.

De asemenea, în funcţie de aceşti factori, CEDO decide să acorde o compensaţie mai mare sau mai mică. Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

În contextul dat, instanţa de recurs va remarca că instanţa de apel, ignorând cele descrise, greşit a apreciat prejudiciul pretins de către Copileţ Arcadie acordându-i într- un cuantum de 30000 lei, ce este excesiv şi unul vădit disproporţional, motiv care impune modificarea deciziei instanţei de apel în partea dată. Prin urmare, având în vedere cele de mai sus şi hotărând în mod echitabil, Colegiul consideră necesar să modifice decizia instanţei de apel în sensul acordării intimatului a sumei de 20000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral, având în vedere că valoarea compensaţiei de 30000 ar fi una excesivă şi ar reprezenta un venit nejustificat. 6 Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată soluţia primei instanţe cu privire la admiterea pretenţiei lui Copileţ Arcadie cu privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 17225 lei, ce reprezintă indexarea sumei adjudecate de 3411 lei cu 5,05 ori pe perioada de 13 ani.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine certificatul eliberat de către Direcţia pentru Statistică Orhei, prin care se confirmă că indicele preţurilor de consum din 01 mai 1998- 01 noiembrie 2011 a crescut de 5,02 %, indicele inflaţiei fiind de 402%. (f.d. 32), respectiv suma indexată constituind 17225 lei. Or, prin hotărârea prin care se constată violarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, statul este obligat să repare reclamantului consecinţele violării şi să-l pună pe reclamant în situaţia în care el s-ar fi aflat dacă violarea nu ar fi avut loc.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul şi de a modifica decizia instanţei de apel în partea încasării cu titlu de prejudiciul moral din contul statului, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Copileţ Arcadie suma de 30000 lei cu micşorarea sumei date până la 20000 lei, în rest a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Copileţ Arcadie împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Copileţ Arcadiei cu titlu de prejudiciul moral de la 300000 (treizeci mii) lei până la 20000 (douăzeci mii) lei. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013 se menţine.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 7