2ra-2423/13 — Constatarea violării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral.

pDosar nr. 2ra-2423/13 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: V. Ilaşco Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: B. Bîrca, M. Ciugureanu, M. Moraru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî şi Vera Macinskaia Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ivan Cernica şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Cernica împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea violării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 prin care apelul a fost admis, a fost casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre, ACONSTATAT: La 24 octombrie 2011 reclamantul Cernica Ivan, reprezentat de către Bătrîncea Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 20 mai 1998 şi încasarea sumei de 530591 lei cu titlu de prejudiciu material, precum şi încasarea sumei de 80000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că, în perioada anilor 1995-1997 a avut relaţii contractuale cu ÎS „Fabrica Experimentală de încălţăminte Sportivă din Orhei” cu privire la schimbul de apartamente. Conform prevederilor contractului, fabrica s-a angajat să transmită în proprietate reclamantului apartamentul nr. 41 cu trei odăi, amplasat în str. Iachir 23 „S” din or. 1 Orhei. Totodată reclamantul s-a angajat să-i transmită Fabricii apartamentul nr. 42 cu două odăi, situat la aceeaşi adresă, cu achitarea diferenţei dintre costul apartamentului cu trei odăi şi costul apartamentului cu două odăi, care la acel moment constituia suma de 8100 lei.

Menţionează reclamantul că, pentru a achita diferenţa de 8100 lei, prin contractul de arendă din 04 august 1995, el a lăsat fabricii apartamentul nr. 42 în arendă, până la 01 decembrie 1997. Conform pct. 2.1 al contractului de arendă, plata anuală de arendă a fost stabilită în mărime de 3157 lei 44 bani sau 263 lei 12 bani pe lună. Indică reclamantul că, după expirarea termenului prevăzut în contractul de arendă, a prezentat certificatul despre achitarea diferenţei administraţiei fabricii cu intenţia de a se instala cu familia în apartament, însă a fost refuzat nemotivat. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 mai 1998 s-a hotărât de a reîntoarce lui Cernica Ion Afanasie apartamentul nr. 42 din str. Iachir 23 „S” din or.

Orhei şi să i se recupereze din contul Fabricii Experimentale de încălţăminte din Orhei plata de arendă plus procentul de penalitate, în sumă totală de 27702 lei şi diferenţa de bani în sumă de 8100 lei. S-a mai încasat din contul pârâtului, taxa de stat în sumă de 1077 lei. Susţine reclamantul că, la 31 iulie 1998 apartamentul i-a fost întors de către Fabrică, fapt confirmat prin actul de primire predare a apartamentului nr. 42 situat pe str. Iachir 23 „S”, însă suma ce urma a fi recuperată din contul Fabricii pentru arendă şi procentul de penalitate în mărime de 27702 lei, plus diferenţa de bani 8100 lei, în total 35802 lei, nu au fost achitaţi de către Fabrică nici până în prezent, din motivul că Fabrica nu dispune de avere şi sume băneşti în contul bancar.

Dat fiind faptul că, după 7 ani de neexecutare Departamentul de executare a Deciziilor Judiciare oficiul Orhei i-a restituit reclamantului titlu executoriu nr. 2-319 din 20 mai 1998, fără a fi executat, reclamantul a fost nevoit de a se adresa la CEDO. Solicită reclamantul, admiterea cererii, constatarea violării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, precum şi încasarea din contul bugetului de stat a sumei de 530591 lei cu titlu de prejudiciu material şi a 80000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea lui Cernica Ivan împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea violării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 a fost admis apelul declarat de Ivan Cernica. S-a dispus casarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012 şi a fost pronunţată o hotărâre nouă prin care s-a constatat violarea dreptului reclamantului Cernica Ivan la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 20 mai 1998. S-a dispus încasarea din 2 contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în folosul lui Cernica Ivan a prejudiciului moral în sumă de 7000 lei. În rest cererea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 22 mai 2013 în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit cererea de recurs declarată de către Cernica Ivan, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

Recurentul Cernica Ivan în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia contestată, deoarece o consideră ca fiind emisă cu interpretarea eronată a normelor materiale. Totodată, la 28 mai 2013 Ministerul Finanţelor al RM a depus cerere de recurs, solicitând admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul Ministerul Finanţelor al RM, în motivarea cererii de recurs susţine că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, pe care o consideră ilegală şi neîntemeiată. Consideră recurentul Ministerul Finanţelor al RM că, prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 21 septembrie 2007, procesul de insolvabilitate faţă de debitor a fost încetat, iar datoriile neachitate ale debitorului au fost considerate stinse.

Din materialele cauzei rezultă că la 01 aprilie 2013, în adresa părţilor a fost expediată copia motivată a deciziei contestate. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile declarate în termen. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; 3 c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ivan Cernica şi Ministerul Finanţelor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

La studierea materialelor cauzei s-a constatat cu certitudine faptul că, prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 mai 1998 a fost admisă acţiunea lui Ivan Cernica, fiind eliberat titlul executoriu nr. 2-319/98, intrat în vigoare la 05 iunie 1998. La 23 martie 2007, administratorul procesului de insolvabilitate al Direcţiei în curs de construcţie a fabricii experimentale de încălţăminte sportivă din Orhei, Zaharia Cristalov a restituit în adresa lui Cernica Ivan titlul executoriu în legătură cu imposibilitatea executării titlului executoriu.

Conform art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea 4 prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Totodată, potrivit prevederilor alin. (6) al aceluiaşi articol, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Instanţa de recurs, constată că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 a fost constatată neexecutarea hotărârii litigante timp de 8 ani şi 9 luni şi violarea dreptului reclamantului Cernica Ivan la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Orhei din 20 mai 1998. La aprecierea prejudiciului moral, instanţa a ţinut cont de circumstanţele cauzei şi anume: de complexitatea cauzei, importanţa procesului pentru reclamant, stresul permanent de îngrijorare şi neputinţă, frustrare.

Reieşind din circumstanţele elucidate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursurile declarate de către Ivan Cernica şi Ministerul Finanţelor, în esenţa lor, sânt similare argumentelor invocate atât în prima instanţă cât şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, având la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC RM. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 paragraf. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Ivan Cernica şi Ministerul Finanţelor ca inadmisibile.

5 În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursurile declarate de către Ivan Cernica şi Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/Valentina Clevadî /Semnătura/Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 6