Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Admis parțial
Dosarul nr.
2ra-2036/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
21 august 2013
Părțile
Ostrovschii Procopii vs Ministerul Finanţelor
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-2036/13 — Constatarea încălcării dreptului de examinare în termen rezonabil

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2036/13 Judecător: S. Papuha Curtea de Apel Chuşinău Judecători: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Tatiana Răducanu, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al RM, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ostrovscki Procopii împotriva Ministerului Finanţelor al RM, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013, prin care apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM a fost respins, CONSTATĂ : La 02 ianuarie 2012, Ostrovscki Procopii s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Ministerului Finanţelor al RM, solicitînd constatarea încălcării dreptului la executarea rezonabilă a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material în mărime de 2 500 dolari SUA şi moral în mărime de 200 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 06 ianuarie 1999, de către el a fost expediat spre executare în Direcţia de executare a hotărîrilor judecătoreşti Botanica, titlul executoriu nr. 2-4457/98 din 21 decembrie 1998 privind încasarea de la Fedoseev Vladimir a sumei de 2 600 dolari SUA, 2 600 mărci germane şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 1 050 lei. Peste două luni, executorul judecătoresc l-a informat că Fedoseev Vladimir nu dispune de surse băneşti, a divorţat cu soţia şi a plecat cu traiul în Moscova, iar în caz de apariţie a acestuia creditorul va fi informat suplimentar. Pe parcurs de patru ani a aşteptat, că va fi informat de către executor, însă nu a fost informat.

Ulterior, l-a văzut întîmplător pe debitor în mun. Chişinău, a informat Oficiul de executare, însă a aflat că executorul care executa procedura de executare a fost eliberat. La 23 decembrie 2004, a adresat Oficiului de executare Botanica o cerere privind informarea despre rezultatul cum se desfăşoară executarea documentului executoriu menţionat, însă a primit răspuns că procedura în cauză este pierdută, iar titlul executoriu i-a fost remis creditorului. 1 Susţine că, nu a primit titlul executoriu restituit şi invocă că în perioada de 5 ani nu a avut careva corespondenţă cu Oficiul de executare. Cu atît mai mult, că verificînd registru de evidenţă a procedurilor de executare, s-a constatat că procedura de executare a fost transmisă în arhivă.

Invocă faptul că executorul judecătoresc l-a dus în eroare, întrucît deţine documente că debitorul Fedoseev Vladimir, la data intentării procedurii de executare deţinea avere proprie, şi anume, două apartamente situate pe str. Sarmisegetuza, 35, averea din apartamente, automobil „Şcoda Felicia”, vilă cu două etaje în întovărăşirea pomicolă „Levada-Ghidighici”, cont în bancă, considerînd că hotărîrea judecătorească nu a fost executată intenţionat. Deoarece Oficiul de executare Botanica a refuzat să-i reconstituie titlul executoriu, s-a adresat în judecată pentru eliberarea duplicatului titlului executoriu. La 09 februarie 2005 executorul judecătoresc a pus sechestru pe automobilul de model Şcoda Felicia, locul aflării fiind depistat de dînsul, la volanul căruia se afla soţia debitorului, care a fost preîntîmpinată că, nu are dreptul să ascundă obiectul sechestrat, însă în aceiaşi zi maşina a fost luată de la parcare şi dusă într-o direcţie necunoscută.

În legătură cu aceasta, s-a adresat către Comisariatul de poliţie privind tragerea la răspundere a lui A. Fedoseeva în temeiul art. 251 CP al RM, însă nu au fost luate careva măsuri. De asemenea a aflat că Fedoseev Vladimir, fără careva restricţii la 09 martie 2005, a donat şi vila ce se afla în întovărăşirea pomicolă „Levada” surorii sale. Ulterior, titlul executoriu a fost strămutat spre executare executorului din sectorul Buiucani - V. Diaconu, care în decurs de trei luni nu a efectuat careva acţiuni de executare. Ultimul a dispus sechestru asupra terenului de pămînt, cu încălcări ale legislaţiei, fără a ţine cont de faptul că acest lot deja a fost donat şi făcînd o licitaţie fictivă, pentru care dînsul a suportat cheltuieli de publicare.

Astfel, pînă la momentul depunerii cererii de chemare în judecată acest titlu executoriu nu a fost executat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 iulie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, s-a constatat faptul încălcării dreptului lui Ostrovski Procopii la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti cu încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în folosul lui Ostrovski Procopii suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 5 al Legii nr. 87 din 21.04.2011, menţionînd că hotărîrea invocată de reclamant nu a fost executată mai mult de 13 ani, nefiind executată nici pînă în prezent.

Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 iulie 2012, la 26 octombrie 2012, Ministerul Finanţelor al RM a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea lui Ostrovski Procopii să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013, a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 iulie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele 2 care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 09 aprilie 2013, Ministerul Finanţelor al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 iulie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că nu există justificabilitate legală şi morală în vederea acordării în beneficiul reclamantului a sumei de 50 000 lei din contul bugetului de stat, iar această sumă este vădit disproporţionată cu realitatea economică şi socială din ţară. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat mărimea prejudiciului moral.

În viziunea recurentului, cuantumul acestui prejudiciu nu este justificat legal şi moral, iar suma este vădit disproporţionată cu realitatea economică şi socială din ţară. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 3 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ostrovscki Procopii împotriva Ministerului Finanţelor al RM, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.