2ra-2549/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – S. Pahupa dosarul nr. 2ra-2549/13 instanţa de apel – N. Budăi, I. Muruianu, A. Nogai ÎNCHEIERE 22 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Bogaci Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bogaci Victor împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, admis apelul declarat de către Bogaci Victor, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 octombrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La data de 29 decembrie 2011, Bogaci Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 aprilie 2007 a fost obligată Primăria Chişinău să-i examineze petiţia, să-i expedieze răspuns şi să-i recupereze prejudiciul moral în sumă de 100 lei. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2007 Consiliul mun. Chişinău a fost obligat să-i examineze petiţia şi să-i expedieze răspuns.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2007 a fost obligat Consiliul municipal Chişinău să-i prezinte informaţia solicitată şi să-i achite paguba morală în sumă de 200 lei. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 07 martie 2008, Consiliul mun. Chişinău a fost obligat să-i aducă la cunoştinţă rezultatul examinării petiţiei. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2008 a fost obligat Consiliul municipal Chişinău să-i examineze petiţia şi să-i elibereze acte ce confirmă dreptul de folosinţă asupra terenului situat în mun. Chişinău, str. G. Enescu 6. 1 Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 05octombrie 2009 a fost obligată Primăria municipiului Chişinău să-i examineze petiţia, să-i elibereze actele solicitate şi să-i achite prejudiciului moral în sumă de 500 lei, iar prin hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 26 mai 2010, Consiliul mun.

Chişinău a fost obligat să-i achite prejudiciul moral în sumă de 300 lei. Iar decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 martie 2011, Consiliul municipal Chişinău a fost obligat să-i achite prejudiciul moral în sumă de 500 lei şi să-i examineze petiţia cu expedierea răspunsului. Afirmă reclamantul că hotărârile menţionate nu au fost executate în termen rezonabil, cauzându-i astfel daune morale. Solicită constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti cu încasarea prejudiciului moral în sumă de 20000 Euro. La data de 21 martie 2012 reclamantul a depus o cerere suplimentară, prin care a concretizat că au fost pronunţate în total 9 hotărâri judecătoreşti în favoarea sa, care nu au fost executate până în prezent.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, a fost constatat faptul încălcării dreptului lui Bogaci Victor la executarea în termen rezonabil al hotărârii judecătoreşti şi s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în folosul lui Bogaci Victor suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, admis apelul declarat de către Bogaci Victor, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea fost admisă parţial şi, a fost încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui Bogaci Victor compensaţie pentru prejudiciu moral cauzat în mărime de 10000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

La 23 mai 2013, Ministerul Finanţelor RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că instanţele inferioare au dispus adjudecarea unor sume cu titlu de prejudiciu moral, în condiţiile în care la materialele dosarului lipsesc probe prin care s- ar confirma neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, fapt ce implică la caz derogarea de la prevederile art. 188 CPC.

Apreciază drept neîntemeiate alegaţiile instanţelor de judecată precum că potrivit art. 31 a Legii contenciosului administrativ, hotărârile judecătoreşti irevocabile, adoptate în condiţiile acestei legi constituie titluri executorii, iar în baza art. 31 a legii date, instanţa de contencios administrativ care a adoptat hotărârea în fond, în termen de 3 zile de la data care hotărârea devine irevocabilă, trimite o copie a hotărârii pârâtului pentru executare. Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 4 a Codului de executare, potrivit căruia creditorul dispune de dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii, precum şi de dreptul de a renunţa la executarea începută sau de a amâna pornirea ei, în limitele prescripţiei dreptului stabilit.

2 Consideră că instanţele inferioare în mod neîntemeiat au ignorat prevederile art. 70 Codului de executare, care stipulează că documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul participanţilor la procedura de executare, interesul creditorului şi conduita executorului judecătoresc. Menţionează că în procedura de executare se află doar două hotărâri judecătoreşti în care Primăria mun.

Chişinău figurează ca debitor - hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2008 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 mai 2010. Insistă că termenul de executare a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 mai 2010 este de aproximativ 8 luni, care a curs începând cu data de 01 iulie 2011, dată când a intrat în vigoare Legea nr. 87, în temeiul căreia se înaintează prezenta acţiune şi până la13 martie 2012, data executării hotărârii date. În acest sens, invocă recurentul că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene executarea unei hotărâri judecătoreşti într-un interval de timp de 1 an reprezintă o perioadă rezonabilă. Afirmă că instanţele de judecată în mod superficial au examinat cauza şi nu a supus actului de judecare circumstanţele care au o importanţă vitală pentru pronunţare unei hotărîri judecătoreşti motivate şi în concordanţă strictă cu rigorile legii.

La 01 iulie 2013, Bogaci Victor, a declarat, la fel, recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral cu admiterea aţiunuii în partea dată integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti în partea cuantumului prejudiciului încasat cu titlu de prejudiciul moral, considerîndu-le în partea dată hotărîrile ilegale şi neîntemeiate. Menţionează că tergiversarea executării hotărârilor judecătoreşti i-a cauzat prejudicii morale enorme,care se manifestă prin încălcarea dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prejudiciu care urmează a fi compensat prin plata unei sume de bani capabilă să –i aducă satisfacţie morală echitabilă.

Consideră că suma prejudiciului moral adjudecat de către instanţele inferioare este inferioară sumelor acordate de către Înalta Curte pe cazuri similare. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al RM şi Bogaci Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recursuri se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în cererile de recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al RM şi Bogaci Victor asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al RM şi Bogaci Victor ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Bogaci Victor se consideră inadmisibile. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 4