2ra-245/14 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-245/14 prima instanţă: A. Miron instanţa de apel: N. Cernat, A. Pohopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Carapunarlî Zinovia împotriva Ministerul Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, prin care apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 21 februarie 2012 Carapunarlî Zinovia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral în cuantum de 150 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 03 mai 2010 s-a adresat cu o cerere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care a solicitat admiterea şi recunoaşterea încălcării art.6 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului, în care a indicat despre încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti, încălcarea dreptului de a beneficia de sursele financiare încasate conform hotărîrii devenite irevocabile.

La data de 29 septembrie 2011, în adresa reclamantei a parvenit o scrisoare din partea Curţii Europene, fiind informată despre adoptarea de către Republica Moldova a Legii privind încasarea prejudiciului moral de la stat, ca o posibilitate internă de apărarea a drepturilor persoanei, implementat de Republica Moldova pentru a apăra drepturile persoanelor. Astfel reclamantei i-a fost oferit termen şi anume pînă la data de 10 noiembrie 2011 de a se adresa în instanţele naţionale, cu notificarea ulterioară a Curţii Europene. Invocă reclamanta că i-a fost încălcat art.6 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, şi anume, că a avut loc încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti.

La data de 03 aprilie 2012 reclamanta a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor din cererea de chemare în judecată în care a indicat că la data de 11 iulie 2005 s-a adresat cu o cerere de chemare judecată în Judecătoria Ceadîr-Lunga cu privire la restabilirea sa în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu. Indică reclamanta că la 22 iunie 2006 Judecătoria Ceadîr-Lunga pe cauza nr.2-162/06 a emis o hotărîre prin care cerinţele sale au fost respinse în totalitate ca neîntemeiate. Această hotărîre nu a intrat în vigoare deoarece a fost atacată, ulterior fiind remisă instanţei de fond la o nouă rejudecare. La data de 15 ianuarie 2007 Judecătoria Ceadîr-Lunga pe caza 2-29/07 a emis o hotărîre prin a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat decizia Cooperativei Agricole de Producţie „Bai Agro”, însă a fost respinsă cerinţa privind restabilirea reclamantei în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu.

Hotărîrea dată a fost contestată şi la data de 03 august 2007 pe cauza nr.2a-160/07 Curtea de Apel Cahul a casat hotărîrea Judecători Ceadîr-Lunga şi a emis pe cauza dată o nouă decizie prin care a admis cerinţele reclamantei în mărime deplină, fiind restabilită în funcţia de şef al laboratorului fabricii de vinuri CAP „Baurci-Agro” şi s-a încasat în beneficiul reclamantei salariul pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 22507,80 lei, cerinţe care necesitau a fi executate imediat. Mai menţionează reclamanta că la 31 august 2007 a primit titlul executoriu privind restabilirea în funcţie, eliberat de Judecătoria Ceadîr-Lunga.

La data de 09 aprilie 2008 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul înaintat de CAP „Baurci Agro” şi a menţinut decizia Curţii de Apel Cahul din 03 august 2007. La data de 07 august 2007 reclamanta s-a adresat la Biroul de Executare din r-ul Ceadîr-Lunga cu privire la executarea deciziei Curţii de Apel Cahul din 03 august 2007. La data de 12 septembrie 2007 administraţia CAP „Baurci-Agro” a întocmit un act privind neexecutarea deciziei Curţii de Apel Cahul din 03 august 2007. Susţine reclamanta că la 17 septembrie 2007 în baza încheierii Biroului de Executare din Ceadîr-Lunga, administraţia CAP „Baurci-Agro” a fost sancţionată pentru neexecutarea hotărîrii cu o amendă în mărime de 500 de lei.

La data de 19 septembrie 2007 Biroul de Executare a expediat încheierea în adresa administratorului şi a obligat ca pînă la data de 29 septembrie 2007 să execute hotărîrea judecătorească. Astfel, la data de 15 noiembrie 2007 Biroul de Executare Ceadîr-Lunga a adoptat şi a expediat în adresa pîrîtului două încheierii de primire spre executare a documentului executoriu şi fixarea unui termen pentru executare benevolă a hotărîrii judecătoreşti, iar la data de 04 decembrie 2007 Biroul de Executare a întocmit un proces-verbal de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti şi la data de 05 decembrie 2007 ultimul a sancţionat repetat administraţia pîrîtului cu amendă în mărime de 1000 lei. Ulterior, la 21 aprilie 2008 Biroul de Executare, în baza Deciziei Curţii Supreme de Justiţie repetat a adus la cunoştinţa administraţiei CAP „Baurci-Agro” despre necesitatea executării hotărîrii şi despre consecinţele neexecutării hotărîrii judecătoreşti.

La 04 septembrie 2008 reclamantei i-a fost achitată suma încasată în baza hotărîrii judecătoreşti, administraţia refuzînd categoric executarea hotărîrii în partea ce priveşte restabilirea în funcţie şi la data de 27 octombrie 2008 reclamanta a înaintat o cerere privind atragerea la răspunde penală a administraţiei CAP „Baurci- Agro” pentru neexecutarea intenţionată a hotărîrii judecătoreşti, iar la 14 noiembrie 2008 Biroul de Executare a notificat administraţia despre cererea depusă şi i-a mai acordat un termen de 5 zile pentru executarea hotărîrii judecătoreşti. La 11 mai 2009 în adresa Procuraturii r-ului Ceadîr-Lunga a fost expediate actele pentru a examina cererea privind atragerea la răspundere penală a persoanei cu funcţie de răspundere, vinovate de neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi la data de 26 decembrie 2009 reclamanta a fost restabilită în funcţia de şef al laboratorului fabricii de vinuri CAP „Baurci-Agro”.

Susţine reclamanta că la data de 04 februarie 2010 în adresa sa a parvenit de la Biroul de Executare Ceadîr-Lunga, încheierea prin care a fost notificată că după toate acţiunile întreprinse, hotărîrea judecătorească din 03 august 2007 a fost executată şi procedura de executare a fost încetată. Pentru executarea hotărîrii judecătoreşti a fost nevoie de 29 de luni, aproximativ doi ani şi jumătate. Solicită Carapunarlî Zinovia încasarea de la stat prin intermediul Ministerul Finanţelor al RM a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1 000 lei pentru expedierea cererii la CEDO, pentru întocmirea cererii de chemare în judecată în mărime de 300 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 06 decembrie 2012 s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Carapunarlî Zinovia împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. S-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii de Apel Cahul din 03 august 2007, privind încasarea salariului şi restabilirea în funcţie, s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul reclamantei Carapunarlî Zinovia cu titlu de prejudiciu moral suma de 5000 lei şi cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1 000 de lei, iar în total s-a încasat suma de 6 000 lei.

La 24 decembrie 2012 Ministerul Finanţelor al RM a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 06 decembrie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă. La 25 iunie 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. Recurentul, Ministerul Finanţelor al RM în motivarea recursului a indicat că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

În special s-a invocat că instanţa de apel nu a luat în consideraţie la examinarea pricinii prevederile art. 70 din Codul de executare şi a interpretat eronat dispoziţiile Legii nr. 87 din 21.04.2011. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă