2ra-3227/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea rezonabilă a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-3227/13 prima instanţă: S. Papuha instanţa de apel: N. Vascan, Eu. Clim, Iu. Cotruţă DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Ion Corolevschi, Nicolae Clima examinînd recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Poiana Stanislav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Poiană Stanislav împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea rezonabilă a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi admis apelul declarat de către Poiană Stanislav şi casată parţial hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 04 iulie 2012, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 03.01.2012, Poiană Stanislav s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea rezonabilă a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral. La data de 20 aprilie 2012, reclamantul a depus o cerere de concretizare a acţiunii. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin sentinţa nr. 1-180/02 din 27.03.2002 (definitiva prin neatacare) s-a decis încasarea de la condamnatul Calin Leonid în beneficiul reclamantului a sumei de 14 310,00 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin comiterea infracţiunii.

Menţionează reclamantul, că în luna aprilie a anului 2002, Judecătoria Botanica a început din oficiu, în temeiul art.343 alin.(2) Cod de procedură civilă, executarea silită a titlului executoriu sus menţionat. Ulterior, prin încheierea din 22.12.2006 Oficiul de Executare Botanica a restituit reclamantului titlul executoriu din motivul că debitorul prin inacţiunile lui împiedică la executarea titlului executoriu. Reclamantul a contestat această încheiere şi prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, Oficiul de executare Botanica a fost obligat să continue executarea titlului executoriu. Mai menţionează reclamantul, că prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 19.11.2007 s-a dispus de a incasa de la debitor în favoarea reclamantului suma de 12 634,68 lei cu titlu de dobânzi pentru întârzierea plăţii sumei adjudecate prin sentinţa din 27.03.2002, plus cheltuielile de judecată în sumă de 417,00 lei.

Titlul executoriu emis în temeiul acestei hotărâri a fost prezentat la 28.01.2008 pentru executare silită Oficiului de Executare Botanica, iar prin încheierea din 07.05.2008 Oficiul de Executare Botanica a restituit reclamantului titlul executoriu din 27.03.2002, motivând că debitorul nu dispune de bunuri. Astfel, încheierea respectiva a fost contestata, iar prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 26.06.2008 contestaţia a fost admisă cu anularea încheierii din 07.05.2008 şi obligarea Oficiului de Executare Botanica să continue executarea.

Prin încheierile din 10.12.2008, Oficiul de Executare Botanica a restituit din nou reclamantului ambele titluri executorii din 27.03.2002 şi 19.11.2007, motivând că nu este posibilă executarea titlurilor executorii, deoarece, debitorul nu dispune de bunuri, dar în acelaşi timp, aceste încheieri reflectau faptul că debitorul dispune de o motocicletă şi remorcă, asupra cărora au fost aplicate interdicţii de înstrăinare cu orientarea lor la parcarea forţată. Urmare contestării încheierilor respective, prin încheierile Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 25.02.2009 şi 04.03.2009 au fost anulate ca fiind neîntemeiate ambele încheieri ale Oficiului de Executare Botanica din 10.12.2008, acesta din urmă fiind obligat să execute titlurile executorii.

Susţine reclamantul, ca pînă la momentul de faţă ambele titluri executorii se află în proces de executare şi fiind executate doar parţial din contul plăţilor reţinute de către executorul judecătoresc din pensia debitorului începând cu anul 2010. Astfel, precizează reclamantul că, începând cu anul 2006 şi până în prezent, Oficiul de Executare Botanica a emis un şir de încheieri privind restituirea titlurilor executorii în loc să întreprindă măsuri efective de executare. Titlul executoriu din 27.03.2002 a fost restituit de 4 ori prin încheierile din 22.12.2006, 07.05.2008, 10.12.2008 şi 17.12.2009, anulate de către Judecătoria Botanica, mun. Chişinău ca fiind neîntemeiate. De asemenea, titlul executoriu din 19.11.2007 a fost restituit prin încheierile din 10.12.2008 şi 17.12.2009, care la fel au fost anulate de către aceeaşi instanţă judecătorească.

Cere Poiană Stanislav, încasarea sumei de 5 300,00 lei cu titlu de prejudiciu material, 96 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral si 19 778,80 lei cu titlu de costuri şi cheltuieli. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04.07.2012, acţiunea înaintată de către Poiană Stanislav a fost admisa parţial. A fost constatat faptul încălcării dreptului lui Poiană Stanislav la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. A fost dispusă încasarea de la Ministerul Finanţelor, în folosul lui Poiană Stanislav, suma de 10 000 lei în calitate de prejudiciu moral şi 1 500,00 lei, cheltuieli pentru asistenţă juridică, în total suma de 11500 (unsprezece mii cinci sute) lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, apelul declarat de către Ministerul Finanţelor a fost respins şi admis apelul declarat de către Poiană Stanislav.

A fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04.07.2012 în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea costurilor şi cheltuielilor, fiind pronunţată o nouă hotărîre prin care s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Poiană Stanislav, suma de 19 778,80 lei, cu titlu de costuri şi cheltuieli. La 17 iunie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Judecătoriei sect. Rîşcani, din 04.07.2012 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03.04.2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri în vederea respingerii integrale a pretenţiilor faţă de Ministerul Finanţelor.

Invocă Ministerul Finanţelor, că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt neîntemeiate şi ilegale, avînd în vedere că acestea au interpretat în mod legea, încălcînd normele de drept material. În special, invocă recurentul că anularea de către instanţa de judecată a încheierilor Executorului Judecătoresc nu dă dreptul instanţei de a obliga statul la repararea prejudiciului cauzat. La fel, consideră recurentul că instanţele judecătoreşti au dispus adjudecarea prejudiciu în volum exagerat, dar şi punerea în sarcina bugetului de stat obligaţia de a compensa intimatului prejudiciul material rezultat din achitarea unor sume exagerate avocatului este incorectă şi nefondată.

Concomitent, la 15 iulie 2013, Poiană Stanislav a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03.04.2013 şi hotărârii Judecătoriei Râşcani din 04.07.2013, în partea ce ţine de respingerea pretenţiilor privind încasarea prejudiciului material şi încasarea prejudiciului moral, precum şi pronunţarea unei noi hotărâri în această parte prin care să se încaseze de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Poiană Stanislav suma în mărime de 5 300 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma în mărime de 96 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Invocă Poiană Stanislav că decizia instanţe de apel este ilegală, nefiind aplicată legea care trebuia să fie aplicată, precum şi aplicată legea care nu trebuia să fie aplicată, încălcîndu-se esenţial normele de drept material şi procedural.

În special, invocă recurentul că instanţa de apel a examinat apelul Ministerului Finanţelor chiar dacă acesta a fost depus tardiv, în aşa fel încălcînd drepturile fundamentale ale omului. La fel, susţine recurentul că instanţa de apel ilegal a menţinut hotărârea primei instanţe, care a adjudecat suma prejudiciului moral într-o mărime inacceptabilă şi neconformă jurisprudenţei CEDO, potrivit căreia, pentru fiecare 12 luni de neexecutare se adjudecă aproximativ suma de 600 euro, iar pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni câte 300 euro. Mai susţine Poiană Stanislav, că instanţa de apel în mod arbitrar a apreciat probele, stabilind că suma de 5 300 lei pretinsă cu titlu de prejudiciu material a fost primită de către Poiană Stanislav.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Ministerul Finanţelor neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către Poiană Stanislav întemeiat şi care urmează a fi admis, casată parţial decizia instanţei de apel şi pronunţată o nouă hotărîre. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Astfel, s-a constatat că prin sentinţa nr. 1-180/02 din 27.03.2002 (definitiva prin neatacare) s-a decis încasarea de la condamnatul Calin Leonid în beneficiul recurentului suma de 14 310,00 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin comiterea infracţiunii.

Urmare, în luna aprilie a anului 2002, Judecătoria Botanica a început din oficiu, în temeiul art.343 alin.(2) Codul de procedură civilă, executarea silită a titlului executoriu sus menţionat. Se reţine că începând cu anul 2006 şi până în prezent, Oficiul de Executare Botanica a emis un şir de încheieri privind restituirea titlurilor executorii, fără însă să întreprindă măsuri efective de executare. Din cele expuse, se mai constată cu certitudine că hotărîrea judecătorească nu a fost executată timp de 10 ani. Prima instanţă şi instanţa de apel au emis hotărîrile respective. Pentru că nici Ministerului Finanţelor şi nici Poiană Stanislav nu au fost de acord cu hotărîrile emise de instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare, s-au adresat în instanţa de recurs, invocînd temeiurile enumerate supra.

Prin urmare, cu referire la cele invocate de către Poiană Stanislav şi anume, că Ministerul Finanţelor a depus tardiv cererea de apel, însă instanţa de apel a făcut abstracţie de acest fapt, urmează a menţiona că potrivit alin. (4) art. 432 CPC, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a sesizat că instanţa de apel a respins cererea de apel înaintată de către Ministerul Finanţelor, casînd hotărîrea primei instanţe doar prin prisma celor invocate de către însăşi Poiană Stanislav, iar într-o astfel de situaţie nu poate fi abordată problema sub aspectul celor statuate în art. 432 alin. (4) CPC.

Cu referire la argumentul invocat de către Poiană Stanislav, precum că prejudiciul moral a fost adjudecat într-o mărime inacceptabilă şi neconformă jurisprudenţei CEDO, Colegiul, menţionează că potrivit art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 2 alin. (6) al Legii menţionate, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”. Este necesar de precizat că în conformitate cu practica CEDO în semnificaţia termenului de „proces” se include şi însăşi executarea hotărîrii judecătoreşti care a rămas definitivă şi irevocabilă.

Cerinţa Convenţiei trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac. În aceeaşi ordine de idei, în conformitate cu art.255 CPC, hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile prin restabilirea, cît mai curînd posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil.

Conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Reieşind din jurisprudenţa CEDO în cazurile de neexecutare, se constată că mărimea acesteia este în medie 600 euro pentru 12 luni de întîrziere şi cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întîrziere.

Din materialele dosarului, s-a reţinut că hotărîrea judecătorească emisă în luna aprilie 2002 nu a fost executată timp de 10 ani. În concluzie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reeşind din circumstanţele cauzei, consideră că suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral acordată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel nu este echitabilă, motiv pentru care, stabileşte prejudiciul moral pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, în mărime de 20 000 lei.

În context, pentru abordarea solicitării Ministerului Finanţelor în vederea respingerii acţiunii înaintate de către Poiana Stanislav, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie precizează că în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că în ceea ce priveşte cauzele în care debitorul este o persoană privată (Grivneac vs. Moldova), aceasta nu înseamnă că un stat poate fi găsit responsabil de neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti din cauza insolvabilităţii debitorului. Totuşi atunci cînd autorităţile naţionale sunt obligate să acţioneze pentru executarea unei hotărîri judecătoreşti şi nu o fac, inacţiunea lor poate angaja responsabilitatea statului în temeiul art. 6 § 1 al Convenţiei (Scollo vs. Italia, Istrate vs. Moldova).

Curtea a reiterat că „statul are obligaţia pozitivă să organizeze un sistem de executare al hotărîrilor judecătoreşti care să fie efectiv atît în drept, cît şi în practică, precum şi să asigure executarea acestora fără întîrzieri necuvenite” (Fuklev vs. Ucraina). Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Codul de executare, procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare, în modul stabilit de lege, iar conform art. 21 alin. (1) al aceluiaşi cod, executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii. Concomitent, potrivit, art. 2 alin. (1) – (3) din Legea privind executorii judecătoreşti nr. 113 din 17.06.2010, executorul judecătoresc este persoană fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public prevăzute de prezenta lege şi de alte legi.

În exercitarea atribuţiilor de serviciu, executorul judecătoresc este exponentul puterii de stat. Doar executorul judecătoresc licenţiat şi învestit în condiţiile prezentei legi poate efectua executarea silită. Activitatea executorului judecătoresc nu este activitate de întreprinzător. Activitatea executorului judecătoresc se desfăşoară în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale părţilor în procedura de executare şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere, de origine socială sau de orice alt criteriu.

Potrivit art. 8 lit. a) din aceeaşi lege, executorul judecătoresc este obligat să aibă un rol activ pe parcursul întregului proces de executare, depunînd efort pentru realizarea prin mijloace legale a obligaţiei prevăzute în documentul executoriu, respectînd drepturile părţilor în procedura de executare şi ale altor persoane interesate. În temeiul celor nominalizate, statul nu se poate eschiva de la responsabilitatea pentru neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti. Potrivit art. 2 alin. (5) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, după repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, statul are drept de regres faţă de persoana vinovată.

Referitor la argumentul, precum că suma de 5 300 lei pretinsă cu titlu de prejudiciu material a fost primită de către acesta, Colegiul constată că deşi instanţa de apel susţine că atît în şedinţa primei instanţei, cît şi în şedinţa instanţei de apel a fost constatat faptul că suma de 5 306,87 lei a fost primită de către reprezentantul creditorului, în materialele cauzei este lipsă vreun înscris care să facă dovada primirii sumei nominalizate de către recurent sau avocatul său. Pe de altă parte, din aceleaşi materiale ale cauzei se învederează că executorul judecătoresc a încasat de la debitor suma de 5 306,87 lei, fapt recunoscut de către însăşi executorul judecătoresc. Complementar, în procesul de judecată s-a constat că această sumă a fost depusă pe contul unei bănci comerciale care ulterior a devenit insolvabilă şi nu mai poate fi ridicată de către creditor, din considerentul că acesta nu a fost informat despre încasarea sumei din contul debitorului.

Prin urmare, creditorul nu-şi poate exercita dreptul asupra unei părţi din prejudiciul încasat în beneficiul său din contul lui Călin Leonid prin sentinţa nr. 1- 180/02 din 27.03.2002, din vina executorului judecătoresc. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că recurentul, în cererea de recurs, a solicitat încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Poiană Stanislav suma în mărime de 5 300 lei cu titlu de prejudiciu material.

În context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că potrivit art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Astfel, avînd în vedere că încasarea sumei de 5 306,87 din contul debitorului a avut loc în procesul de executare a titlului executoriu, sumă care nu mai poate fi încasată de către creditor, aceasta urmează să fie încasată prin intermediul Ministerului Finanţelor, în temeiul art. 6 alin. (3) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În rest, suma restantă urmează a fi executată în modul corespunzător. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar să precizeze că statul este responsabil de funcţionalitatea, dar şi de calitatea funcţionării sistemelor naţionale create de către acesta întru asigurarea exercitării obligaţiilor sale pozitive pe care le are faţă de cetăţenii săi, interesele cărora sunt prioritare.

Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră parţial corectă decizia instanţei de apel prin care a fost respinsă cererea de apel înaintate de către Ministerul Finanţelor şi admisă cererea de apel înaintată de către Poiană Stanislav, în legătură cu ce, recursul declarat de către Ministerul Finanţelor urmează a fi respins, iar recursul declarat de către Poiană Stanislav urmează a fi admis, casată parţial decizia instanţei de apel şi pronunţată o nouă hotărîre. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se admite recursul declarat de Poiană Stanislav. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Poiană Stanislav împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea rezonabilă a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral şi se pronunţă o nouă hotărîre în această parte, prin care: Se încasează în folosul lui Poiană Stanislav, suma de 20 000 lei în calitate de prejudiciu moral şi suma de 5 300 lei în calitate de prejudiciu material, cu precizarea că sumele respective se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor.

În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru, Ion Corolevschi Nicolae Clima