2ra-734/14 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii, recuperarea prejudiciului material şi moral

La 14 august 2012, Donciu Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, solicitînd constatarea faptului violării drepturilor sale garantate de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi a art. 1 al Protocolului Adiţional la Convenţie privind încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, care constă din suma debitoare de 24600 dolari SUA, indexată conform art. 619 Cod civil pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile, şi prejudiciul moral în mărime de 3000 euro, convertiţi în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii judecătoreşti, cît şi cheltuielile de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul Donciu Vasile a indicat că în anul 2004 a procurat de la Bejenar Claudia un apartament în mun. Chişinău. În urma unui litigiu cu un terţ contractul de vînzare-cumpărare a fost anulat prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 septembrie 2007, dispunîndu-se totodată, restituţia civilă, care prevede încasarea forţată de la Bejenar Claudia, a preţului de cost al apartamentului în mărime de 24600 dolari SUA.

Susţine că în baza hotărîrii menţionate i-a fost eliberat titlu executoriu, care a fost înregistrat spre executare la oficiul de Executare Buiucani, mun. Chişinău în luna iunie 2009, iar prin încheierea executorului judecătoresc din 26 iunie 2009, titlu executoriu a fost primit spre executare.

Menţionează că prin încheierea Oficiului de executare Buiucani din 02 iulie 2009, titlu executoriu a fost strămutat, spre executare la Oficiul de Executare Ciocana, care la rîndul său, prin scrisoare nr. 9-678/09 din 09 iulie 2009, a restituit titlu executoriu Oficiului de Executare Buiucani.

Ulterior, prin scrisoarea nr. 12-762/09 din 30 septembrie 2099, Oficiul de Executare Buiucani, a expediat repetat titlu executoriu în adresa Oficiului de Executare Ciocana, care a refuzat de a-l primi şi prin scrisoarea din 21 octombrie 2009 l-a remis Oficiului de Executare Buiucani, drept temei invocînd, erori grave ale Oficiului de Executare Buiucani, şi anume lipsa la titlu executoriu a actelor din procedura de executare, prevăzută prin circulara Departamentului de executare nr. 02.2008 din 10 ianuarie 2008, care direct indică că la strămutarea documentelor executorii pentru executare conform competenţei teritoriale altui Oficiu de executare urmează a fi anexate toate actele ce confirmă aplicarea măsurilor de asigurare a executării… remite titlul executoriu indicat pentru îndeplinirea tuturor măsurilor de executare silită prevăzută de legislaţia în vigoare.

Invocă că prin încheierea Oficiului de Executare Buiucani din 09 noiembrie 2009, titlu executoriu, a fost primit spre executare, repetat, în consecinţă, însă, hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 septembrie 2007, nu a fost executată.

În susţinerea poziţiei sale indică şi practica judiciară a Curţii Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care a statuat că hotărîrea judecătorească nu se finalizează cu pronunţarea, ci cu executarea ei, în acest sens, considerînd că i-au fost aduse ingerinţe drepturilor sale prevăzute de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care declară că fiecare persoană are dreptul la protejarea drepturilor sale civile de către o instanţă independentă, care se va pronunţa referitor la drepturile sale cu caracter civil.

Reclamantul pretinde că neexecutarea ulterioară a hotărîrii în favoare sa va încălca dreptul său garantat de art. 6§1 al Convenţiei.

La fel, reclamantul pretinde că datorită eventualei neexecutări a hotărîrii în favoarea sa, el nu poate beneficia de bunurile sale, astfel, dreptul său la protecţia proprietăţii garantat de art. 1 al Protocolului 1 la Convenţie este încălcat, invocînd în acest sens că hotărîrea Judecătoriei Ciocana din 21 septembrie 2007, devenind irevocabilă şi executorie, dînsul u a putut să obţină executarea acesteia hotărîri imediat ce a devenit executorie, fapt ce şi constituie o ingerinţă în dreptul său la respectarea bunurilor sale, aşa precum este prevăzut în prima poziţie al art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

De asemenea, în susţinerea poziţiei sale, reclamantul invocă şi prevederile art. 63 din Codul de executare, care stipulează că documentul executoriu se aduce la îndeplinirea de către executorul judecătoresc în termen de cel mult 3 luni din ziua intentării procedurii de executare sau în termenul indicat în documentul executoriu. Poziţia instanţei de fond:

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi constatat faptul violării de către statul – Republica Moldova a drepturilor lui Donciu Vasile, prevăzute de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale privind încălcarea dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrei Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău nr. 2- 33/2007 din 21 septembrie 2007, şi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Donciu Vasile, prejudiciul moral, în sumă de 2000 euro, echivalent în lei moldoveneşti, conform cursului oficial de schimb al BNM, la data executării hotărîrii judecătoreşti, şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3600 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susţinerea poziţiei sale, prima instanţă a reţinut că executorul judecătoresc la executarea titlului executoriu, emis în baza hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 septembrie 2007, a încălcat prevederile art. 63 alin.(1) din Codul de executare, astfel, nefinalizînd executarea hotărîrii judecătoreşti, pînă în prezent, necomunicînd reclamantului, nici un act de procedură efectuat în cadrul procedurii de executare, concluzionînd în acest sens că a avut loc neexecutarea de către executorul judecătoresc în termen rezonabil a hotărîrei Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău nr. 2- 33/07 din 21 septembrie 2007, fapt prin care reclamantului i-au fost violate drepturile prevăzute de art. 6 al Convenţiei CEDO şi anume dreptul persoanei la judecare cauzei într-un termen rezonabil. Or, actul judiciar, nu se finalizează cu pronunţarea hotărîrii de către instanţa judecătorească, ci cu executarea ei.

La fel, instanţa a reţinut că prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti a fost încălcat şi dreptul reclamantului la protecţia proprietăţii, deoarece pînă la moment ultimul nu a intrat în posesia proprietăţii sale.

Totodată, prima instanţă, în cadrul examinării cauzei nu a constat pretinsa violare a art. 1 al protocolului 1 la Convenţie, iar ca urmare a respins pretenţiile reclamantului cu privire la recuperarea prejudiciului material. Poziţia instanţei de apel:

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, casată hotărîrea primei instanţe în partea încasării prejudiciului material în sumă de 24600 dolari SUA şi emisă în această parte o nouă hotărîre prin care cerinţele acţiunii au fost respinse. În rest fiind menţinută hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de apel a stabilit că Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nu prevede repararea prejudiciului material din contul statului a sumei neexecutate, atribuită prin hotărîrea instanţei judecătoreşti adjudecată părţi vătămate. Solicitarea recurenţilor:

La 31 decembrie 2013 Donciu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii integral.

La 22 ianuarie 2014, Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii integral.

Prin încheierea din 13 martie 2014, recursurile au fost recunoscute admisibile. Argumentele părţilor:

În motivarea recursului recurentul Donciu Vasile a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinînd că suma prejudiciului material solicitat a fi încasat, este un cuantum financiar şi este nu altceva decît paguba materială suportată din cauza neexecutării hotărîrii judecătoreşti.

Consideră că la caz urmau a fi aplicate prevederile art. 5 al Legii 87, care indică că în urma constatării faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

De asemenea recurentul Donciu Vasile a invocat că instanţa de apel nu a aplicat o lege care trebuia să fie aplicată, ci doar formal a încadrat norma juridică respectivă în partea constatatoare a deciziei judecătoreşti.

Susţine că Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nu este un remediu intern suficient şi efectiv în conformitate cu exigenţele Convenţiei, aşa după cum a invocat instanţa de apel.

În motivarea recursului recurentul Ministerul Finanţelor al RM a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate.

Cu referire la admiterea parţială de către instanţele ierarhic inferioare a pretenţiilor recurentului-reclamantului prin constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a executării hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 2000 euro, consideră hotărîrea primei instanţe şi instanţei de apel neîntemeiată şi nefondată, deoarece în acest sens, nu există nici o probă pertinentă şi nici un înscris care să confirme faptul că lui Donciu Vasile i-au fost cauzate careva suferinţe în urma neexecutării în termen a hotărîrii judecătoreşti.

Susţine că instanţele inferioare nu au dat o apreciere justă a materialelor procedurii de executare prezentate la materialele cauzei de către executorul judecătoresc Iacob Miron, prin care s-a constatat că în baza documentelor au fost emise încheierile de primire şi intentare a procedurii de executare. Totodată prin încheierile Oficiului de executare au fost aplicate măsurile de asigurare în scopul executări documentului executoriu la anumite instituţii şi organizaţii, s-a dispus aplicarea restricţiilor la paşaportul străin, şi s-a solicitat informaţii la instituţiile abilitate referitor la bunurile debitorului, iar ca urmare s-a constatat că Clavdia Bejenar nu dispune de bunuri mobile şi imobile sau unităţi de transport, însă dispune de mijloace financiare în sumă de 600 lei din pensia de invaliditate, care nu poate acoperi executarea titlului executoriu.

Afirmă că executorul judecătoresc a întreprins o serie de acţiuni legale şi întreaga diligenţa posibilă şi necesară în vederea executării în termen rezonabil a titlului executoriu, considerînd că în asemenea condiţii, neexecutarea hotărîrii, nu poate fi imputată statului.

De asemenea, invocă că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat prevederile art. 4 alin.(1) al legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, potrivit căreia, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor. În acest sens, indică că Ministerul Finanţelor este în imposibilitate de a proba lipsa suportării de către Donciu Vasile a prejudiciului moral, atîta timp cît nu a fost probată existenţa prejudiciului moral, or, apriori nu se poate constatat lipsa a aceia ce nu există.

Mai menţionează că, instanţele de judecată în cadrul examinării cauzei nu a luat în considerare faptul ceea ce priveşte cauzele în care debitorul este o persoană privată, or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Grivneac c. Moldovei a stabilit că debitor era o persoană privată şi se afla în incapacitate de plată a datoriilor sale, reiterînd că, deşi, executarea unei hotărîrii judecătoreşti pronunţate de orice instanţă trebuie privită ca o parte integrantă a ..procesului, însă în sensul articolului 6 din Convenţie (Gritco c. Moldovei), aceasta nu înseamnă că un stat poate fi găsit responsabil de neexecutarea a unei hotărîri judecătoreşti din cauza insolvabilităţii debitorului.

Insistă recurentul că neexecutarea hotărîrii judecătoreşti la caz nu se datorează inactivităţii organelor de stat competente. Aprecierea instanţei de recurs:

Analizînd legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM întemeiat şi care urmează a fi admis, iar recursul declarat de către Donciu Vasile urmează a fi respins din următoarele considerente.

Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac. 34. Şi prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, indică că orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(2) al Legii citate, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Justiţiei un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar, iar alin.(3) al acestui articol stipulează că r aportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărîrii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Din materialele pricinii se constată cu certitudine că în anul 2004, Donciu Vasile a procurat de la Bejenari Claudia, un apartament în mun. Chişinău. În urma litigiului, iniţiat la cererea de chemare în judecată a Alei Moiesenco şi Anghelinei Moiseenco împotriva lui Serghei Moiseenco, Elena Moiseenco, Agenţia de Privatizare a Ministerului Economiei şi Comerţului, Consiliul mun. Chişinău, Ciubotaru Olga, Bejenari Clavdia, Karcebnîi Victor, Karcebnîi Natalia, Donciu Vasile, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizare nr. 54/183, Biroul Notarului Gladîş Oleg, Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, contractul de vînzare-cumpărare încheiat între Donciu Vasile şi Bejenari Claudia a fost anulat, prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău 2-33/07 din 21 septembrie 2007. Dispunîndu-se, totodată, încasarea din contul Claudiei Bejenari în beneficiul lui Donciu Vasile a mijloacelor financiare, pentru procurarea apartamentului, în mărime de 24600 dolari SUA, în lei moldoveneşti, conform ratei de schimb a BNM, la data executării hotărîrii. Ulterior, în baza acestei hotărîrii recurentului Donciu Vasile a fost eliberat titlu executoriu.

La fel, este cert şi faptul că la 26 iunie 2009, la Oficiul de executare Buiucani, a fost înregistrat titlul executoriu nr. 2-33/07 emis în baza hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 septembrie 2007, privind încasarea de la Bejenari Clavdia a preţului de cost al apartamentului în mărime de 24600 dolari SUA în beneficiul lui Donciu Vasile.

Reprezentantul creditorului, Donciu Vasile, de altă parte a debitorului Bejenari Clavdia a depus o cerere, prin care a solicitat strămutarea documentului executoriu către Oficiul de Executare Ciocana conform competenţei teritoriale, drept temei fiind invocat că debitorul locuieşte pe adresa str. Milescu Spătaru 3, ap. 115, mun. Chişinău, fiind anexată în acest sens copia contractului de vînzare-cumpărare din 28 iulie 2004. Între timp s-a dispus aplicarea restricţiilor la paşaportul străin şi s-a solicitat CNAM informaţia despre faptul dacă debitorul este persoana asigurată. Totodată, s-a ieşit la faţa locului unde s-a constatat că apartamentul nr. 49 din str. Calea Ieşilor 7/3 mun. Chişinău este vîndut de către debitor în anul 2007 proprietarilor Isachi Maia şi Alexei.

Prin urmare, fiind examinată, cererea reprezentantului debitorului Bejenri Clavdia a fost admisă, contrasemnată de şeful Oficiului de executare şi expediat în adresa Oficiului de executare Ciocana.

Oficiul de executare Ciocana prin scrisoarea din 09 iulie 2009 a remis materialele pentru anexarea actelor ce confirmă aplicarea măsurilor de asigurare.

Prin scrisoarea din 30 septembrie 2009, Oficiul de executare Buiucani a remis repetat titlul executoriu, după competenţa, Oficiului de executare Ciocana, anexînd copiile materialelor procedurii de executare pe 8 file.

La 04 noiembrie 2009, Oficiul de Executare Ciocana a remis repetat titlul executoriu Oficiului de executare Buiucani, motivînd că cererea debitorului nu serveşte drept temei de strămutare.

Ca urmare, la 05 noiembrie 2009, Oficiul de executare Buiucani a înregistrat şi intentat repetat procedura de executare în baza titlului executoriu nr. 2-33/07 emis de Judecătoria Ciocana mun. Chişinău la 21 septembrie 2007, privind încasarea sumei de 24600 dolari SUA, în lei moldoveneşti conform ratei de schimb valutar din data executării hotărîrii de la Bejenari Claudia în beneficiul lui Donciu Vasile.

În procesul executării hotărîrii judecătoreşti, s-a constatat că debitorul Bejenari Claudia, nu dispune de bunuri imobile si unităţi de transport, iar din bunuri mobile dispunea doar de un pat, dulap si aragaz. Fiind înaintate încheierii la băncile comerciale şi registratorii independenţi, s-a constatat că ultima dispune de mijloace băneşti, în sumă de 600 lei, care cum s-a constatat, constituie pensia de invaliditate a debitoarei Bejenari Claudia, sumă care nu a fost încasată, pentru evitarea petiţiilor motivate. Iar conform declaraţiilor şi explicaţiilor debitoarei Bejenari Claudia, ultima locuieşte în apartamentul închiriat nr .15 str. Milescu Spătaru, 3, mun. Chişinău, unde are şi viză de reşedinţă. Conform bazei de date ACCES, imobilul menţionat, aparţine creditorului - Donciu Vasile.

Este constatat şi faptul că prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău nr.2- 33/07 din 21 septembrie 2007, au fost anulate toate contractele de vinzare -cumpărare, inclusiv privatizarea, astfel, aducînd părţile la situaţia în cauza.

Prin Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2009 şi 01 februarie 2011, s-a dispus, ca executarea hotărîrei Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 septembrie 2007, să se producă concomitent, executarea urmînd a fi efectuată prin compensare.

Prin hotărîrea Judecătorie Ciocana mun. Chişinău din 18 decembrie 2009, organele de executare au fost obligate de a primi şi a executa titlul executoriu, prin care se solicită încasarea de la Moiseenco Serghei în beneficiul Claudiei Bejenari, costul apartamentului, în mărime de 24600 dolari SUA.

Aici se va remarca şi faptul că conform hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 septembrie 2007, imobilul nr.15 din str. Milescu Spătaru 3, este proprietatea Republicii Moldova, iar banii, urmînd a fi restituiţi de către Moiseenco Serghei în beneficiul Claudiei Bejenari. Totodată, conform bazei de date a ÎS „Cadastru” apartamentul litigios este înregistrat după Donciu Vasile, care este creditor, pe a doua procedura de executare, asupra acestui imobil fiind aplicată interdicţie de înstrăinare.

Iar din motivul decesului debitorului Moiseenco Serghei, conform informaţiei ACCES.web, care a decedat la 30 ianuarie 2005, a fost emisă încheierea de suspendare pînă la o nouă circumstanţă, şi anume acceptarea si deschiderea succesiunii legale.

Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii parţial sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate la caz, fapt ce impune casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine circumstanţele cauzei din care se constată cu certitudine că, autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, statul Republica Moldova a întreprins toate măsurile rezonabile pentru a asigura executarea hotărârii, faţă de debitorul Bejenari Claudia, în vederea executării hotărârilor judecătoreşti irevocabile.

Deşi, la caz se constată încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, însă vina în neexecutarea acesteia nu poate fi imputată organelor de executare, respectiv circumstanţă în cauză nu poate genera survenire răspunderii a statului faţă de Donciu Vasile în cauzarea prejudiciului material şi moral.

Reieşind din constatările relatate instanţa de recurs conchide că acţiunea Lui Donciu Vasile, prin care se pretinde repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrilor Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 septembrie 2007, este una neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

În susţinerea netemeiniciei acţiunii instanţa de recurs invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume, Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, la cererea nr. 15840/02 Griţco v. Moldova – în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-11, p.510, §40, şi Burdov v. Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002). Or, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi întârziată nejustificat (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr.22774/93, CEDO 1999-V, §66, care s-a referit la o hotărâre judecătorească îndreptată împotriva unei persoane fizice, executarea căreia cerea autorităţilor de stat luarea unor acţiuni concrete).

Totodată Curtea notează, că responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unei companii private nu se extinde mai departe decât până la implicarea organelor de stat în procedurile de executare (a se vedea Shestakov v. Russia (dec), nr.48757/99). Cu atît mai mult că, principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti trebuie executate, nu poate fi interpretat ca obligaţia statul să răspundă pentru un debitor privat, în caz de insolvabilitate a acestuia.

În asemenea circumstanţe, executarea unei hotărâri judecătoreşti în care debitor este o persoană privată, instanţa de recurs reiterează că responsabilitatea Statului nu se extinde dincolo de procedura de executare, iar sarcina autorităţilor naţionale în asemenea cauze este de a pune la dispoziţia creditorului un mecanism - (organele de executare, executori judecătoreşti), dar nu de a se substitui debitorul şi a achita sumele indicate în hotărârile judecătoreşti.

Din aceste considerente, sunt apreciate drept neîntemeiate pretenţiile lui Donciu Vasile cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 24600 dolari SUA, or, existenţa unor drepturi şi libertăţi nu implică şi exercitarea acestora abuzivă, cu rea credinţă, scopul fiind câştigarea procesului indiferent dacă a fost sau nu lezat un drept recunoscut de lege.

În sprijinul acestei concluzii instanţa de recurs notează, că Donciu Vasile pretinde repararea prejudiciului moral, invocând în substanţă articolul 6 CEDO violarea drepturilor la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, însă în afara afirmaţiilor recurentului nici un alt element de probă nu a confirmat existenţa culpabilităţii organelor de executare în procesul de executarea a hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Cu referire la dispoziţiile enunţate şi reieşind din faptul că întru constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil cu încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanţa urmează să dea apreciere condiţiilor de executare a hotărârilor judecătoreşti, or pe marginea celor expuse se denotă faptul că Statul Republica Moldova, în persoana organelor de executare a întreprins toate măsurile rezonabile de executare a hotărârilor judecătoreşti, vina acestora în tergiversarea executării hotărârii neputând fi imputată.

Sub acest aspect, urmează a fi respinse şi pretenţiile în partea recuperării prejudiciului moral, or încasarea prejudiciului moral este o pretenţie ce reiese din încălcarea termenului de executare a hotărârii judecătoreşti, încălcare ce urma a fi imputabilă organelor de executare, pe când în speţa de faţă nu au fost prezentate dovezi care ar confirma vinovăţia organelor de executare în neexecutarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile sau tergiversarea executării acesteia.

Din considerentele expuse şi având în vedere faptul, că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele judecătoreşti, însă normele de drept material, au fost interpretate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, în mod raţional şi justificat, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii a lui Donciu Vasile ca fiind neîntemeiată

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Donciu Vasile urmează a fi respins din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 358 alin. (1) CPC, hotărîrile pronunţate în prima instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel la curţile de apel de drept comun. La caz, se constată că, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2013, a fost admisă parţial acţiunea lui Donciu Vasile înaintată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, constatat faptul violării de către statul – Republica Moldova a drepturilor lui Donciu Vasile, prevăzute de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale privind încălcarea dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrei Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău nr. 2-33/2007 din 21 septembrie 2007 şi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Donciu Vasile, prejudiciul moral, în sumă de 2000 euro, echivalent în lei moldoveneşti, conform cursului oficial de schimb al BNM, la data executării hotărîrii judecătoreşti, şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3600 lei. În rest pretenţiile acţiunii au fost respinse ca neîntemeiate.

La 16 mai 2013 hotărîrea menţionată a fost contestată cu cerere de apel de către Ministerul Finanţelor al RM, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, casarea cărei se solicită prin prezentul recurs, a fost examinat şi admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, fiind casată hotărîrea primei instanţe în partea admiterii pretenţiilor a lui Donciu Vasile cu privire la încasarea prejudiciului material, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri de respingerea acţiunii, însă pretenţiile în partea dată, de facto, au fost respinse şi de prima instanţă, respectiv, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută de instanţa de apel fără modificări

Sub acest aspect este cert că Donciu Vasile nu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2013, respectiv nu este în drept să declare recurs nici împotriva deciziei instanţei de apel, prin care hotărârea primei instanţe a fost menţinută, or art. 429 alin. (4) CPC, direct statuează că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) lit. c), art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Donciu Vasile. Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Donciu Vasile împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea lui Donciu Vasile împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva