2ra-2030/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral şi material

dosarul nr. 2ra-2030/13 prima instanţă: S. Bleşceaga, instanţa de apel: L. Popov, A. Doga, Sv. Caitaz DECIZIE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Vera Macinskaia.

Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd recursurile declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Svetlana Ţurcanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Svetlana Ţurcanu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral şi material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19.03.2013, prin care apelurile depuse de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi avocatul Violeta Gaşiţoi în interesele apelantei Svetlana Ţurcanu au fost respinse şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 10.12.2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 17.10.2011 avocatul Violeta Gaşiţoi, acţionînd în interesele reclamantei Svetlana Ţurcanu a depus la Curtea de Apel Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral şi material. La 24.01.2012, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău, cauza a fost strămutată după competenţă pentru judecare în fond judecătoriei sect. Rîşcani, mun. Chişinău, încheiere menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04.07.2012 în urma contestării acesteia de către reclamantă.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, în anul 2000 Ţurcanu Svetlana s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată la judecătoria Hînceşti împotriva lui Ţurcanu Ion prin care a solicitat încasarea pensiei alimentare de întreţinere a copiilor minori. În rezultatul examinării cererii, la 14.08.2000, judecătoria Hînceşti a emis o hotărîre prin care s-a dispus încasarea din contul cet. Ţurcanu Ion, pensia de întreţinere a copiilor minori Ţurcanu Nadejda născută la 16.02.1993 şi Ţurcanu Andrei a.n. 25.10.1994, în mărime de 1/3 din salariu şi alte venituri în beneficiul reclamantei, începînd cu 07.07.2000. După ce hotărîrea specificată mai sus a devenit definitivă şi irevocabilă la 17.08.2000, judecătoria Hînceşti a eliberat titlu executoriu şi l-a expediat spre executare silită Oficiului de executare a deciziilor judiciare Hînceşti, neexecutat pînă în prezent.

Susţine reclamanta că Oficiul de executare nu a întreprins nici o acţiune în vederea executării hotărîrii judecătoreşti intrată în vigoare, astfel, fiind nevoită la 10.09.2008, să depună cerere către Oficiul de executare prin care să solicite executorului întreprinderea măsurilor în vederea executării efective a hotărîrii şi să prezinte reclamantei darea de seamă despre acţiunile întreprinse din momentul primirii în procedură a titlului executoriu pînă în 2008. Mai menţionează reclamanta că la 01.10.2008, a depus cerere repetată către Oficiul de executare Hînceşti prin care a cerut executarea efectivă silită a hotărîrii. Astfel, la 15.10.2008 Ţurcanu Svetlana a primit un răspuns de la executor şi o dare de seamă a acestuia prin care se constată că ultimul nu a întreprins măsuri prompte şi eficiente pentru executarea hotărîrii judecătoreşti din 2000, totodată, confirmîndu-se faptul că la 18.09.2000, a parvenit spre executare titlul executoriu nr.2-845.

În răspunsul său executorul a indicat că debitorul Ţurcanu Ion a fost anunţat în căutare. La 05.09.2008, reclamanta s-a adresat poliţiei ca să afle rezultatele căutării debitorului, la ce poliţia a răspuns că cet. Ţurcanu Ion niciodată nu s-a aflat în căutare. Urmare acestor evenimente, reclamanta, prin intermediul avocatei, a depus şi cerere la CEDO înregistrată sub nr.56703/08, ulterior la data de 10.06.2010 cererea a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova. Astfel, după depunerea cererii la CEDO reclamanta a încercat să mai impună prin intermediul avocaţilor săi Oficiul de executare să execute hotărîrea judecătorească dar fără succes. Ulterior, executorul judecătoresc a răspuns reclamantei printr-o scrisoare că debitorul Ţurcanu Ion a fost din nou anunţat în căutare în baza încheierii judecătoriei Hînceşti şi respectiv a fost suspendată executarea hotărîrii judecătoriei Hînceşti privind încasarea pensiei alimentare de întreţinere a copiilor minori.

Astfel, reclamanta neştiind despre existenţa încheierii de anunţare în căutare, a primit-o numai la 05.05.2009, pe cînd încheierea a fost emisă la data de 09.10.2008. Prin urmare, reclamanta a contestat-o la Curtea de Apel Chişinău, unde recursul a fost examinat în lipsa reclamantei fiind respins şi menţinută încheierea din 23.09.2008. Pentru a verifica dacă debitorul într-adevăr este anunţat în căutare reclamanta Ţuracu Svetlana a adresat o interpelare la Comisariatul de Poliţie al sectorului Hînceşti, la care la 12.05.2009 a primit răspuns precum că, cet. Ţurcanu Ion nu se află în căutare. În situaţia respectivă, consideră Ţurcanu Svetlana că, afirmaţiile executorului judecătoresc precum că, se întreprind măsuri pentru căutarea debitorului erau doar declarative, încheierea judecătoriei Hînceşti nici nu a fost înregistrată la Comisariatul de Poliţie pentru a fi aplicată această măsură de executare a hotărîrii judecătoreşti.

Reclamanta, de cîte ori se adresa executorului judecătoresc să afle informaţii despre motivele neexecutării efective a hotărîrii, acesta îi răspundea că debitorul nu a fost găsit încă şi îl caută, însă, atunci cînd reclamanta deţinea informaţii despre locul aflării debitorului (cînd în luna iulie 2009 Ţurcanu Ion era în r-1 Hînceşti) şi a expediat executorului judecătoresc o scrisoare informativă despre aceasta, solicitînd să se ia măsuri urgente şi să se încaseze din contul debitorului sumele datorate de el în baza hotărîrii instanţei de judecată, ca răspuns a primit încheierea prin care executorul a dispus restituirea documentului executoriu din 13.07.2009 şi încheierea privind stabilirea restanţei la plata pensiei alimentare din aceeaşi dată.

Menţionează reclamanta că nefiind de acord cu restituirea documentului executoriu fără executare, a atacat cu recurs încheierea executorului judecătoresc. Judecătoria Hînceşti a admis parţial cererea de recurs, prin care a fost anulată încheierea executorului judecătoresc privind restituirea documentului executoriu fără executare şi în rest cerinţele au fost respinse. Astfel, consideră reclamanta că executorul judecătoresc totuşi nu neagă faptul că datoria există şi urmează a fi încasată din contul debitorului în baza încheierii privind stabilirea restanţei la pensia alimentară. De asemenea, reclamanta consideră că, executorul judecătoresc a ascuns faptul că pîrîtul deţine bunuri imobile. În toate răspunsurile întocmite de către executor în adresa reclamantei este specificat precum că, debitorul nu deţine bunuri pe teritoriul Republicii Moldova fapt confirmat şi de Guvern în observaţiile prezentat la CEDO.

Faptul deţinerii anumitor bunuri imobile pe teritoriul Republicii Moldova s-a confirmat în instanţa de judecată la 13.08.2009. În concluzie, susţine reclamanta că executorul judecătoresc nu a aplicat nici o măsură în vederea executării efective a hotărîrii, doar menţionînd că debitorul este dat în căutare, dar Ţurcanu Ion trecea frontiera statului fără nici o piedică. De asemenea, în baza informaţiei oferite de Comisariatul de Poliţie, debitorul niciodată nu era dat în căutare de către executorul judecătoresc, iar hotărîrile prezentate trebuiau să fie executate şi înregistrate la poliţie pentru ca debitorul să fie într-adevăr dat în căutare, ceea ce în realitate nu era făcut.

Referitor la cheltuielile de judecată, reclamanta a solicitat încasarea din contul statului RM sumele pentru serviciile de asistenţă juridică în mărime de 13 322 lei, cheltuielile suportate de reclamantă pentru prezentarea sa în faţa CEDO – conform dării de seamă – 1713,75 Euro, solicitînd ca această sumă să fie încasată din contul pîrîtului. Cere Svetlana Ţurcanu, încasarea din contul pîrîtului Republica Moldova dauna materială în mărime de 95 094 lei, suma ce nu a fost încasată de executor în mod forţat din contul debitorului Ţurcanu Ion în baza hotărîrii judecătoriei Hînceşti cu titlu de pensie de întreţinere a copiilor minori, încasarea din contul Ministerului Finanţelor a prejudiciului moral în mărime de 4000 Euro, cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 850 Euro, la nivel naţional şi 1713, 75 Euro în faţa CEDO.

Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10.12.2012, acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti din 17.08.2000, s-a încasat din contul statului RM prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ţurcanu Svetlana suma de 1500 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi s-a încasat din contul statului RM prin intermediul Ministerului Finanţelor suma în mărime de 5000 lei pentru cheltuielile de judecată, în rest cerinţele au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.03.2013, apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi avocatul Violeta Gaşiţoi în interesele apelantei Svetlana Ţurcanu au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 12 aprilie 2013, Svetlana Ţurcanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd: - admiterea recursului; -recunoaşterea că prezentul proces judiciar a violat termenul rezonabil şi să-i fie acordată în această parte o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral în sumă de 2000 euro; -casarea hotărîrii primei instanţe şi a Curţii de Apel Chişinău din 19.03.2013 în partea respingerii cerinţelor reclamantei cu emiterea unei noi hotărîri în această parte privind admiterea tuturor cerinţelor invocate în prima instanţă; -încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică la nivel naţional 850 euro, cît şi în faţa CtEDO 1713,75 Euro echivalent în lei; -încasarea prejudiciului material 6339,6 euro; -încasarea prejudiciului moral 4000 euro.

-încasarea cheltuielilor de judecată pentru depunerea apelului şi recursului în mărime de 2000 lei. În motivarea recursului recurenta a invocat că ambele instanţe din nou au încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei prevăzut de art. 6 CEDO, hotărîrile instanţelor sînt nemotivate şi arbitrare, de asemenea, a invocat că rămîne victima încălcării dreptului la examinarea în mod echitabil a cauzei sale sub aspectul executării într-un termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti privind plata pensiei de întreţinere.

Astfel, susţine recurenta că termenul de examinare a prezentei cereri a început să curgă de la data de 17.10.2011 cînd reclamanta s-a adresat în instanţa de judecată şi potrivit Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21.04.2011, cauza urma să fie examinată în 30 zile, iar în prezenta cauză procesul a durat mai mult de un an. La fel, susţine că instanţele naţionale în mod arbitrar şi nemotivat au respins pretenţiile recurentei şi cerinţele recurentei vis – a – vis de achitarea despăgubirilor, specificînd că a fost nevoită să încheie un contract de asistenţă juridică cu un avocat, conform căruia costul serviciilor juridice constituie 450 lei pentru fiecare oră a timpului acordat cazului la nivel naţional şi 75 euro în faţa CtEDO.

Avocatul a acumulat materialele şi probele necesare la etapa iniţială a procesului, a pregătit cererea de chemare în judecată, cererea de apel şi materialele necesare, a repartizat copiile materialelor participanţilor la proces, s-a pregătit pentru fiecare şedinţă de judecată. Consideră recurenta că suma solicitată pentru serviciile juridice nu este una exagerată, este una obişnuită luînd în consideraţie volumul de lucru efectuat, deplasările la Hînceşti, termenul de judecare a cauzei atît la nivel naţional cît şi la nivel internaţional în faţa CtEDO. Conform recomandărilor Uniunii Avocaţilor din 2012 o oră de lucru a avocatului constituie 50 euro pe oră la nivel naţional. Precizează recurenta că în cauza Iordachi şi alţii vs. R. Moldova hotărîrea CtEDO din 10.02.2009, reclamantul fiind şi avocat pentru depunerea cererii în faţa CtEDO a primit suma de 3500 euro, în această cauză nu a avut loc nici o audiere publică.

Complementar celor nominalizate susţine recurenta că 12 ani de neexecutare din culpa statului este mult prea mult şi suferinţele continuă pînă în prezent, iar suma încasată este una neînsemnată conform practicii CtEDO. Pe astfel de cazuri CtEDO pentru neexecutarea unei hotărîri timp de 2 ani a încasat prejudiciul moral de 2000 euro, aceeaşi situaţie se referă şi la prejudiciul material. Totodată, la 28.05.2013, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Judecătoriei sect. Rîşcani, din 10.12.2012 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19.03.2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri în vederea respingerii integrale a pretenţiilor faţă de Ministerul Finanţelor.

În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare neîntemeiate şi ilegale. În special, s-a invocat că instanţele urmau să aplice prevederile art. 5 alin.(2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, potrivit căruia instanţa de judecată la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie. Concomitent, susţine recurentul Ministerul Finanţelor că nu există nici o probă pertinentă, nici un înscris care să susţină faptul că reclamantei Ţurcanu Svetlana i-au fost cauzate careva suferinţe în urma examinării cauzei.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Finanţelor ca neîntemeiat şi care urmează a fi respins. Concomitent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Svetlana Ţurcanu întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în partea cuantumului prejudiciului moral încasat, cu majorarea sumei acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

Din materialele dosarului s-a stabilit că la 14.08.2000 de judecătoria Hânceşti a fost emisă hotărârea nr.2-845 prin care a fost încasată pensia alimentară de întreţinere a copiilor minori din contul cet. Ţurcanu Ion în beneficiul cet. Ţurcanu Svetlana. Hotărârea respectivă la data de 29.08.2000 a rămas definitivă şi irevocabilă. În rezultat, judecătoria Hânceşti a eliberat titlu executoriu nr.2-845 şi l-a trimis spre executare silită Oficiului de executare Hânceşti, care însă, pînă în prezent nu a fost executată. Debitorul a acumulat o restanţă la pensia alimentară de întreţinere a copiilor minori în mărime de 95094 lei conform încheierii executorului judecătoresc din 13.07.2009. La nenumărate adresări de către reclamanta Ţurcanu Svetlana executorul judecătoresc menţiona că, debitorul este anunţat în căutare, însă în baza notei informative obţinute de la Comisariatul de Poliţie Hânceşti, încheierea de anunţare în căutare nu a fost înregistrată spre executare.

De asemenea, s-a constatat că reclamanta, considerînde-se lezată în drepturile sale şi ale copiilor minori, prin intermediul avocatului Gaşiţoi Violeta a depus şi cerere la CEDO nr.56703/08 (f.d.109-114), care la data de 10.06.2010 a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova. Instanţele de judecată au emis hotărîrile respective. Analizînd materialele dosarului Colegiul ajunge la concluzia că hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural, însă la aprecierea mărimii prejudiciului moral, instanţa nu a ţinut cont de toate probele şi circumstanţele cauzei, motiv pentru care Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră necesar de a modifica hotărîrea în această parte.

Potrivit art. 2 alin. (1) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 2 alin. (6) a Legii menţionate, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Convenţia Europeană al Drepturilor Omului garantează, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”. Este necesar de precizat că în conformitate cu practica CEDO în semnificaţia termenului de „proces” se include şi însăşi executarea hotărîrii judecătoreşti care a rămas definitivă şi irevocabilă. Cerinţa Convenţiei trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac.

În aceeaşi ordine de idei, în conformitate cu art.255 CPC, hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare. Astfel, potrivit art.70 alin. (1) CE, documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul participanţilor la procedura de executare, interesul creditorului şi conduita executorului judecătoresc. Titlul executoriu privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti va fi executat în cel mult 6 luni de la prezentarea sa spre executare.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, executorul judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acţiunile necesare în vederea executării hotărîrii judecătoreşti. Dacă legea nu prevede altfel, termenul dintre acţiunile complexe ce urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc nu va depăşi 15 zile. Curgerea acestui termen se suspendă pe durata suspendării sau amînării executării, strămutării procedurii de executare, imposibilităţii executorului judecătoresc de a acţiona din motive ce nu depind de voinţa sa, precum şi în cazul în care nu au fost avansate cheltuielile necesare pentru efectuarea actului următor. Potrivit alin.(3) al articolului, cu acordul creditorului, termenul prevăzut la alin.(2) poate fi prelungit.

La cele enumerate supra, se învederează necesitatea de a preciza că potrivit art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Prin urmare, indubitabil, ţinînd cont de materialele anexate la dosar, se confirmă faptul neexecutării eficiente a hotărîrii judecătoreşti. Pe de altă parte, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine pârâtului Ministerului Finanţelor, materiale ce cu desăvîrşire lipsesc din prezentul dosar. Ţinînd cont de cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră argumentele invocate în recurs de către Ministerul Finanţelor, ca neîntemeiate.

În aceeaşi succesiune de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie se vede impus să menţioneze că judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile prin restabilirea, cît mai curînd posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil. Conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant.

Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate. Actele cauzei denotă că hotărârea judecătoriei Hânceşti din 14.08.2000 prin care a fost încasată pensia alimentară de întreţinere a copiilor minori din contul cet. Ţurcanu Ion în beneficiul cet. Ţurcanu Svetlana, a rămas definitivă şi irevocabilă începînd cu 29.08.2000.

În concluzie, se învederează că termenul de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti este mult prea mare, copiii minori fiind lipsiţi pe această durată de întreţinere financiară. În context, urmează a menţiona că reieşind din jurisprudenţa CEDO în cazurile de neexecutare, putem constata că mărimea acesteia este de aproximativ de 600 euro pentru 12 luni de întîrziere şi cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întîrziere. Trebuie de menţionat că chiar dacă perioadele mai scurte de un an, în mod normal, nu conduc la constatarea unei violări, la calcularea daunei morale se ia în consideraţie întreaga perioadă, inclusiv şi acel prim an de neexecutare.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 1500 Euro cu titlu de prejudiciu moral acordată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel nu este echitabilă, motiv pentru care, stabileşte prejudiciul moral pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, în mărime de 60 000 lei.

Cu referire la solicitarea Svetlanei Ţurcanu de a i se achita suma de 2000 Euro pentru tergiversarea examinării prezentei cauze, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că instanţa de apel corect a apreciat că solicitarea respectivă are alt obiect şi nu se încadrează în prevederile art.357 CPC, instanţa de apel verificînd doar corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale pricinii, a aplicării şi interpretării normelor de drept material, precum şi respectarea normelor de drept procedural la judecarea pricinii în prima instanţă, expunîndu-se asupra legalităţii hotărârii emise în prima instanţă.

Ceea ce ţine de încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică solicitată de apelanta în mărime de 850 Euro suportate la nivel naţional, cât şi în faţa CEDO în mărime de 1713,75 Euro şi a cheltuielilor de judecată pentru apel şi recurs în sumă de 2000 de lei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie precizează că potrivit art. 96 alin. (1) şi (11) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Totodată, potrivit art. 138 alin. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului. Prin urmare, din materialele dosarului se constată că recurenta a făcut dovada doar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 19, 242 lei (f.d. 40 - 44), sumă pe care Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că urmează a fi încasate din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul recurentei Svetlana Ţurcanu.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor şi de a admite parţial recursul declarat de către Svetlana Ţurcanu, în sensul expus în decizia respectivă. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.e), CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi se admite parţial recursul declarat de către Svetlana Ţurcanu.

Se modifică hotărîrea judecătoriei Rîşcani, num Chişinău din 10.12.2012 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.03.2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Svetlana Ţurcanu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral şi material, prin majorarea sumei prejudiciului moral încasat, de la 1500 (o mie cinci sute) euro la 60 000 (şaizeci mii) lei şi a sumei ce reprezintă cheltuieli de judecată de la 5000 (cinci mii) lei la 19242 (nouăsprezece mii două sute patruzeci şi doi) lei, cu precizarea că sumele respective se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima