2ra-67/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr.2ra-67/14 instanţa de apel: B.Bîrcă, M.Moraru, M.Ciugureanu DECIZIE 12 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Liliana Catan Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd recursurile declarate de către Ţurcanu Igor şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţurcanu Igor împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ţurcanu Igor şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 07 mai 2012, c o n s t a t ă La 05 ianuarie 2012 Ţurcanu Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2004 a fost anulată hotărîrea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat de pe lîngă Ministerul Justiţiei din 15 iunie 2004 în partea ce ţine de refuzul de a elibera lui Ţurcan Igor licenţă privind exercitarea profesiei de avocat, cu obligarea Comisiei de licenţiere să-i elibereze licenţa ce oferă dreptul la exercitarea profesiei de avocat; s-a încasat de la Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul lui prejudiciul moral în mărime de 1 000 lei şi a fost obligat Ministerul Justiţiei al RM de a aduce p.13 din Regulamentul privind modul de primire a examenului de calificare pentru admiterea în profesia de avocat în concordanţă cu Legea cu privire la avocatură.

1 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 aprilie 2005 a fost admis recursul declarat de către Ministerul Justiţiei, s-a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2004 în partea obligării Ministerului Justiţiei al RM de a aduce p.13 din Regulamentul privind modul de primire a examenului de calificare pentru admiterea în profesia de avocat în concordanţă cu Legea cu privire la avocatură, cu emiterea unei noi hotărîri prin care s-a anulat p.13 din Regulamentul privind modul de primire a examenului de calificare pentru admiterea în profesia de avocat.

La 25 mai 2005 Ministerul Justiţiei a depus cerere de revizuire, care a fost respinsă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 decembrie 2005. Întru apărarea intereselor, la 06 decembrie 2005, a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind constatarea încălcării art.6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti. Menţionează că, la 11 ianuarie 2006 Ministerul Justiţiei, executînd parţial hotărîrea judecătorească, i-a eliberat licenţa ce îi oferă dreptul de a exercita profesia de avocat, dar pînă în prezent nu i-a achitat prejudiciul moral în mărime de 1 000 lei. Prin scrisoarea din 09 noiembrie 2011 a informat Curtea Europeană a Drepturilor Omului despre intenţia de a folosi căile de recurs interne, introduse prin Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, solicitînd totodată menţinerea cererii în faţa Curţii.

Consideră că, urmare a neexecutării integrale a hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil, în temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, statul este obligat să reparare prejudiciul material şi moral cauzat. Cere reclamantul, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material în mărime de 1000 lei, prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 07 mai 2012 acţiunea a fost admisă, fiind constatat faptul încălcării dreptului lui Ţurcanu Igor la executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2004 în partea neachitării prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei. S-a încasat de la Ministerul Finanţelor al RM, din contul bugetului de stat în beneficiul lui Ţurcanu Igor suma de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu material şi 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Ţurcanu Igor şi Ministerul Finanţelor al RM, şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. 2 La 19 august 2013, în termenul prevăzut de lege, Ţurcanu Igor a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia şi modificarea hotărîrilor judecătoreşti în sensul majorării sumei despăgubirii băneşti pentru prejudiciul moral pînă la 50 000 lei.

În susţinerea recursului s-a invocat că, instanţele judecătoreşti la examinarea pricinii nu au identificat în substanţă obiectul pretenţiilor şi au stabilit în mod greşit perioada de referinţă ce ţine de neexecutarea hotărîrii judecătoreşti. În acest sens indică că în conformitate cu jurisprudenţa CEDO mărimea prejudiciului moral în caz de neexecutare a hotărîrilor judecătoreşti este de aproximativ 600 euro pentru 12 luni de întîrziere şi cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni întîrziere. Consideră că, suma solicitată cu titlu de despăgubire morală în mărime de 50 000 lei pentru perioada de referinţă 7 ani şi 24 zile se încadrează în jurisprudenţa CEDO. La 23 septembrie 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a pretenţiilor integral.

În susţinerea recursului s-a invocat că, instanţele judecătoreşti au interpretat eronat prevederile Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, fiind apreciate subiectiv argumentele invocate, nefiind probată existenţa prejudiciului moral. Consideră că la caz instanţele judecătoreşti urmau să aplice prevederile art.5 alin. (2) al Legii menţionate potrivit căruia simpla constatare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti reprezintă prin sine o satisfacţie.

Indică că, incorect şi neîntemeiat s-a pus în sarcina bugetului de stat obligaţia de a compensa intimatului prejudiciul material în mărime de 1 000 lei din motiv că aceasta urmează a fi achitată de către Ministerul Justiţiei în baza titlului executoriu De asemenea a indicat că decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 a parvenit în cancelaria Ministerului Finanţelor la 23 iulie 2013. Judecînd recursurile declarate de către Ţurcanu Igor şi Ministerul Finanţelor al RM împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile urmează a fi respinse cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. 6 paragraful 1 al CEDO orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie atestă că pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, 3 executarea unei hotărîri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a procesului în sensul art.6 al Convenţiei (hotărîrea din 19 martie 1997 pe cauza Hornsby vs.Greece, nr. 18357/91 ). O întîrziere a executării hotărîrii ar putea fi justificată numai de circumstanţe deosebite.

Dar întîrzierea nu poate fi astfel, încît să afecteze esenţa dreptului apărat conform art. 6 al Convenţiei. În fapt, dacă art. 6 nu ar garanta şi executarea hotărîrii judecătoreşti s-ar crea situaţii incompatibile cu principiul preeminenţei dreptului pe care statele s-au angajat să îl respecte odată cu ratificarea Convenţiei. În conformitate cu prevederile art. 255 CPC, hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare.

Potrivit art.2 alin. (1) al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Inatanţa de recurs a constatat, că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2004 a fost anulată hotărîrea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat de pe lîngă Ministerul Justiţiei din 15 iunie 2004 în partea ce ţine de refuzul de a elibera lui Ţurcan Igor licenţă privind exercitarea profesiei de avocat, cu obligarea Comisiei de licenţiere să-i elibereze licenţa ce oferă dreptul la exercitarea profesiei de avocat. S-a încasat de la Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul lui Ţurcan Igor prejudiciul moral în mărime de 1 000 lei şi a fost obligat Ministerul Justiţiei al RM de a aduce p.13 din Regulamentul privind modul de primire a examenului de calificare pentru admiterea în profesia de avocat în concordanţă cu Legea cu privire la avocatură (f.d.8-9).

4 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 aprilie 2005 a fost admis recursul declarat de către Ministerul Justiţiei, s-a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2004 în partea obligării Ministerului Justiţiei al RM de a aduce p.13 din Regulamentul privind modul de primire a examenului de calificare pentru admiterea în profesia de avocat în concordanţă cu Legea cu privire la avocatură, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, prin care s-a anulat p.13 din Regulamentul privind modul de primire a examenului de calificare pentru admiterea în profesia de avocat (f.d.10-13). Potrivit art. 120 al Constituţiei RM, art. 16 alin. (1) CPC, hotărîrile judecătoreşti definitive sunt obligatorii pentru toate autorităţile publice, asociaţiile obşteşti, persoanele oficiale, organizaţiile şi persoanele fizice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

În acest sens Colegiul menţionează că, conform informaţiei prezentată Ministerului Justiţiei de către executorul judecătoresc V.Rotaru, datată din luna octombrie 2005, se confirmă că în Oficiul de Executare Buiucani mun.Chişinău a Departamentului de executare al RM în procedură se află 19 titluri executorii, inclusiv şi procedura de executare nr.365-368/5 din 07 aprilie 2005 privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei în beneficiul lui Ţurcan Igor (f.d. 45). Astfel, Colegiul reţine că pînă în prezent hotărîrea judecătorească menţionată nu a fost executată parţial, motiv din care recurentul Ţurcan Igor s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin această încălcare.

În circumstanţele relevate şi în contextul normei de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că corect a fost constatată încălcarea dreptului recurentului la executarea de către Ministerul Justiţiei al RM în termen rezonabil sub aspectul legislaţiei naţionale, art.6 § 1 al CEDO şi a jurisprudenţei CEDO, a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2004, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 aprilie 2005, prin care s-a încasat de la Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul lui Ţurcan Igor prejudiciul moral în mărime de 1 000 lei.

Or, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea recurentului constituie şi o încălcare a drepturilor lui garantate de articolul 6 §1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, executarea hotărîrii judecătoreşti fiind ca parte integrantă a procesului pînă la finalizarea procedurii de executare. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că, stabilind cuantumul compensaţiei pentru prejudiciul moral, instanţa de judecată trebuie să ţină cont de comportamentul părţilor, 5 importanţa procesului pentru reclamant, precum şi de durata neexecutării hotărîrii judecătoreşti, fiind apreciat ce a pierdut persoana pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial atît la moment, cît şi pentru viitor.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. În acest context, Colegiul conchide că instanţele de fond întemeiat au ajuns la concluzia de a încasa de la Ministerul Finanţelor al RM, din contul bugetului de stat, în beneficiul lui Ţurcanu Igor suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Nu este întemeiat şi se respinge argumentul recurentului Ţurcanu Igor expus întru susţinerea petenţiilor morale că, suma încasată cu titlu de despăgubire morală în mărime de 5 000 lei pentru perioada de referinţă 7 ani şi 24 zile nu se încadrează în jurisprudenţa CEDO, deoarece cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanţele judecătoreşti, raportat la circumstanţele cauzei şi criteriile expuse mai sus este unul echitabil pentru recurent, iar în această parte concluziile instanţei de apel sunt obiective, rezultate din interpretarea normelor de drept material şi aprecierea corectă a probelor din dosar.

Totodată, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului cu referire la faptul că instanţele judecătoreşti la examinarea pricinii nu au identificat în substanţă obiectul pretenţiilor şi au stabilit în mod greşit perioada de referinţă ce ţine de neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, deoarece atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel au apreciat toate probele administrate în cauză, au stabilit circumstanţele faptice ale raportului juridic litigios şi au făcut concluzii juste în corespundere cu prevederile normelor de drept material.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt legale şi întemeiate, corespund circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurentul Ţurcanu Igor sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Referitor recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, Colegiul constată că copia deciziei motivate a instanţei de apel din 25 iunie 2013 a fost expediată recurentului Ministerul Finanţelor al RM de către Curtea de Apel Chişinău la 10 iulie 2013 (f.d.137).

În conformitate cu prevederile art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei integrale. Astfel, recursul depus de către Ministerul Finanţelor al RM la 23 septembrie 2013 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 nu se încadrează 6 în termenul de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere şi nu poate fi restabilit, iar recurentul nu a anexat la cererea de recurs probe ce dovedesc recepţionarea deciziei integrale a instanţei de apel la 23 iulie 2013, după cum s-a indicat în cererea de recurs. Din cele expuse şi avînd în vedere faptul că recursul împotriva deciziei instanţei de apel a fost depus în afara termenului legal, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM ca depus în afara termenului legal.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se resping recursurile declarate de către Ţurcanu Igor şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău 25 iunie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 mai 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţurcanu Igor împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Liliana Catan Iuliana Oprea Valentina Clevadî 7