2ra-1468/13 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

prima instanţă: Gh.V.Bîrnaz dosarul nr. 2ra-1468/13 instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna DECIZIE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinând recursurile declarate de către Său Tamara şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tamarei Său împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Tamara Său, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 26 octombrie 2011 Său Tamara a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că prin hotărârea Judecătoriei mun. Bălţi din 20 noiembrie 2006, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 aprilie 2007, în beneficiul său a fost încasată suma de 19 000 dolari SUA, echivalent a 250 849,40 lei, din contul Oficiului de executare Bălţi, suma respectivă reprezentând costul apartamentului înstrăinat în rezultatul licitaţiei ilegale.

În pofida faptului că conform hotărârii rămase definitive a Judecătoriei mun. Bălţi din 20 noiembrie 2006 a fost eliberat titlul executoriu nr. 2-150/06 depus spre executare la 25 iunie 2007, în mod practic executarea a avut loc abia la 15 ianuarie 2009, Departamentul de executare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM în scrisoarea sa nr. S-1160, S1160/1 din 07 noiembrie 2008 indicând că executarea nu este posibilă din motivul că sumele din conturile depozitare speciale şi din conturile trezoreriale ale oficiilor de executare nu sunt susceptibile urmăririi de către creditori în baza legii.

Menţionează reclamanta că la 04 decembrie 2008 a adresat o plângere individuală Curţii europene a drepturilor omului, în care a pretins încălcarea art. 6 1 paragraf 1 (dreptul la un proces echitabil) şi art. 1 Protocol 1 (protecţia proprietăţii) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la 06 februarie 2009 fiindu-i comunicat faptul recepţiei spre examinare a plângerii depuse cu înregistrarea acesteia sub nr. 58486/08. La 14 iulie 2010 Curţii de la Strasbourg i-a fost comunicat faptul despre executarea hotărârii judecătoreşti rămase definitive şi încasarea sumei adjudecate de către Său Tamara, reclamanta insistând asupra menţinerii plângerii sale pe rolul forului internaţional din motivul alegaţiilor de încasare a prejudiciului moral ca urmare a încălcării dreptului fundamental garantat, a celui material de pe urma executării tardive a hotărârii judecătoreşti, şi a cheltuielilor de judecată suportate.

Consideră reclamanta că dat fiind faptul intrării în vigoare la 01 iulie 2011 a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, ea este îndreptăţită să înainteze o acţiune în judecată pentru restabilirea drepturilor şi libertăţilor sale garantate în baza unui nou remediu intern. Solicită reclamanta încasarea în beneficiul său din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 83 766,15 lei cu titlu de prejudiciu material (dobânzi de întârziere), a sumei de 65 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată (costuri şi cheltuieli de reprezentare în faţa Curţii europene) în mărime de 11 132,87 lei.

Pe parcursul examinării pricinii, reclamanta şi-a concretizat pretenţiile, solicitând încasarea în beneficiul său din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 103 130,40 lei cu titlu de prejudiciu material pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti în perioada 26 iunie 2007 – 15 ianuarie 2009 şi sumei de 65 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatat faptul încălcării dreptului Tamarei Său la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti pronunţate de către Judecătoria Bălţi la 20 noiembrie 2006 şi încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 83 072,38 lei cu titlu de prejudiciul material (dobânda de întârziere în baza art. 619 Cod Civil), în rest pretenţiile au fost respinse.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Tamara Său, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2012, şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, cu constatarea faptului încălcării dreptului Tamarei Său la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Bălţi din 20 noiembrie 2006 şi încasată din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Tamarei Său suma de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretenţiile au fost respinse. La 11 martie 2013 , în termenul prevăzut de lege, Său Tamara a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău şi a hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

2 Chişinău, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei hotărâri noi de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurenta Său Tamara a indicat că instanţele de apel şi de fond au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, nemotivând în modul corespunzător hotărârile judecătoreşti adoptate. La 25 martie 2013, în termenul prevăzut de lege, şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul Ministerul Finanţelor a indicat că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, apreciind arbitrar probele prezente la dosar. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursurile declarate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Său Tamara neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către Ministerul Finanţelor întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, şi pronunţarea unei hotărâri noi privind respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 4 alin. (1) al aceleiaşi Legi, în redacţia din 06 octombrie 2012, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că în cazul când se constată o executare tardivă sau întârziată, termenul nerezonabil se va aprecia de la data naşterii obligaţiei de executare (dies a quo) şi se va finaliza odată cu executarea efectivă a acesteia (dies ad quern).

Din materialele dosarului rezultă că hotărârea Judecătoriei mun. Bălţi din 20 noiembrie 2006 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procuraturii mun. 3 Bălţi în interesele Tamarei Său împotriva Oficiului de executare Bălţi şi Puclici Alexei cu privire la declararea licitaţiei nule şi repararea prejudiciului material, a cărei executare recurenta-reclamantă Său Tamara pretinde a fi tardivă, a devenit definitivă şi executorie la data de 01 aprilie 2008, când prin decizia Curţii de Apel Bălţi a fost respins apelul declarat de către Oficiul de executare Bălţi şi menţinută hotărârea primei instanţe din 20 noiembrie 2006. Nu pot fi reţinute argumentele recurentei Său Tamara şi a instanţelor ierarhic inferioare precum că hotărârea Judecătoriei mun.

Bălţi din 20 noiembrie 2006 a devenit executorie la 26 aprilie 2007. Or, din referinţa Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova depusă atât în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel şi în urma consultării bazei de date on-line a deciziilor Curţii Supreme de Justiţiei, rezultă că Curtea Supremă de Justiţie la 21 noiembrie 2007 a casat integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 aprilie 2007 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi din motivul încălcării de către aceasta a normelor de drept procedural prin examinarea apelului declarat de către Oficiul de executare Bălţi în ordine de recurs, şi nu în ordinea legală de apel. Rejudecând pricina în ordine de apel, Curtea de Apel Bălţi prin decizia 01 aprilie 2008 a respins apelul declarat de către Oficiul de executare Bălţi, prin urmare, hotărârea Judecătoriei mun.

Bălţi din 20 noiembrie 2006 a devenit definitivă şi executorie numai la data de 01 aprilie 2008. Suplimentar, instanţa de recurs reţine că prin încheierea executorului judecătoresc din 16 iulie 2007 s-a dispus amînarea executării hotărârii Judecătoriei mun. Bălţi din 20 noiembrie 2006 în legătură cu examinarea pricinii civile în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiţie, la 04 septembrie 2007 fiind dispusă respingerea cererii Tamarei Său de contestare a încheierii executorului judecătoresc respective. În circumstanţele relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează faptul inadmisibilităţii calificării datei de 26 iunie 2007, zilei imediat următoare celei de depunere pentru executare a titlului executoriu nr. 2-150/06 emis în baza hotărârii Judecătoriei mun.

Bălţi din 20 noiembrie 2006, ca fiind data de la care începe să curgă termenul de executare (dies a quo), deoarece hotărârea respectivă nu a devenit definitivă şi executorie de drept la această dată, la 21 noiembrie 2007 decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 aprilie 2007 care a menţinut această hotărâre, fiind casată integral de către Curtea Supremă de Justiţie şi remisă spre rejudecare. Astfel, la cazul din speţă aprecierea rezonabilităţii executării hotărârii judecătoreşti rămase definitive urmează să cuprindă perioada de 02 aprilie 2008 (ziua imediat următoare pronunţării deciziei Curţii de Apel Bălţi) şi 12 ianuarie 2009 (data când hotărârea a fost efectiv executată prin eliberarea sumei de 250 849,40 lei conform delegaţiei Oficiului de executare Bălţi), ceea ce constituie nouă luni şi zece zile.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie subliniază că conform jurisprudenţei degajate de Curtea europeană a drepturilor omului (decizia cu privire la admisibilitate din 28 februarie 4 2006 în speţa Osoian contra Moldovei, decizia cu privire la admisibilitate din 27 ianuarie 2009 în speţa Nedelcov contra Moldovei), perioada de nouă luni şi zece zile se încadrează în limitele unei proceduri rezonabile de executare a hotărârii judecătoreşti.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat într-o manieră certă inexistenţa unei aparente încălcări a dreptului recurentei-reclamante Său Tamara la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti din 20 noiembrie 2006, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Său Tamara, a admite recursul declarat de către şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2012, şi a emite o nouă hotărâre privind respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Său Tamara. Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tamarei Său împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, şi se emite o hotărâre nouă prin care: Se respinge acţiunea Tamarei Său împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti ca fiind neîntemeiată. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5