2ra-1473/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă – Gh. Bîrnaz dosarul nr. 2ra-1473/13 instanţa de apel – A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Vlasov Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vlasov Nicolae împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Vlasov Nicola şi admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 noiembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 27 aprilie 2012, Vlasov Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 02 septembrie 1998 a fost încasat din contul lui Marineac Vladimir în folosul său suma de 11500 dolari SUA, fiind eliberat în acest sens titlul executoriu nr. 2-2474/98, care a fost transmis organului de executare de pe lângă Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău. În urma executării hotărîrii menţionate, executorului judecătoresc a constatat că debitorul nu dispune de careva bunuri imobile sau mobile, motiv pentru care titlul executoriu a fost restitui. Menţionează că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 22 ianuarie 1999 s-a dispus anunţarea în căutare a debitorului Marineac Vladimir, acesta fiind reţinut în România la data de 17 septembrie 2000, extrădat şi supus judecăţii, învinuit de înşelăciune, iar la 10 mai 2001 pus în libertate prin sentinţa de achitare din 25 februarie 2002. 1 De asemenea invocă că tatăl lui Marineac Vladimir, i-a restitui suma de 800 dolari în contul stingerii datorii, în rest hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 02 septembrie 1998 până în prezent a rămas fără executare. Susţine că i-a devenit cunoscut faptul că debitorul Marineac Vladimir a obţinut drept de proprietate asupra apartamentului 27, din bd. Traian 23/1, mun. Chişinău, în baza unei creanţe faţă de proprietarul acestui imobil, în temeiul hotărârii Judecătoriei Botanica din 06 septembrie 2002, drept care a fost înstrăinat prin contract de vânzare- cumpărare din 25 octombrie 2002. La fel invocă că în anul 2001 titlul executoriu a fost remis Oficiului de executare Cahul în vederea executării acestuia, însă, prin încheierea Judecătoriei Cahul din 25 septembrie 2001, acesta a fost restituit fără executare. Ulterior, la 06 martie 2003 Tribunalul Cahul a admis recursul declarat de Vlasov Nicolae, a casat încheierea Judecătoriei Cahul din 25 septembrie 2001 şi a restituit titlu spre executare.

Judecătoria Cahul, a constatat că debitorul nu locuieşte pe adresa indicată, locul aflării acestuia nefiind cunoscut, ceea ce a servit drept temei pentru restituirea titlului executoriu prin încheierea din 17 iulie 2003. Afirmă că drept urmare a demersului său, Judecătoria Buiucani a anunţat în căutare pe Marineac Vladimir, iar prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 02 octombrie 2003, s-a stabilit că debitorul locuieşte în oraşul Cahul, str. Naumov nr.5. Ca urmare, titlul executoriu a fost expediat la OE Cahul de către Judecătoria Buiucani, însă prin încheierea Judecătoriei Cahul din 26 iulie 2004, titlu executoriu a fost restituit, drept temei fiind reţinut actul din 25 iunie 2004, prin care s-a constatat faptul că pe adresa indicată debitorul nu locuieşte, de careva bunuri nu dispune, locul aflării debitorului nu este cunoscut.

Consideră că în urma neîndeplinirii obligaţiilor de către organele de executare, devenise imposibilă aplicarea sechestrului pe bunul imobil al debitorului (ap.27 din bd. Traian, 23/1) şi respectiv executarea hotărârii judecătoreşti din 02 septembrie 1998. Susţine că a solicitat procuraturii să înceapă în privinţa lui Marineac Vladimir urmărirea penală în baza art.320 al.1 CPRM, procesul penal fiind început la 21 octombrie 2004 şi încetat la 14 august 2006. Reţine că în urma încetării urmării penale, a solicitat Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău ca documentul executoriu să fie repus în termen, iar prin încheierea din 14 decembrie 2006 demersul a fost satisfăcut.

Menţionează că la 19 septembrie 2007 Oficiul de Executare Cahul a recepţionat cererea sa de primire spre executare silită a titlului executoriu, însă încheierea despre primirea spre executare a documentului executoriu a fost emisă abia la data de 08 octombrie 2007, ulterior documentul executoriu fiind restituit, drept motiv servind faptul că debitorul nu locuieşte în Cahul şi nu dispune de careva bunuri pasibile urmăririi. Ulterior a depus recurs împotriva încheierii de restituire, iar prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 martie 2008, a fost admis recursul şi obligat Oficiul de Executare Cahul să primească spre executare silită titlul executoriu.

Afirmă că prin încheierea Oficiului de Executare Cahul din 28 iulie 2008 a fost dispusă asigurarea executării, interzisă Ministerului Dezvoltării Informaţionale a RM să elibereze documente de identitate şi de călătorie debitorului Marineac Vladimir, iar prin încheierea Judecătoriei Cahul din 02 februarie 2009, debitorului i-a fost aplicată 2 interdicţia de a părăsi ţara pe un termen de 3 luni. Însă prin încheierea Oficiului de Executare Cahul din 26 iunie 2009, titlu executoriu a fost, iarăşi restituit. Mai relatează că la 25 aprilie 2009 s-a adresat Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău cu demers în vederea anunţării în căutare a debitorului, demersul fiind admis prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 06 mai 2009. Drept urmare, organele de poliţie la 08 iulie 2009 a informat că debitorul a fost stabilit pe adresa: mun.

Chişinău, str. Kiev, 16/3, ap.9, debitorul locuind pe adresa dată din anul 2005. Susţine că la data de 07 august2009 a depus titlul executoriu spre executare după competenţă la Oficiului de Executare, mun. Chişinău, care a fost primit spre executare de către executorul Ciubotaru O., fiind întreprinse măsuri de asigurare, prin interdicţia debitorului de a părăsi ţara şi aplicarea sechestrului pe bunurilor din imobilul de pe str. Kiev, 16/3, ap.9, mun. Chişinău în valoare de 5400 lei. La fel invocă că i-a devenit cunoscută declaraţia debitorului din 13 martie 2010, în care acesta susţine că realizează un salariu de 2000 lei în calitate de administrator la Rotmex Grup. Consideră că executorul judecătoresc urma să dispună urmărirea salariului debitorului în vederea executării hotărârii judecătoreşti.

Insistă că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 02 septembrie 1998 se datorează nerespectării legislaţiei în vigoare de către persoanele responsabile de executare . Solicită constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material în mărime de 10,700 dolari SUA şi a prejudiciului moral în mărime de 10700 dolari SUA. La 21 august 2012, Vlasov Nicolae a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a mai solicitat încasarea ratei inflaţiei pentru perioada 01 octombrie 1998-31 mai 2012 în mărime totală de 268,784 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun.

Chişinău din 05 noiembrie 2012 a fost admisă acţiunea parţial, constatat faptul de violare a dreptului lui Vlasov Nicolae la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vlasov Nicolae prejudiciul material în sumă de 10700 dolari SUA şi prejudiciul moral în mărime de 30000 lei, în rest cerinţele reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Vlasov Nicolae, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii.

La 05 martie 2013, Vlasov Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susţine că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că hotărârea, a cărei executare se solicită prin prezenta acţiune, a fost emisă la 02 septembrie 1998, procedura de executare derulându-se din anul 1998 până în anul 2009, fiind prezentate probe concludente în acest sens. Apreciază drept nejustificată concluzia instanţei de apel de a admite apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, argumentele invocate fiind lipsite de suport probatoriu.

3 Menţionează că autorităţile statului nu au întreprins toate măsurile rezonabile în vederea executării hotărârii judecătoreşti, iar prin inacţiunile lor au înlăturat orice şansă de executare a acesteia. Invocă în susţine rea poziţiei sale jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, mai cu seamă cauza Fukler vs. Ucraina, prin care Înalta Curte a explicat că Statului îi revine obligaţia pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti care să fie eficient din punct de vedere normativ şi jurisprudenţial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere. Menţionează că Înalta Curte a statuat că imposibilitatea reclamantului de a obţine executarea hotărârii judecătoreşti, ca rezultat al inacţiunilor autorităţilor de stat, constituie o ingerinţă în dreptul său la protecţia proprietăţii sale, drept garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei.

Indică că iniţial titlu executoriu a fost transmis după competenţă spre executare organului de executare, iar în urma sesizării instituţiilor respective s-a constatat că debitorul nu dispune de bunuri imobile sau mobile, conturi bancare în mun. Chişinău. Susţine că din anul 1998 până în prezent nu a fost executată hotărârea judecătorească, fapt ce constituie o violarea dreptului său la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil, vinovate de care se fac organele de executare. Menţionează că procedura de executare a hotărârii judecătoreşti se datorează neglijenţei organelor de urmărire penală. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Verificând argumentele recursului, studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul, de a menţine decizia instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Pe parcursul examinării cauzei a fost stabilit cu certitudine că, Vlasov Nicolae, făcând uz de noul remediu intern, prin prezenta acţiune, cere încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 10700 dolari SUA cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 02 septembrie 1998 şi repararea prejudiciului material în mărime de 10700 dolari SUA, sumă adjudecată de prin hotărârea a cărei executare se solicită prin prezenta acţiune şi rata inflaţiei în mărime totală de 268784 lei. Fiind investită cu examinarea pricinii de faţă, având ca obiect al litigiului constatarea faptului încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral, instanţa de fond a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii. Judecând apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe, instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului declarat de către Vlasov Nicolae şi temeiniciei apelului declarat de către Ministerul Finanţelor, dispunând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

4 La judecarea pricinii în cauză, instanţa de apel, cu o motivare amplu argumentată, justificat a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral şi material, ca urmare a încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil, deoarece nu s-a constatat vina organelor de executare la întinderea nemotivată a executării hotărârii.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine prevederile art. 2 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care indică că, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit dispoziţiilor art.4 al.(2) al Legii, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar, iar al.(3) al acestui articol stipulează că raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor. Pe marginea probelor anexate la materialele cauzei se constată că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 septembrie 1998, a fost încasat din contul lui Marineac Vladimir în folosul lui Vlasov Nicolae suma de 54510 lei şi în folosul statului suma de 1635 lei, în baza căreia a fost emis titlu executoriu nr. 2-2474/98 din 02 septembrie 1998. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 februarie 2005 a fost explicată hotărârea din 02 septembrie 1998 în sensul că se încasează din contul lui Marineac Vladimir în beneficiul lui Vlasov Nicolae suma de 11500 dolari SUA transferaţi în lei MDL la data executării hotărârii.

Titlu executoriu nr.2- 2474/98 din 02 septembrie 1998 a parvenit spre executare la Judecătoria Cahul la 16 martie 2001. Executorul judecătoresc a sectorului Cahul ieşind la faţa locului la 30 martie 2001, în vederea verificării averii debitorului a constatat, prin proces verbal, faptul că Vladimir Marineac nu locuieşte din anul 1983 pe adresa indicată. La 25 septembrie 2001 cu ieşirea repetată la locul de trai a debitorului Vladimir Marineac, în or. Cahul, str. Naumov 5, prin proces verbal executorul judecătoresc a constatat imposibilitatea executării hotărârii. Drept urmare, 5 prin încheierea Judecătoriei Cahul din 25 septembrie 2001 titlu executoriu a fost restituit creditorului - urmăritor.

Vlasov Nicolae a declarat recurs împotriva încheierii de restituire, iar prin decizia Tribunalului Cahul din 06 martie 2003, recursul a fost admis, casată încheierea din 25 septembrie 2001 cu trimiterea cauzei spre o nouă examinare în aceeaşi instanţă. Tot actele cauzei denotă că Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, în mod repetat a expediat Oficiului de executare Cahul pentru executare titlu executoriu nr. 2-2474/98 din 02 septembrie 1998, iar prin încheierea Judecătoriei Cahul din 26 iulie 2004 titlu executoriu a fost restituit, drept temei fiind reţinut că nu este cunoscut locul aflării debitorului şi că nu dispune de bunuri care ar putea fi urmărite. Ca urmare a demersului înaintat de către Vlasov Nicolae, Comisariatul de Poliţie a sectorului Buiucani mun.

Chişinău prin încheierile din 22septembrie 2004 a anunţat pe Vladimir Marineac în căutare. Pe cale de consecinţă a demersului înaintat de către Vlasov Nicolae, împotriva lui Marineac Vladimir a fost începută urmărirea penală în baza art. 320 alin. (1) CP, însă prin ordonanţa Procuraturii sect. Buiucani mun. Chişinău din 14 august 2006, urmărirea penală a fost încetată. Tot actele cauzei denotă că pe parcursul examinării pricinii s-a constatat că Marineac Vladimir este domiciliat în or. Cahul str. Naumov 5, drept urmare prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 decembrie 2006 Vlasov Vladimir a fost repus în termenul de executare a titlului executoriu nr. 2-2474/98. Prin încheierea Oficiului de Executare Cahul din 17 decembrie 2007 a fost aprobat procesul verbal din 10 octombrie 2007 de constatare a imposibilităţii de executare şi restituit titlu executoriu nr. 2-2474/98 din 02 septembrie 1998 creditorului urmăritor.

Tot actele cauzei denotă că prin încheierea Executorului judecătoresc a Oficiului de Executare Cahul din 10 iulie 2008 , a fost primit spre executare titlu executoriu nr. 2-2474/9, fiindu-i propus debitorului să execute benevol în termen de 10 zile pretenţiile documentului. În vederea asigurării executării hotărârii judecătoreşti, prin încheierea Oficiului de Executare Cahul din 28 iulie 2008, a fost interzis Ministerului Dezvoltării Informaţionale de a elibera lui Marineac Vladimir documente de identitate şi documente de călătorie. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 02 februarie 2009 i-a fost aplicat lui Marineac Vladimir interdicţia de a părăsi ţara pe un termen de 3 luni. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 mai 2009, Marineac Vladimir a fost anunţat în căutare, căutarea fiind pusă în sarcina Comisariatului de Poliţie sect. Buiucani mun. Chişinău. Drept urmare, prin încheierea Oficiului de executare Cahul din 26 iunie 2009, a fost restituit în mod repetat titlul executoriu nr. 2-2474/98. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, din rapoartele prezentate de către executorul judecătoresc, Olga Ciubotaru (f.d. 15) şi a Ministerului Justiţiei al RM (f.d.16) rezidă faptul, că de către executorul judecătoresc au fost întreprinse toate măsurile care puteau fi în mod raţional întreprinse pentru a executa titlului executoriu nr. 2-2474/98 emis de către Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău la data de 02 septembrie 1998. 6 Astfel, prin încheierea nr.8-173/09 din 13 august 2009 a fost intentată procedura de executare, privind încasarea din contul lui Marineac Vladimir în beneficiul lui Vlasov Nicolae suma de 11500 dolari SUA, stabilindu-i-se debitorului un termen de 15 zile pentru executare benevolă. În acest context, în scopul asigurării executării documentului executoriu, prin încheierea executorului judecătoresc din 13 august 2009 au fost aplicate restricţii în adresa organelor abilitate în scopul neadmiterii înstrăinării de către debitor a bunurilor ce le deţine cu drept de proprietate. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 21 decembrie 2009 debitorului Marineac Vladimir i-a fost aplicată interdicţie de a părăsi hotarele Republicii Moldova.

La acest segment se va remarca că prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 februarie 2011, a fost admis demersul Oficiului de Executare Rîşcani cu privire la aplicarea interdicţiei lui Marineac Vladimir de părăsire a hotarelor ţării pe un termen de 6 luni. Totodată, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 decembrie 2009 a fost respinsă cererea lui Marineac Vladimir cu privire la amânarea executării hotărârii judecătoreşti cu eşalonarea executării şi aprecierea modului şi ordinii de executare. Ulterior, prin procesul-verbal de sechestru din 28 februarie 2011 s-a aplicat sechestru asupra bunurilor mobile din ap.9 din str. Kiev 16/3 mun. Chişinău, unde îşi are domiciliu debitorul, iar prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun.

Chişinău nr.2- 3177/11 din 08 iunie 2011, sechestrul aplicat a fost revocat pe motivul că nu este proprietatea debitorului. Ca urmare acţiunilor de executare întreprinse, a fost stabilit, că debitorul Marineac Vladimir nu deţine în proprietate alte bunuri ce ar putea fi urmărite în contul achitării creanţei. Având în vedere constatările enunţate instanţa de recurs apreciază drept justă concluzia instanţei de apel cu privire la faptul că autoritatea responsabilă de executare a hotărârii judecătoreşti, statul Republica Moldova a întreprins toate măsurile rezonabile pentru a asigura executarea hotărârii, chiar şi unele mai puţin se încadrează în limitele legale faţă de debitorul Marineac Vladimir, în vederea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Instanţa de recurs apreciază drept corectă şi concluzia instanţei de apel cu privire la respingere a acţiunii, pe când concluziile instanţei de fond în vederea admiterii acţiunii sunt premature, fără a fi supuse examinării aspectele obiective care au dus la tergiversarea executării hotărârii. Distinct de cele menţionate şi prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, la cererea nr. 15840/02 Griţco v. Moldova - Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-11, p.510, §40, şi Burdov v. Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002). 7 Or, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi întârziată nejustificat (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr.22774/93, CEDO 1999-V, §66, care s-a referit la o hotărâre judecătorească îndreptată împotriva unei persoane fizice, executarea căreia cerea autorităţilor de stat luarea unor acţiuni concrete). Totodată Curtea notează, că responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unei companii private nu se extinde mai departe decât până la implicarea organelor de stat în procedurile de executare (a se vedea Shestakov v. Russia (dec), nr.48757/99).

Mai mult, principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti trebuie executate nu poate fi interpretat ca obligând statul să răspundă pentru un debitor privat, în caz de insolvabilitate a acestuia. În asemenea circumstanţe, executarea unei hotărâri judecătoreşti în care debitor este o persoană privată, instanţa de recurs reiterează că responsabilitatea Statului nu se extinde dincolo de procedura de executare, iar sarcina autorităţilor naţionale în asemenea cauze este de a pune la dispoziţia creditorului un mecanism - (organele de executare, executori judecătoreşti), dar nu de a se substitui debitorul şi a achita sumele indicate în hotărârile judecătoreşti. Existenţa unor drepturi şi libertăţi nu implică şi exercitarea acestora abuzivă, cu rea credinţă, scopul fiind câştigarea procesului indiferent dacă a fost sau nu lezat un drept recunoscut de lege.

În sprijinul aceste concluzii instanţa de recurs notează, că reclamantul Vlasov Nicolae pretinde, invocând în substanţă articolul 6 CEDO violarea drepturilor la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, însă în afara afirmaţiilor reclamantului nici un alt element de probă nu a confirmat existenţa culpabilităţii organelor de executare în procesul de executarea a hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Cu referire la dispoziţiile enunţate şi reieşind din faptul că întru constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil cu încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanţa urmează să dea apreciere condiţiilor de executare a hotărârii judecătoreşti, or pe marginea celor expuse se denotă faptul că Statul republica Moldova, în persoana organelor de executare a întreprins toate măsurile rezonabile de executare a hotărârii judecătoreşti, vina acestora în tergiversarea executării hotărârii neputând fi imputată. Prin urmare, se atestă corectitudinea respingerii acţiunii ca neîntemeiată, or încasarea prejudiciului moral este o pretenţie ce reiese din încălcarea termenului de executare a hotărârii, încălcare ce urma a fi imputabilă organelor de executare, odată cu constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti.

Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat 8 împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel este legală, fiind adoptată în limitele competenţei sale, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Vlasov Nicolae. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vlasov Nicolae împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulie Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chișca-Doneva 9