2rh-295/14 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii, încasarea prejudiciului morale

prima instanţă: Gh. Bîrnaz dosarul nr. 2rh-295/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut instanța de recurs: I. Sîrcu, V. Clevadî, V. Macinskaia, I.Vîlcov, T. Chișca-Doneva ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Vlasov Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vlasov Nicolae împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiție din 12 iunie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Vlasov Nicolae și menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Vlasov Nicolae şi admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Răşcani mun.

Chişinău din 05 noiembrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care a acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 27 aprilie 2012, Vlasov Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 02 septembrie 1998 a fost încasat din contul lui Marineac Vladimir în folosul său suma de 11500 dolari SUA, fiind eliberat în acest sens titlul executoriu nr. 2-2474/98, care a fost transmis organului de executare de pe lângă Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău. În urma executării hotărîrii menţionate, executorului judecătoresc a constatat că debitorul nu dispune de careva bunuri imobile sau mobile, motiv pentru care titlul executoriu a fost restitui. Menţionează că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 22 ianuarie 1999 s-a dispus anunţarea în căutare a debitorului Marineac Vladimir, acesta fiind reţinut în România la data de 17 septembrie 2000, extrădat, supus judecăţii şi învinuit de înşelăciune, iar la 10 mai 2001 pus în libertate prin sentinţa de achitare din 25 februarie 2002. De asemenea invocă că tatăl lui Marineac Vladimir, i-a restitui suma de 800 dolari în contul stingerii datorii, în rest hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 02 septembrie 1998 până în prezent a rămas fără executare. Susţine că i-a devenit cunoscut faptul că debitorul Marineac Vladimir a obţinut dreptul de proprietate asupra apartamentului ne. 27, din bd. Traian 23/1, mun. Chişinău, în baza unei creanţe faţă de proprietarul acestui imobil, în temeiul hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 septembrie 2002, drept care a fost înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare din 25 octombrie 2002. La fel, invocă că în anul 2001 titlul executoriu a fost remis Oficiului de executare Cahul în vederea executării acestuia, însă, prin încheierea Judecătoriei Cahul din 25 septembrie 2001, acesta a fost restituit fără executare. Ulterior, la 06 martie 2003 Tribunalul Cahul a admis recursul declarat de Vlasov Nicolae, a casat încheierea Judecătoriei Cahul din 25 septembrie 2001 şi a restituit titlu spre executare.

Judecătoria Cahul, a constatat că debitorul nu locuieşte pe adresa indicată, locul aflării acestuia nefiind cunoscut, ceea ce a servit drept temei pentru restituirea titlului executoriu prin încheierea din 17 iulie 2003. Afirmă că drept urmare a demersului său, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a anunţat în căutare pe Marineac Vladimir, iar prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 octombrie 2003, s-a stabilit că debitorul locuieşte în oraşul Cahul, str. Naumov nr.5, respectiv, titlul executoriu a fost expediat la Oficiul de Executare Cahul, însă prin încheierea Judecătoriei Cahul din 26 iulie 2004, titlu executoriu a fost restituit, drept temei fiind invocat actul din 25 iunie 2004, prin care s-a constatat faptul că pe adresa indicată debitorul nu locuieşte, de careva bunuri nu dispune, locul aflării debitorului nu este cunoscut.

Consideră că în urma neîndeplinirii obligaţiilor de către organele de executare, devenise imposibilă aplicarea sechestrului pe bunul imobil al debitorului (ap.27 din bd. Traian, 23/1) şi respectiv, executarea hotărârii judecătoreşti din 02 septembrie 1998. Susţine că a solicitat procuraturii să înceapă în privinţa lui Marineac Vladimir urmărirea penală în baza art.320 alin.(1) Cod penal, însă procesul penal fiind început la 21 octombrie 2004, a încetat la 14 august 2006. Relevă că în urma încetării urmării penale, a solicitat Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău ca documentul executoriu să fie repus în termen, iar prin încheierea din 14 decembrie 2006 demersul său a fost admis.

Menţionează că la 19 septembrie 2007 Oficiul de Executare Cahul a recepţionat cererea sa de primire spre executare silită a titlului executoriu, însă încheierea despre primirea spre executare a documentului executoriu a fost emisă abia la data de 08 octombrie 2007, ulterior documentul executoriu fiind restituit, drept motiv servind faptul că debitorul nu locuieşte în Cahul şi nu dispune de careva bunuri pasibile urmăririi. Ulterior, a depus recurs împotriva încheierii de restituire, iar prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 martie 2008, a fost admis recursul şi obligat Oficiul de Executare Cahul să primească spre executare silită titlul executoriu.

Afirmă că prin încheierea Oficiului de Executare Cahul din 28 iulie 2008 a fost dispusă asigurarea executării, interzisă Ministerului Dezvoltării Informaţionale a RM să elibereze documente de identitate şi de călătorie debitorului Marineac Vladimir, iar prin încheierea Judecătoriei Cahul din 02 februarie 2009, debitorului i-a fost aplicată interdicţia de a părăsi ţara pe un termen de 3 luni. Însă prin încheierea Oficiului de Executare Cahul din 26 iunie 2009, titlu executoriu a fost, iarăşi restituit. Mai relatează că la 25 aprilie 2009 s-a adresat Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău cu demers în vederea anunţării în căutare a debitorului, demersul fiind admis prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 mai 2009. Drept urmare, organele de poliţie la 08 iulie 2009, l-au informat că debitorul a fost stabilit pe adresa: mun. Chişinău, str. Kiev 16/3, ap.9, debitorul locuind pe adresa dată din anul 2005. Susţine că la 07 august 2009, a depus titlul executoriu după competenţă la Oficiului de Executare, mun. Chişinău, care a fost primit spre executare de către executorul Ciubotaru O., fiind întreprinse măsuri de asigurare, prin interdicţia debitorului de a părăsi ţara şi aplicarea sechestrului pe bunurilor din imobilul de pe str. Kiev 16/3, ap.9, mun. Chişinău în valoare de 5400 lei. Totodată, invocă că i-a devenit cunoscută declaraţia debitorului din 13 martie 2010, în care acesta susţine că realizează un salariu de 2000 lei în calitate de administrator la Rotmex Grup.

Consideră că executorul judecătoresc urma să dispună urmărirea salariului debitorului în vederea executării hotărârii judecătoreşti. Insistă că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 02 septembrie 1998 se datorează nerespectării legislaţiei în vigoare de către persoanele responsabile de executare . Solicită constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material în mărime de 10 700 dolari SUA şi a prejudiciului moral în mărime de 10 700 dolari SUA. La 21 august 2012, Vlasov Nicolae a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a mai solicitat încasarea ratei inflaţiei pentru perioada 01 octombrie 1998-31 mai 2012 în mărime totală de 268 784 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012 a fost admisă acţiunea parţial, constatat faptul de violare a dreptului lui Vlasov Nicolae la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vlasov Nicolae prejudiciul material în sumă de 10 700 dolari SUA şi prejudiciul moral în mărime de 30 000 lei, în rest cerinţele reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Vlasov Nicolae, admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2013, a fost respins recursul declarat de către Vlasov Nicolae și menținută decizia instanței de apel. La 18 iulie 2014, Vlasov Nicolae a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitînd admiterea cererii și casarea deciziei instanţei de recurs, cu rejudecarea recursului. În motivarea cererii de revizuire a indicat că decizia instanţei de recurs urmează a fi revizuită pe motiv că i-au devenit cunoscute circumstanțe esențiale care nu i-au fost și nu i-au putut fi cunoscute anterior, deși, a întreprins toate măsurile de a le cunoaște. Astfel, menționează că recent i-a devenit cunoscut faptul că instanța a soluționat diferit litigiul în speță în raport cu cauza civilă nr. 2ra-1473/13, care are același obiect al litigiului, dar la examinarea căreia instanța de recurs a pronunțat decizia în favoarea reclamantului.

Susține că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, toți cetățenii sunt egali în fața legii, pe cînd în acest sens decizia instanței de recurs, prin care a fost respinsă cererea s-a de recurs, este una discriminatorie. Afirmă că instanța de recurs a evitat să aprecieze toate motivele invocate în cererea de recurs, și a lăsat fără apreciere faptul că organele de executare nu au întreprins toate măsurile rezonabile în vederea executării hotărîrii judecătorești pronunțate în favoarea sa, iar prin inacțiunea lor au înlăturat orice șansă de executare a hotărîrii.

La fel, menționează că în cadrul examinării cauzei nu s-a ținut cont de întinderea prejudiciului cauzat și eronat s-a constatat inaplicabilitatea ratei de inflație, instanța de recurs interpretând eronat prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011. La 08 septembrie 2014, Vlasov Nicolae a depus o cerere de completare a cererii de revizuire în care suplimentar a invocat că i-au devenit cunoscute și alte circumstanțe esențiale care nu i-au fost și nu i-au putut fi cunoscute anterior. Astfel, susține că în speță nerespectarea principiului că în situații egale tratamentul juridic nu poate fi diferit se confirmă și prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2013, pe cauza civilă nr. 2ra-3955/13.

Invocă că la caz neexecutarea hotărîrii judecătorești din 02 septembrie 1998 se datorează ineficienței și neconcordanței legislației în vigoare, însă instanța de recurs nu a luat în considerație argumentele invocat în acest sens în cererea de recurs. Drept urmare, consideră că instanța de recurs în pofida obligațiunilor sale în cadrul examinării cauzei nu a asigurat interpretarea și aplicarea uniformă a legislației și nu a ținut cont de recomandarea nr. 6 a Curții Supreme de Justiție. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. La caz, se constată că revizuentul Vlasov Nicolae, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC, a invocat drept temei de revizuire faptul că prin decizia din 12 iunie 2013 instanța de recurs a soluționat diferit litigiul în speță în raport cu cauzele civile nr. 2ra – 1384/13 și nr. 2ra-3955/13, care au ca obiect al litigiului situații similare, şi nu a ţinut cont de faptul că în dosare similare au fost date câştig de cauze.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În sensul normei enunţate este important de înţeles că circumstanţele nou- descoperite în sensul art. 449 lit. b) CPC sunt totalitatea de fapte juridice (obiect al probaţiei) care duc la apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile, care au o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a cauzei civile, totodată, avînd putere decisivă asupra concluziei instanţei de judecată, care nu au fost cunoscute revizuentului anterior, dar existau pînă la momentul pronunţării hotărîrii, care să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă, şi dacă revizuentul dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată însă, că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or faptul că existentă cauze civile cu obiect similar al litigiului, dar care au fost soluționate diferit în raport cu litigiu în speță, nu poate fi raportat la unul din temeiurile reglementate de dispoziţiile art. 449 CPC, ,ai mult că revizuentul nu a prezentat instanţei probe concludente şi pertinente în vederea discriminării faţă de sine şi că soluţia dată în pricina dată nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă.

De altfel nici alte argumente invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, pe motiv că se referă la fondul cauzei şi la materialul probator apreciat în cadrul judecării prezentului litigiu. Aici se va remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuentul Vlasov Nicolae în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci din contra a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei. Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererile de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Vlasov Nicolae împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vlasov Nicolae împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva