2ra-1476/13 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – S. Bleşceaga dosarul nr. 2ra-1476/13 instanţa de apel – B. Bîrcă, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Jaloba împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 21 iunie 2012 în partea încasării prejudiciului material şi emisă în partea dată o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii în partea dată, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 12 martie 2012, Valeriu Jaloba a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău din 11 ianuarie 2012 a fost admisă acţiunea lui împotriva Ministerului Afacerilor Interne RM cu privire la anularea ordinului MAI, anulat pct. 1 din ordinul MAI RM nr. 426 ef din 28 septembrie 2011 în privinţa lui, restabilit în funcţia de şef al Secţiei securitate internă a Comisariatului general de poliţie mun.

Chişinău din 28 septembrie 2011 şi încasat de la MAI un salariu de funcţie. La fel a fost dispusă executarea imediată a punctelor indicate din hotărâre. Menţionează că în ziua pronunţării hotărârii, reprezentantul MAI RM a primit dispozitivul hotărârii judecătoreşti, la fel şi el personal a depus acest dispozitiv la Ministerul Afacerilor Interne. Indică că de asemenea în baza titlului executoriu, executorul judecătoresc a dispus prin încheiere obligarea MAI să execute imediat din data primirii (18 ianuarie 2012) documentul executoriu, solicitare care a fost repetată ulterior la 02 şi respectiv 10 februarie 2012, însă MAI RM intenţionat nu execută hotărârea judecătorească, ignorând prevederile legii, astfel lipsindu-l de posibilitatea de a munci şi de a primi salariu pentru munca prestată, fapt prin care îi încalcă dreptul la muncă.

Susţine că MAI nu doar se eschivează de la executarea hotărârii instanţei de judecată, dar se eschivează şi de la prezentarea informaţiei solicitate de către executorul judecătoresc cu privire la măsurile întreprinse întru executarea documentului executoriu. Afirmă că până la înaintarea prezentei acţiuni, începând cu 11 ianuarie curent, zilnic s-a prezentat la locul de muncă pe parcursul orelor consecutive de muncă, însă obligaţiile de serviciu nu le poate îndeplini în virtutea neexecutării de către MAI în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care trebuia să fie executată imediat, de la pronunţare. Ca rezultat este lipsit de posibilitatea de a munci, de a primi salariu şi de a-şi întreţine familia.

Invocă că Ministerul Afacerilor Interne încălcându-i dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, i-a cauzat prejudiciu material în mărime de 8590 lei, pe care urma să i-l achite imediat conform hotărârii judecătoreşti, respectiv penalitatea pentru întârzierea executării de 455 lei, de asemenea suma de 12674 lei, ce reprezintă salariul pentru perioada 11 ianuarie - 12 martie 2012, ce urma s-l primească în cazul executării hotărârii judecătoreşti cu restabilirea la serviciu, precum şi suma calculului penalităţii din această sumă, pe care o va estima la ziua adoptării hotărârii de către instanţa de judecată. Mai indică că prin inacţiunile sale Ministerul Afacerilor Interne i-a cauzat suferinţe psihice grave, acţiuni recunoscute prin legislaţie ca prejudiciu moral, pe care î-l estimează în sumă de 12202 lei, ce reprezintă două salarii de funcţie.

În temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, solicită constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, acordarea unei satisfacţii echitabile din bugetul de stat în contul reparării prejudiciului material şi moral la suma de 33921,25 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În cadrul dezbaterilor judiciare Valeriu Jaloba a depus cerere de concretizare a cerinţelor sale, solicitând constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, acordarea unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului material şi anume în sumă de 9887,09 lei ce constituie suma de 8590 lei - un salariu neachitat conform hotărârii judecătoreşti + 1297,09 lei - calculul procentului de întârziere; în sumă de 2476,6 lei - penalitatea pentru neachitarea salariului pentru perioada 28 septembrie 2011- 11 ianuarie 2012; în sumă de 34246,7 lei ce constituie salariul ratat pentru perioada 11 ianuarie 2012-11 iunie 2012; în sumă de 1982,52 lei ce constituie penalitatea de întârziere pentru neachitarea la timp a salariului pentru perioada 11 ianuarie 2012- 11 iunie 2012, încasarea cu titlu de prejudiciu moral suma de 13758 lei şi cu titlu de cheltuieli de judecată 8 lei, iar în total suma de 62358,91 lei.

În susţinerea cerinţelor sale a indicat că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 ianuarie 2012 a fost admisă acţiunea lui împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral, prin care a fost anulat pct. 1 al ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 426 ef din 28 septembrie 2011 în privinţa lui, restabilit în funcţia de şef al Secţiei securitate internă a Comisariatului general de poliţie mun. Chişinău din 28 septembrie 2011 şi a fost încasat de la Ministerul Afacerilor Interne a unui salariu de funcţie 8590 lei. Hotărârea în partea dată s-a supus executării imediate.

Menţionează că de asemenea prin aceiaşi hotărâre, devenită irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012, a fost încasat de la Ministerul Afacerilor Interne sariul mediu în folosul lui pentru perioada lipsei forţate de la serviciu 28 septembrie 2011-11 ianuarie 2012 în sumă de 20304 lei, prejudiciu moral în sumă de 17180 lei şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 2500 lei, iar în total suma de 39984 lei. Indică că la 09 februarie 2012, executorul judecătoresc, prin proces-verbal a constatat fapta neexecutării de către MAI a documentului executoriu, care la 10 februarie 2012 a fost înaintat Ministrului, fiind înregistrat în cancelaria MAI cu nr. 948 din aceiaşi zi.

Ulterior, la 13 februarie 2012, executorul judecătoresc a înregistrat în cancelaria Judecătoriei Centru mun. Chişinău, demers cu anexarea procesului- verbal, prin care a solicitat aplicarea măsurilor prevăzute de legislaţia în vigoare către MAI, pentru neexecutarea documentului executoriu. Susţine că în aceiaşi zi, executorul judecătoresc a recepţionat scrisoarea, prin care MAI a confirmat primirea spre executare a documentului executoriu şi a comunicat că la 26 ianuarie 2012 a contestat încheierea executorului judecătoresc, ca motiv fiind invocată încălcarea principiului teritorial prevăzut de art. 30 Codul de executare. Totodată a informat că procedura de executare a fost iniţiată. Afirmă că la 27 februarie 2012, Judecătoria Centru mun.

Chişinău a examinat cauza civilă la cererea MAI cu privire la contestarea încheierii executorului judecătoresc şi a respins acţiunea, hotărâre care a devenit irevocabilă la 16 martie 2012, în temeiul art. 254 alin. (2) lit. a), ca urmare a expirării termenului de atac. Insistă că Ministerul Afacerilor Interne, încălcându-i dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, i-a cauzat prejudiciu material, prin neachitarea la timp a salariului şi lipsirea de sportul la salariu stabilit prin Hotărârea Guvernului, pe care este ţinut să-l repare. La fel indică că prin acţiunile ilegale ale conducerii MAI, manifestată prin neexecutarea documentului executoriu, i-a fost cauzat şi prejudiciu moral, exprimat prin suferinţe psihice.

Ulterior, Valeriu Jaloba a mai depus o cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 ianuarie 2012, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012, acordarea unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului material şi anume suma de 9981,58 lei, ce constituie din 8590 lei - salariu neachitat conform hotărârii judecătoreşti şi inclusiv 1391,58 lei - calculul procentului de întârziere; suma de 2679,6 lei - penalitatea pentru neachitarea salariului pentru perioada 28 septembrie 2011- 11 ianuarie 2012; suma de 36347,66 lei - salariul ratat pentru perioada 11 ianuarie 2012-21 iunie 2012; suma de 2283,2 lei - penalitatea de întârziere pentru neachitarea la timp a salariului pentru perioada 11 ianuarie 2012-21 iunie 2012, încasarea cu titlu de prejudiciu moral suma de 13758 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 8 lei, iar în total suma de 64876,04 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 21 iunie 2012 acţiunea a fost admisă, constată încălcarea dreptului la executare în termen a hotărârii judecătoreşti din 11 ianuarie 2012, încasat de la Statul Republica Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Valeriu Jaloba suma de 64884,04 lei, dintre care cu titlu de prejudiciu material de 51118,04 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 13758 lei şi 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată s-a dispus în conformitate cu art. 243 CPC RM, în cazul neexecutării hotărârii în termen de 90 zile de la data când aceasta va deveni definitivă, se va percepe de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Valeriu Jaloba dobânda de întârziere determinată conform art. 619 Cod civil, chiar şi în lipsa vinovăţiei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2013 a fost admis apelul declarat de către Ministerul finanţelor al RM, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului material şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea în partea dată a fost respinsă. În rest hotărârea a fost menţinută. La 07 martie 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că instanţele şi-au întemeiat hotărârea pe circumstanţe, care nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente.

Menţionează că conform informaţiei executorului judecătoresc A. Bănărescu, în scopul executării imediate a respectivului document executoriu au fost întreprinse măsurile de rigoare prevăzute de legislaţie. Ulterior însă, încheierea executorului judecătoresc nr. 056-207/12 din 18 ianuarie 2012 privind intentarea procedurii de executare a fost contestat de către debitor şi se examinează la Judecătoria Centru. Susţine că în acţiune intimatul face referire la calitatea procesului şi nu aduce careva argumente şi dovezi care ar motiva tergiversarea unei anumite cauze, pe când art. 2 al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 prevede expres că dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Consideră că intimatul nu a prezentat careva probe că s-ar fi adresat cu vreo cerere privind accelerarea examinării cauzei. La fel indică că conform Codului civil este stabilit că prin noţiunea de prejudiciu moral se înţeleg suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobândite prin lege. Obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni i-au fost cauzate suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea.

Afirmă că în speţă este imposibil de stabilit mărimea prejudiciului, deoarece intimatul nu a probat existenţa acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul Ministerului Finanţelor al RM se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan