2ra-2668/13 — Repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil

dosarul nr. 2ra-2668/13 prima instanţă: V. Gâscă instanţa de apel: B. Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 11 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Cobăneanu Ala, Judecătorii Vera Macinskaia, Vladimir Timofti, Constantin Alerguş, Ion Vîlcov examinînd recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Leşan Iurie împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 08 noiembrie 2012, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 07 octombrie 2011 Leşan Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că activează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din 2006 şi prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 a fost dispusă obligarea Consiliului mun. Chişinău de ai asigura spaţiu locativ conform componenţei familiei şi rândului pentru categoriile date de persoane, hotărâre care a devenit executorie de la 21 ianuarie 2009 care şi încă nu este executată.

Indică reclamantul că timp de 4 ani hotărîrea menţionată nu este executată, fapt ce nu poate fi considerat un termen rezonabil. Menţionează Leşan Iurie că la data de 25 februarie 2009, executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 12-689/09 privind primirea spre executare a documentului executoriu şi care a fost expediată la Consiliul municipal Chişinău, care l-a recepţionat tot la 25 februarie 2009. Prin răspunsul din 30 martie 2009 Primăria mun. Chişinău a informat executorul că a examinat încheierea din 25 februarie 2009 şi că va contesta decizia Curţii de Apel cu recurs, ceea ce este în fapt un răspuns formal deoarece decizia Curţii de Apel era deja contestată de către Consiliul municipal Chişinău şi la 21 ianuarie 2009 Curtea Supremă de Justiţie a dat decizia definitivă şi irevocabilă.

Susţine reclamantul că ulterior la 28 octombrie 2020 a adresat o scrisoare Consiliului municipal Chişinău cu propunerea de a duce negocieri cu privire la asigurarea cu spaţiul locativ, schimbarea modului de executare, găsirea altor modalităţi de executare, posibilitatea de a renunţa la executarea hotărârii, însă a primit un răspuns negativ, cea ce denotă că Primăria pur şi simplu nu doreşte rezolvarea problemei apărute. Totodată, informaţiile din presă denotă faptul că municipalitatea dispune de spaţiu locativ nedistribuit, însă îl repartizează unui cerc restrâns de persoane. La 05 noiembrie 2010 a adresat cereri Ministerului Justiţiei pentru a face o recomandare municipalităţii de a aloca mijloace financiare pentru a procura un apartament, pentru a nu se adresa la CEDO, deoarece anterior au fost astfel de decizii ( cazul Vasile Olaru ). Ca urmare toată perioada dată de timp locuieşte la gazdă, pentru ce suportă cheltuieli permanente, foarte impunătoare.

Consideră Leşan Iurie că solicitările sale adresate autorităţilor publice competente de a interveni pentru asigurarea executării hotărârii definitive au fost ignorate intenţionat şi conştient, dovadă servesc scrisorile adresate către autorităţile respective şi răspunsurile acestora, în rezultatul lipsirii de condiţii adecvate de trai, prin neexecutarea hotărârii de acordare a locuinţei, a fost expus la starea de vulnerabilitate şi imposibilitate de a asigura familia cu condiţii de trai corespunzătoare, în acelaşi timp, această situaţie i-a provocat stresuri puternice, nelinişti şi neîncredere , precum şi un deranj permanent de a căuta gazdă şi de a sta în casă străină locativ, pe care Primăria mun.

Chişinău era şi este obligată să i-l acorde. Invocă reclamantul că de pe urma acestor încălcări şi abuzuri a suferit prejudiciu moral, care nu poate fi estimat în valori materiale. Cu toate acestea însă, consideră că acordarea unei despăgubiri în mărime de 250 mii lei, ar constitui o satisfacţie echitabilă în contul reparării prejudiciilor morale, cauzate de aceste încălcări.

Ulterior, la 01 noiembrie 2012 reclamantul Leşan Iurie a depus cerere de extindere a pretenţiilor, solicitând constatarea încălcării art.6 § 1 din CEDO şi a libertăţilor fundamentale ca urmare a omisiunii Statului să execute în termen rezonabil hotărîrea judecătorească din 10 noiembrie 2008, obligarea Ministerului Finanţelor de a recupera prejudiciul material în sumă de 89340 lei pentru închirierea unui apartament în perioada 01 mai 2008 – 31 octombrie 2012, precum şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 250000 lei şi obligarea Ministerului Finanţelor de a executa hotărârea judecătorească în termen de o lună, încasarea cheltuielilor judiciare pentru serviciile avocatului în sumă de 8095 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 februarie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Leşan Iurie suma de 8000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 10460 lei cu titlu de prejudiciu material şi 500 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2012, a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi casată integral hotărîrea primei instanţe cu remiterea pricini la rejudecare în prima instanţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 08 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial: s-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 privind obligarea Consiliului municipal Chişinău de a asigura pe Leşan Iurie împreună cu membrii familiei sale cu spaţiu locativ în conformitate cu normele art. 42 CL şi conform succesiunii rândului stabilit pentru astfel de categorii de persoane. s-a obligat Statul Republica Moldova, reprezentat de către Ministerul de Finanţe al RM, de a executa hotărârea Curţii de Apel din 10 noiembrie 2008 în termenul prevăzut de lege.

s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul lui Leşan Iurie suma de 40000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, suma de 89340 lei cu titlu de prejudiciu materia, cauzate prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 8095 lei, în rest cerinţele au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 noiembrie 2012. La 27 martie 2013 Ministerul Finanţelor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii, modificarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 08 noiembrie 2012 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, în sensul micşorării sumei cu titlu de prejudiciu moral şi excluderii pretenţiei privind obligarea executării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 de către Ministerul Finanţelor. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este netemeinică, bazată pe concluzii ce derivă din aprecierea greşită a dovezilor administrate şi ca urmare a aplicării normelor de drept material ce reglementează încasarea prejudiciului moral.

De asemenea, consideră recurentul, că suma prejudiciului moral încasată în beneficiul intimatului este nejustificată. Mai mult, această sumă este vădit disproporţionată în raport cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare versus Moldova reprezentînd o pretenţie excesivă şi vădit exagerată. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Finanţelor întemeiat şi care urmează a fi admis în sensul casării parţiale şi modificării deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. e) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

Din materialele dosarului s-a stabilit că Leşanu Iurie este angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. La 07 martie 2008 Comisariatul general de poliţie a municipiului Chişinău a adresat un demers Primăriei mun. Chişinău privind asigurarea cu spaţiu locativ a recurentului, iar Primăria mun. Chişinău ca răspuns la demersul menţionat a invocat că autoritatea locală nu dispune de spaţiu locativ. Leşanu Iurie s-a adresat cu acţiune împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ conform componenţei familiei şi rândului pentru categoriile date de persoane. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 a fost dispusă obligarea Consiliului mun.

Chişinău de a-l asigura pe Leşanu Iurie şi membrii lui de familie cu spaţiu locativ conform componenţei familiei şi rândului pentru categoriile date de persoane, hotărâre care a devenit executorie de la 21 ianuarie 2009. La data de 25 februarie 2009, executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 12-689/09 privind primirea spre executare a documentului executoriu. Actele cauzei denotă că din hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 nu a fost executată pînă la înaintarea prezentei cereri de chemare în judecată.

Prin urmare, este necesar a preciza unele aspecte cu referire la speţa examinată şi anume că aceasta se referă la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 şi nicidecum la acordarea însăşi a spaţiului locativ, prin urmare prima instanţă neîntemeiat a obligat Statul Republica Moldova, reprezentat de către Ministerul de Finanţe al RM, de a executa hotărârea Curţii de Apel din 10 noiembrie 2008 în termenul prevăzut de lege, or, o astfel de solicitare în prezenta acţiunea este lipsită de suport legal deoarece prin prezenta acţiunea înaintată prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, se poate solicita doar repararea prejudiciului moral şi material cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, însă nu şi obligarea Ministerului Finanţelor de a executa hotărîrea propriu zis a hotărîrii, dat fiind faptul că debitor privind asigurarea cu spaţiu locativ este alt subiect de drept.

Reieşind din cele menţionate instanţa de recurs ajunge la concluzia de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea primei instanţe în partea obligării Statului Republica Moldova, reprezentat de către Ministerul de Finanţe al RM, de a executa hotărârea Curţii de Apel din 10 noiembrie 2008, cu emiterea în această parte a unei hotărîri noi de respingere a acestui capăt de cerinţă, ca neîntemeiat.

Cu referire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, menţionează că potrivit, art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 2 alin. (6) al Legii menţionate, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Convenţia Europeană al Drepturilor Omului garantează, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”. Este necesar de precizat că în conformitate cu practica CEDO în semnificaţia termenului de „proces” se include şi însăşi executarea hotărîrii judecătoreşti care a rămas definitivă şi irevocabilă. Cerinţa Convenţiei trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac.

În aceeaşi ordine de idei, în conformitate cu art.255 CPC, hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile prin restabilirea, cît mai curînd posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil.

Conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Reieşind din jurisprudenţa CEDO în cazurile de neexecutare, putem constata că mărimea acesteia este în medie 600 euro pentru 12 luni de întîrziere şi cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întîrziere.

Trebuie de menţionat că chiar dacă perioadele mai scurte de un an, în mod normal, nu conduc la constatarea unei violări, la calcularea daunei morale se ia în consideraţie întreaga perioadă, inclusiv şi acel prim an de neexecutare. În concluzie, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie recunoaşte încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, însă ţinînd cont de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, de conduita autorităţilor relevante, precum şi de prevederile art. 5 al Legii nr. 87 din 21.04.2011, consideră exagerată suma de 40000 (patruzeci de mii) lei, acordată cu titlul de prejudiciu moral, apreciindu-l în sumă de 10000 lei.

Cu referire la suma de 89340 lei cu titlu de prejudiciului material ce a fost dispusă spre încasare în prezenta acţiunea, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a nu da o careva apreciere sumei respective, or, reieşind din recursul declarat, recurentul careva pretenţii asupra cuantumul prejudiciului material încasat, nu invocă în cererea de recurs.

Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea obligării Statului Republica Moldova, reprezentat de către Ministerul de Finanţe al RM, de a executa hotărârea Curţii de Apel din 10 noiembrie 2008, cu emiterea în această parte a unei hotărîri noi de respingere a acestui capăt de cerinţă, ca neîntemeiat şi modificarea sumei prejudiciului moral de la 40000 lei pînă la 10000 lei, în rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Leşan Iurie împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral, în partea obligării Statului Republica Moldova, reprezentat de către Ministerul de Finanţe al RM, de a executa hotărârea Curţii de Apel din 10 noiembrie 2008, cu emiterea în această parte a unei hotărîri noi de respingere a acestui capăt de cerinţă, ca neîntemeiat.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Leşan Iurie împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral, prin micşorarea sumei prejudiciului moral de la 40000 (patruzeci de mii) lei pînă la 10000 (zece mii) lei, cu precizarea că sumele respective se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 08 noiembrie 2012 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Cobăneanu Ala judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Vladimir Timofti Constantin Alerguş Ion Vîlcov