2ra-133/15 — Anularea ordinului

Dosarul nr. 2ra-133/14 Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. Gh. Pavliuc) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Muruianu, A. Pahopol, A. Gavrilița)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Președintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Vasilachi Corneliu împotriva deciziei din 27 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasilachi Corneliu împotriva Centrului Național Anticorupție, intervenient accesoriu Galina Murașco privind anularea ordinului privind încetarea serviciului în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă, restabilirea la locul de muncă, c o n s t a t ă : La data de 18 noiembrie 2013 Corneliu Vasilachi s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune împotriva Centrului Național Anticorupție, solicitînd anularea ordinului nr. 254 din 30 august 2013 privind eliberarea din serviciu în cadrul Centrului Național Anticorupție odată cu expirarea contractului individual de muncă, restabilirea la locul de muncă începînd cu data de 30 august 2013 și încasarea salariului de 4000 lei lunar, începînd cu data de 2 septembrie 2013 pe perioada lipsei forțate de la lucru.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că a fost angajat la Centrul Național Anticorupție în baza contractului individual de muncă nr. 120 la data de 21 decembrie 2012 pe un termen de 6 luni, pînă la 21 iunie 2013. Prin acordul adițional din 03 mai 2013 la contractul individual de muncă nr. 120 din 21 decembrie 2012 durata contractului a fost prelungită pînă la 17 mai 2015. La data de 30 august 2013 prin ordinul nr. 254 emis de Centrul Național Anticorupție a fost eliberat din funcția deținută din motivul expirării contractului din 21 decembrie 2012, fără însă a se ține cont de existența acordului adițional din 03 mai 2013 la contractul individual de muncă nr. 120 din 21 decembrie 2012. Consideră ordinul din 30 august 2013 ca fiind ilegal și neîntemeiat, pe motiv că contractul individual de muncă nr. 120 din 21 decembrie 2012 expiră la 17 mai 2015. 1 La data de 05 august 2013 reclamantul a fost înștiințat prin intermediul unei scrisori despre faptul că ofițerul de urmărire penală a cărui funcție o deține temporar, revine la serviciu și ca urmare la 30 august 2013 a fost emis ordinul prin care a fost eliberat din funcția deținută.

Menționează că ordinul nr. 254 din 30 august 2013 este ilegal și neîntemeiat, din motiv că la emiterea acestuia nu s-a luat în considerație faptul că contractul individual de muncă nr. 120 din 21 decembrie 2012 expiră la 17 mai 2015, din care cauză solicită instanței judecătorești anularea ordinului de concediere nr. 254 din 30 august 2013, restabilirea la locul de muncă în funcția de ofițer de urmărire penală începînd cu 30 august 2013 și încasarea salariului lunar în sumă de 4000 lei pentru timpul absenței forțate de la muncă începînd cu 02 septembrie 2013. Prin hotărîrea din 31 ianuarie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Corneliu Vasilachi către Centrul Național Anticorupție, intervenient accesoriu Galina Muraşco privind anularea ordinului cu privire la încetarea serviciului în legătură cu expirarea contractului individual de muncă, restabilirea la locul de muncă și încasarea salariului pentru timpul absenței forțate de la muncă. Prin decizia din 27 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus de Corneliu Vasilachi și menținută hotărîrea din 31 ianuarie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău. La data de 31 octombrie 2014 Corneliu Vasilachi a depus recurs împotriva deciziei din 27 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că hotărîrile și deciziile emise de instanțele inferioare sunt neîntemeiate și nefondate.

Susține recurentul că motivul care a stat la baza respingerii cererii este că contractul individual de muncă a fost încheiat pe o perioadă determinată, adică pînă la întoarcerea din concediu a Galinei Murașco, fapt care în opinia recurentului nu este adevărat deoarece contractul a fost încheiat pe o perioadă de pînă la data de 17.05.2015 și nu pînă la revenire din concediu de maternitate a unui alt angajat. Relatează recurentul că concediul de maternitate al Galinei Murașco a fost acordat pînă la data de 17.05.2015 însă salariata a revenit mai devreme, fapt care a dus la concedierea recurentului, astfel încălcînd grav codul muncii și contractul individual de muncă. Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul 2 prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Corneliu Vasilachi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Corneliu Vasilachi împotriva deciziei din 27 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3