2ra-1298/15 — Anularea ordinului, restabilirea în funţie

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.2ra-1298 /15 Mun. Chişinău Judecător: V. Boico Curtea de Apel Chişinău Judecători: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Zacrevschi Vadim, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Zacrevschi Vadim împotriva Centrului Naţional Anticorupţie privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, CONSTATĂ : La data de 23 septembrie 2013, Zacrevschi Vadim a înaintat în Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Naţional Anticorupţie prin care a solicitat anularea ordinului de concediere şi restabilirea la locul de muncă. În motivarea acţiunii înaintate, Zacrevschi Vadim a indicat că, la data de 21 ianuarie 2008, a fost angajat la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei în temeiul ordinului nr. 8ps, în funcţia de inspector al Direcţiei Generale Anticorupţie a CCCEC. Prin Legea nr. 120 din 25 mai 2012 „cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, a fost reorganizat în Centrul Naţional Anticorupţie, iar odată cu reorganizarea instituţiei, toţi angajaţii acesteia au fost supuşi reatestării şi reîncheierii contractelor individuale de muncă.

A menţionat reclamantul că, la data de 21 decembrie 2012, între reclamant şi CNA a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 113 pe un termen determinat de 6 luni, cu începerea activităţii din data de 21.12.12, în funcţia de ofiţer superior de urmărire penală, şi potrivit pct. 1.1 al contractului individual de muncă, acţiunea contractului a fost stabilită pentru perioada 21.12.2012 - 21.06.2013.

Menţionează reclamantul că, la data de 26 aprilie 2013, prin ordinul nr. 126 al Centrului Naţional Anticorupţie, Zacrevschi Vădim a fost suspendat provizoriu din funcţia deţinută cu suspendarea contractului individual de muncă conform art. 78 alin. (2) lit. c) Codul Muncii şi art. 197 alin. (1), pct. 1, art. 200 Cod de procedură penală, în legătură cu instrumentarea unei cauze penale, la demersul Procuraturii anticorupţie nr. 2492 din 22 aprilie 2013. La data de 01 iulie 2013, reclamantului i s-a adus la cunoştinţă ordinul nr. 1 195ps din 20 iunie 2013, prin care a fost concediat de la serviciu. Consideră ordinul de concediere neîntemeiat şi ilegal, or, angajatorul era obligat să înştiinţeze salariarui despre intenţia sa de încetare a raporturilor de muncă cel tîrziu la data de 07 iunie 2013 şi nicidecum la 01 iulie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chisinău din 29 noiembrie 2013, acţiunea înaintată de Zacrevschi Vădim a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chisinău din 18 martie 2014, a fost admis apelul declarat de Zacrevschi Vadim, s-a casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 noiembrie 2013, cu restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de fond, în alt complet de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 august 2014, cererea de chemare în judecată depusă de Zacrevschi Vadim a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. La data de 05 august 2014 Zacrevschi Vadim a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de către Zacrevschi Vadim şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 05 august 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Zacrevschi Vadim a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20.01.2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 05.08.2014 cu pronunţarea unei hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie repusă în termen, iar pricina remisă la rejudecare în instanţa de fond într-un alt complet de judecată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. 2 Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Zacrevschi Vadim asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Zacrevschi Vadim ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Zacrevschi Vadim, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Zacrevschi Vadim împotriva Centrului Naţional Anticorupţie privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Judecătorul /semnat/ Iulia Sîrcu Judecătorii /semnat/ Iurie Bejenaru /semnat/ Iuliana Oprea Copia corespunde originalului Iuliana Oprea 4