3ra-1381/15 — Anularea ordinului de sancţionare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-1381/15 P prima instanţă – Şt. Niţă instanţa de apel – V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ursachi Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ursachi Alexandru împotriva Întreprinderii de Stat Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de sancţionare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ursachi Alexandru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 martie 2015, c o n s t a t ă La 16 septembrie 2014, reclamantul Ursachi Alexandru a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova ( ÎS „Servicii Pază a MAI al RM” ) cu privire la anularea ordinului de sancţionare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la 19 august 2014 în baza ordinului nr. 116 p emis în temeiul art. 86 alin. 1) lit. h) Codul Muncii , a fost concediat din funcţia de specialist principal al serviciului securitate şi audit intern al ÎS „Servicii Pază a MAI al RM”, pentru absenţă fără motive întemeiate de la serviciu la data de 04 august 2014. Consideră reclamantul că ordinul de concediere este neîntemeiat şi ilegal, deoarece nu a lipsit neîntemeiat de la serviciu, fiind în deplasare de serviciu la filiala Vulcăneşti a ÎS „Servicii Pază a MAI”. La data de 04 august 2014 s-a aflat în sala de lectură, unde a întocmit un raport privind rezultatele controlului.

În opinia reclamantului, afirmaţiile expuse în ordinul de concediere, conform cărora absenţa sa de la locul de muncă la 04 august 2014 se confirmă prin nota preşedintelui grupului de control Grăjdean Simion sunt false, întru-cît acesta la data 02 august 2014 a plecat de la filiala Vulcăneşti a ÎS „Servicii Pază a MAI” împreună cu toţi membrii grupului şi nu a mai revenit. Menţionează reclamantul că descifrările convorbirilor telefonice efectuate din mun. Chişinău la 04 august 2014 de la numărul său de telefon mobil, nu confirmă absenţa sa de la locul de muncă, întru-cît el uitase telefonul mobil la colega de serviciu Botnarenco Inessa, care, la rugămintea sa i-a transmis telefonul lui Prohniţchi Ion, iar acesta la 05 august 2014 i l-a expediat prin intermediul şoferului unui microbuz de pe ruta Chişinău - Vulcăneşti.

Reclamantul consideră că concedierea sa reprezintă un act de răzbunare a administraţiei ÎS „Servicii Pază a MAI” pentru faptul că el a raportat despre sustragerile mijloacelor financiare de către conducerea filialei Nisporeni a ÎS „Servicii Pază a MAI” şi a insistat asupra sancţionării directorului acestei filiale şi nu doar a contabilei. Consideră reclamantul că i-a fost încălcat dreptul la muncă. Cere Ursachi Alexandru anularea ordinului de sancţionare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la muncă începînd cu 19 august 2014 pînă la data restabilirii în funcţie şi repararea prejudiciului moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 martie 2015, acţiunea înaintată de Ursachi Alexandru împotriva Întreprinderii de Stat Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne al RM a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de Ursachi Alexandru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 martie 2015. La 10 august 2015 Ursachi Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, consideră atât hotărârea primei instanţe cât, şi decizia instanţei de apel ca fiind neîntemeiate şi care urmează a fi casate în conformitate cu prevederile art. 432 CPC, deoarece circumstanţele pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, concluzia instanţei contravine materialelor pricinii, instanţele au interpretat în mod eronat legea. Susţine recurentul că atît instanţa de apel cît, şi prima instanţă incorect şi-au argumentat concluziile pe informaţia ÎM „Orange Moldova”, privind poziţionarea în teren a abonatului telefonului corpoartiv nr. 079xxxxxx, fără a stabili însă de către cine de fapt au fost efectuate apelurile. Examinînd cererea de recurs declarată de Ursachi Alexandru completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către prima instanţă şi cea de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ursachi Alexandru, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Ursachi Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat