3ra-1577/14 — Anularea ordinului, restabilirea în functie, incasarea salariului pentru lipsa fortata de la muna

prima instanță: Vl. Brașoveanu, dosarul nr. 3ra-1577/14 instanța de apel: L. Bulgac, M . Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 18 decembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Stoian Profir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stoian Profir împotriva Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, obligarea prelungirii contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Stoian Profir și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 02 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 21 ianuarie 2013, Stoian Profir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne a RM cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, obligarea prelungirii contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a invocat că în anul 1991, în urma transferului din MAI al URSS din or. Moscova a fost angajat la Ministerul Afacerilor Interne al RM în funcție de inspector superior al serviciului auto, iar din anul 2002 pînă la 01 ianuarie 2013, a deținut funcția de Şef adjunct al Centrului Tehnic și Transport al DGL al Ministerul Afacerilor Interne al RM.

Prin ordinul nr. 218 ef. din 06 iulie 2010, funcția pe care el o deținea a fost redusă, iar prin ordinul 107 din 25 martie 2011, a fost concediat din cadrul Organelor Afacerilor Interne cu drept de a primi pensie pe linia MAI. Menţionează reclamantul că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2011, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 februarie 2012, a fost restabilit în funcția deținută anterior, fără careva condiții suplimentare. Astfel, prin ordinul MAI nr. 226 ef. din 01 iunie 2012 a fost restabilit în funcţia anterior deţinută - şef adjunct al Centrului Tehnic şi Transport al DGL a MAI cu anularea ordinului nr. 107 ef. din 25 martie 2011, totodată fiindu-i stipulate condiții suplimentare interzise de legislaţia în vigoare şi anume: prelungirea termenului de aflare în serviciu peste limita de vârstă cu indicarea termenului o lună, de la data emiterii ordinului.

Susține că nefiind de acord cu condiția suplimentară stipulată a refuzat să semneze Contract individual de muncă pe termen de o lună (01 iunie 2012 – 01 iulie 2012). Iar, la 26 iunie 2012, în timpul convorbirii directe cu angajatorul a fost încheiat un Contract individual de muncă cu termenul indicat pînă la 31 decembrie 2012, însă angajatorul 1-a convins că, termenul contractului este indicat numai cu scopul de a duce o evidenţă strictă a tuturor Contractelor asigurîndu-l că după expirarea termenului indicat, contractul v-a fi prelungit pînă la data de 31 decembrie 2013. Afirmă că la data de 09 ianuarie 2013 a primit copia dispoziției-preaviz cu scrisoare de însoțire despre intenția angajatorului de a nu mai continua relațiile contractuale cu el.

Consideră că a fost dus în eroare de către angajator prin semnarea contractului individual de muncă de scurtă durată, prin care i-au fost puse condiţii suplimentare nestipulate în hotărârea judecătorească, în baza căreia a fost restabilit în funcție. Solicită reclamantul, anularea ordinului de concediere nr. 669 ef. din 27 decembrie 2012, restabilirea în funcția de șef adjunct al Centrului tehnic și transport al DGL a MAI conform deciziei Curții Supreme de Justiție din 15 februarie 2012, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să prelungească contractul individual de muncă din 01 ianuarie 2013 pînă la 31 decembrie 2013, repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 03 octombrie 2013, Stoian Profir a depus o cerere de concretizare a cerințelor, în care suplimentar la cele invocate în cererea inițială, a indicat că conform contractului individual de muncă încheiat la 01 iulie 2012 pînă la 31 decembrie 2012, Ministerul Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 669 din 27 decembrie 2012 „Cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu, rezilierea contractului individual de muncă”, eliberîndu-l din funcția de șef adjunct al Centrului Tehnic și Transport al DGL al MAI, în ziua în care a fost adoptată și Legea cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului nr. 320. Solicită reclamantul Profir Stoian obligarea Ministerul Afacerilor Interne, anularea ordinului de concediere nr. 669 ef.

din 27 decembrie 2012, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să prelungească cu dînsul contractul individual de muncă din 01 ianuarie 2013 până la expirarea limitei de vârstă pentru serviciul în Poliţie, în conformitate cu art. 48 al. l lit. „b” al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, obligarea Ministerului Afacerilor interne să-l restabilească în funcția de șef adjunct al Centrului tehnic și transport al DGL a MAI începînd cu data 01 ianuarie 2013, încasarea salariului ratat cu toate indemnizațiile și adaosurile stipulate pentru lipsa forțat de la muncă începînd cu data de 01 ianuarie 2013 și pînă în ziua emiterii hotărîrii, repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 decembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de către Stoian Profir şi menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei instanţa de apel cu referire la prevederile art.19 alin.(6) pct.2) , alin.(9) şi art. 21 alin.(1) al Legii nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie, precum şi prevederile art. 83 alin.(1) a Codului muncii, a reţinu că prerogativa prelungirii termenului de aflare la serviciu îi aparţine angajatorului, motiv din care a considerat cerinţa reclamantului cu privire la obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a prelungi contractul individual de muncă ca neîntemeiată.

Totodată, instanţa de apel a concluzionat că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 669ef din 27 decembrie 2012, prin care Stoian Profir a fost concediat din cadrul organelor afacerilor interne, cu trecerea în rezerva forţelor armate, în temeiul limitei de vîrstă şi expirării termenului serviciului prevăzut în contract, a fost emis în conformitate cu prevederile legale şi cu respectarea procedurii stabilite, stabilind lipsa temeiurilor pentru anularea acestuia. La 01 septembrie 2014, Stoian Profir a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept material și procedural și a emis o decizie ilegală și neîntemeiată, prin care nu a dat răspuns și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel ceea ce contravine prevederilor art. 373 CPC. Menționează că instanța de apel a lăsat fără apreciere tabelul de evidență a timpului de muncă, prin care se confirmă prezența sa la serviciu pînă în a doua jumătate a lunii ianuarie 2013, și a ignorat prevederile art. 83 alin. (4) din Codul muncii, or, dînsul nu a cunoscut despre faptul că a fost emis ordinul de concediere, raporturile de muncă continuînd pînă la data de 09 ianuarie 2013, prin ce se atestă că de fapt contractul de muncă a fost prelungit.

La fel, invocă recurentul că instanța de apel nu ținut cont nici de declarațiile martorului Chiriac Vladimir care deținea funcția de șef al CTT a DGL al MAI și care a declarat că nu cunoștea despre faptul emiterii ordinului de concediere, iar procesul- verbal nr. 1 al ședinței operative a conducerii DGL din 02 ianuarie 2013, la care face referire instanța de apel este un act falsificat, cel puțin în partea ce ține de înscrierea efectuată referitor la ordinul 669 ef. din 27 decembrie 2012. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin urmare, Completul consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 01 septembrie2014, împotriva deciziei instanţei de apel din 01 iulie 2014, în termen.

La 15 decembrie 2014 Ministerul Afacerilor Interne a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Stoian Profir este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Stoian Profir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Stoian Profir asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Stoian Profir ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Stoian Profir se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva