3ra-1452/14 — Încasarea indemnizaţiei băneşti şi a penalităţii de întârziere, repararea prejudiciului moral

prima instanţă – N. Costin dosarul nr. 3ra-1452/14 instanţa de apel – N. Budăi, A. Pahopol, I. Muruianu ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Profir Stoian reprezentat de avocatul Vadim Pavalachi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Profir Stoian împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea indemnizaţiei băneşti şi a penalităţii de întârziere, repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Profir Stoian şi menţinută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 11 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 17 aprilie 2013, Profir Stoian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la încasarea indemnizaţiei băneşti şi a penalităţii de întârziere, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că a deţinut funcţia de şef-adjunct al Centrului Tehnic şi Transport al Ministerului Afacerilor Interne al RM până la 31 decembrie 2012. Menţionează că la 06 decembrie 2010, până la orele 11.30 s-a aflat în şedinţă de judecată la Curtea de Apel Chişinău, iar aproximativ pe la orele 12.00, aflându-se în raza străzii Uzinelor, a alunecat şi a căzut jos şi ca urmare, a fost transportat la Spitalul de Urgenţă mun. Chişinău, prin intermediul asistenţei medicale urgente, unde i-a fost stabilit diagnosticul – fractura osului piciorului drept. Susţine că la acel moment nu era eliberat din organele afacerilor interne, deoarece conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 februarie 2012 a fost restabilit în funcţie, cu încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

Afirmă că conform ordinului Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 246 din 05 iulie 2004, pârâtul urma să-i achite suma de 10055,58 lei până la 24 martie 2011, însă din vina acestuia, el nu a primit-o nici până în prezent, considerând că astfel, din 1 contul pârâtului urmează a fi încasată penalitatea în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi neachitată, începând cu 24 martie 2011 până în prezent, ce constituie suma de 5419,96 lei. Invocă că la 26 martie 2013, el a depus la Ministerul Afacerilor Interne al RM cerere, prin care a solicitat informarea despre faptul achitării sumei de asigurare obligatorie de stat în conformitate cu ordinul menţionat, însă până în prezent, nu a primit nici un răspuns.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza Legii cu privire la poliţie şi Hotărârii Guvernului privind aprobarea Instrucţiunii asupra modului de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor în legătură cu concediul medical în Republica Moldova nr. 57 din 11 februarie 1993. Solicită încasarea de la pârât a indemnizaţiei, ce constituie asigurarea obligatorie de stat în sumă de 10055,58 lei, penalităţii de întârziere în sumă de 5419 lei şi a sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 11 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Profir Stoian şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 26 septembrie 2014, Profir Stoian reprezentat de către avocatul Vadim Pavalachi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi, anume, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi au interpretat eronat legea. Menţionează că la momentul producerii traumei era angajat în cadrul organelor afacerilor interne, deoarece prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 noiembrie 2011 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat ca ilegal ordinul intimatului nr. 107 ef.

din 25 martie 2011 privind concedierea lui Profir Stoian din funcţia de şef adjunct al Centrului Tehnic şi Transport al Direcţiei Generale Logistică a Ministerului Afacerilor Interne, restabilindu-l pe ultimul în funcţia anterior deţinută, începând cu 25 martie 2011 şi încasând de la intimat în beneficiul lui salariul pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 32917 lei, iar în rest acţiunea a fost respinsă. Hotărârea în partea restabilirii la serviciu a lui Profir Stoian şi încasării unui salariu mediu s-a dispus a fi executată imediat conform art. 256 CPC. Susţine că prin decizia irevocabilă a Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 15 februarie 2012 a fost respins recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Invocă că în conformitate cu art. 123 CPC, faptele pe care instanţa le-a declarat unanim cunoscute (faptele de notorietate publică) nu se cer a fi dovedite. Faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru 2 instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Afirmă că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 februarie 2012 s-a stabilit cu certitudine că el prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 15 ef din 29 ianuarie 2010, a fost considerat intrat în exerciţiul funcţiei de şef-adjunct al Centrului Tehnic şi Transport al Direcţiei Generale Logistică, iar prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 107 ef din 25 martie 2011 a fost concediat din funcţia de şef-adjunct al Centrului Tehnic şi Transport al Direcţiei Generale Logistică în legătură cu reducerea funcţiei.

Reţine că constatările primei instanţe precum că la momentul primirii traumei, recurentul, prin ordinul nr. 218 ef din 06 iulie 2010, a fost concediat în legătură cu reducerea funcţiei de şef-adjunct al Centrului Tehnic şi Transport al Ministerului Afacerilor Interne sunt eronate şi nu corespund acelor circumstanţe deja stabilite prin hotărâri judecătoreşti irevocabile emise de către instanţele ierarhic superioare şi care confirmă că la data producerii traumei, recurentul se afla în serviciu.

Mai invocă că instanţele judecătoreşti nu au luat în consideraţie că în baza raportului înaintat de către recurent conducerii Ministerului Afacerilor Interne şi examinat de către Direcţia generală resurse umane a Ministerului Afacerilor Interne a fost emisă încheierea cu privire la rezultatele examinării faptului contractării traumei de către dânsul, semnată de către membrii specialistul principal al Secţiei Protecţie Socială a DFP şi PS a Direcţiei Generale Resurse Umane, locotenent-colonel de poliţie E. Vicol, şeful Direcţiei Juridice, locotenent-colonel de poliţie V. Cernăuţeanu, şeful adjunct al Direcţiei Investigaţii şi Securitate Internă, colonel de poliţie Iu.

Maximov şi şeful Direcţiei Medicale, colonel de poliţie A. Bulgac şi s-a propus de considerat trauma locotenent-colonelului de poliţie Profir Stoian ca fiind contractată în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu în organele afacerilor interne, cu achitarea sumei de asigurare obligatorie de stat în conformitate cu ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 246 din 05 iulie 2004. Menţionează că conform art. 34 al Legii cu privire la poliţie (abrogată la 05 martie 2013), toţi colaboratorii poliţiei sunt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, iar în scopul protecţiei sociale a colaboratorilor organelor afacerilor interne care au contractat traume, grade de invaliditate sau au decedat atât în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu, cât şi în afara lor, a fost aprobată Instrucţiunea provizorie cu privire la asigurarea obligatorie de stat a colaboratorilor organelor afacerilor interne, unde în pct. 3 lit. f) se înţelege aflarea asiguratului în exerciţiul funcţiei în timpul deplasării spre sau de la locul de serviciu.

Susţine că conform actului cu privire la circumstanţele rănirii, contuziei, traumei, mutilării din 17 octombrie 2012, întocmit de către Secţia protecţie socială a Direcţiei Generale Resurse Umane a MAI şi aprobat de către şeful Direcţiei Generale Logistică a MAI, s-a stabilit că trauma a fost contractată de către recurent în timpul 3 exercitării obligaţiunilor de serviciu în organele afacerilor interne, în mun. Chişinău, ora 12:00, data 06 decembrie 2010. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 07 august 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 131). Prin urmare, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 septembrie 2014, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Profir Stoian reprezentat de avocatul Vadim Pavalachi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza 4 Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Profir Stoian reprezentat de avocatul Vadim Pavalachi, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Profir Stoian reprezentat de avocatul Vadim Pavalachi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Profir Stoian reprezentat de avocatul Vadim Pavalachi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5