2ra-1140/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti

prima instanţă: D. Fujenco dosarul nr: 2ra-1140/14 instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate deProcuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tamarei Irinevici împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 24 decembrie 2013, prin care au fost admise apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova, casată parţial hotărârea Judecătoriei Cahul din 19 noiembrie 2012 în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral şi încasăriidobânzii de întârziere, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărâri prin care a fost micşorat cuantumul prejudiciului moral încasat în beneficiul Tamarei Irinevici şi exclusă din dispozitivul hotărârii menţiunea despre încasarea dobânzii de întârziere, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută fără modificări constată: La 05 martie 2012, Tamara Irinevici,

reprezentată de către avocatul Ion Stoian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În motivarea acţiunii a menţionat că anterior a fost învinuită de săvârșirea infracţiunii prevăzută de art. 330 alin. (2) Cod penal.

Circumstanţele în care i-au fost aduse învinuirile respective rezidă din învinuirile aduse iniţial lui Andrei Crasnov de către organul de urmărire penală, care exercitând funcţia de medic psiho-narcolog în cadrul Instituţiei Medico-sanitare Publice Spitalul Raional Cahul, fiind persoană cu funcţie de răspundere în cadrul acestei instituţii a acţionat în comun cu Tamara Irinevici –sora medicală a cabinetului narcolog, eliberând avizele consultative şi adeverinţele medicale fără frecventarea cursului de instruire 1 antialcoolică şi antidrog a conducătorilor mijloacelor de transport primind în mod repetat recompense ilicite. Relatează că prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 25 februarie 2008 a fost achitată pe toate capetele de acuzare, din motivul că pe unele capetenu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii, iar pe altele fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 31 iulie 2008, a fost admis apelul procuroruluiiar apelul inculpatului Andrei Crasnov respins, casată sentinţa, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre prin care Andrei Crasnov a fost condamnat în baza art. 330 alin. (2) lit. a) Cod penal la amendă în mărime de 500 u. c., cu privarea de dreptul de a exercita activitatea şi de a ocupa funcţii de acordare a serviciilor pe un termen de 1 an, iar Tamara Irinevici a fost condamnată în baza art. 42 alin. (2), art. 330 alin. (2) lit. a) Cod penal la amendă în mărime de 400 unităţi convenţionale, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 mai 2009, au fost admise recursurile, casată decizia instanţei de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 28 februarie 2011, apelul procurorului în privinţa lui Irinevici Tamara a fost respins, cu menţinerea, fără modificări a sentinţei Judecătoriei Cahul din25 februarie 2008. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 26 octombrie 2011, recursul Procurorului a fost declarat inadmisibil. Susţine reclamanta că începând cu anul 2007 şi până în octombrie 2011, fiind neîntemeiat învinuită de săvârșirea infracţiunii, fiind permanent citată în şedinţele de judecată sub presiunea unei eventuale privaţiuni de libertate, a avut de suferit atât ea cât şi membrii familiei suferințe psihologice, care i-au cauzat daune morale. Solicită încasarea în beneficiul său de la Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, prejudiciul material în mărime de 8890 lei şi prejudiciul moral în mărime de 100000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 19 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul Tamarei Irinevici -prejudiciul material în formă de asistenţă juridică şi cheltuielile de transport în mărime de 8890 lei, încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul Tamarei Irinevici prejudiciul moral în suma de 70000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 24 decembrie 2013 au fost admise apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al RM şi Procuratura Generală a RM, casată parţial hotărârea Judecătoriei Cahul din 19 noiembrie 2012 în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral şi încasarea dobânzii de întârziere, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărâri prin care a fost micşorat cuantumul prejudiciului moral încasat în beneficiul Tamarei Irinevici de la 70000 lei până la 40000 lei şi exclusă din dispozitivul hotărârii menţiunea despre încasarea dobânzii de întârziere, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută fără modificări.

2 La 06 februarie 2014, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei contestate în partea încasării prejudiciului moral şi a cheltuielilor pentru transport, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie modificată decizia instanţei de apel, diminuând suma despăgubirilor băneşti cu titlu de prejudiciu moral de la suma de 40000 lei la suma de 10000 lei, ca fiind în limitele rezonabile, echitabile şi probatorii şi excluderea cheltuielilor materiale legate de transport încasate în folosul Tamarei Irinevici, ca fiind neprobate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată în partea încasării prejudiciului moral şi a cheltuielilor pentru transport, considerând-o ilegală, deoarece a fost emisă cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

Menţionează că prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 25 februarie 2008, Tamara Irinevici a fost achitată de comiterea infracţiunii mai puţin grave, prevăzute de art. 42 alin. (2) şi art. 330 alin. (2) lit. a) Cod penal, fapt ce-i acordă ultimei posibilitatea de a-şi valorifica dreptul la acţiune în temeiul art. 6 şi art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Consideră că instanţa de apel incorect a ajuns la concluzia de a modifica hotărârea primei instanţe prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral până la 40000 lei, fără a respecta criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică în aşa fel trebuie stabilite încât să asigure efectiv.

Susţine că procesul penal intentat în privinţa Tamarei Irinevici s-a desfăşurat în mod normal, iar instanţa a apreciat circumstanţele care i-au cauzat ultimei daune morale şi suferinţe fizice fără careva probe. Afirmă că pe parcursul urmăririi penale în privinţa intimatei nu au fost luate careva măsuri de privare a libertăţii,aceasta beneficiind de prezumţia nevinovăţieipe tot parcursul perioadei de până la achitare. Apreciază ca nefondată şi obligaţia impusă în sarcina bugetului de stat cu privire la compensarea cheltuielilor de transport. La 11 martie 2014, Ministerul Finanţelor al RM a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei recurate în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral, cu emiterea unei soluţii de diminuare a sumei în limitele rezonabile.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, menționând că instanţele judecătoreşti inferioare au atribuit o sumă exagerat de mare întru compensarea daunei morale şi nu au raportat această sumă la specificul speţei, calitatea pârâtului, şi faptul achitării reclamantei de prima instanţă, or instanţele de judecată nu au reţinut şi faptul că în privinţa reclamantei nu a fost aplicată careva măsură privativă de libertate. Consideră că acordarea unei sume considerabile cu titlu de prejudiciu moral urmează a fi motivată, ținând cont şi de precedentul judiciar cât şi de principiul egalităţi şi nediscriminării cetăţenilor în faţa legii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurenţilor la 24 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 94). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 4 considera recursurile declarate de Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5