2ra-2632/14 — Încasarea dobînzii de întîrziere

prima instanţă: T.Culava dosarul nr. 2ra-2632/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bradu Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bradu Victor către Railean Oleg privind încasarea dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Railean Oleg, casată hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 21 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 26 aprilie 2012 Bradu Victor a depus cerere de chemare în judecată către Railean Oleg privind încasarea dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 18 octombrie 2010 a fost încasat de la pîrîtul Oleg Railean suma datoriei de 12000 euro, precum şi cheltuielile de judecată. De asemenea, a fost dispusă încasarea dobînzii de întîrziere, în cazul în care hotărîrea nu se execută în termen de 90 zile din momentul devenirii definitive. Debitorul a achitat datoria peste 20 luni de la devenirea hotărîrii judecătoreşti defenitive şi, astfel, solicită încasarea dobînzii de întîrziere pentru perioada respectivă. Prin cererea de concretizare, reclamantul a solicitat încasarea dobînzii de întîrziere în suma de 2560, 76 euro. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 21 ianuarie 2013 a fost admisă integral acţiunea.

S-a încasat de la Oleg Railean în beneficiul lui Bradu Victor dobînda de întîrziere în mărime de 2560,75 euro. La data de 13.05.2013, reprezentantul lui Oleg Railean, avocat Olga Bogaci, a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd repunerea în termenul declarării apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 s-a admis cererea lui Oleg Railean privind repunerea în termen a cererii de apel. S-a admis apelul declarat de Oleg Railean S-a casat hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 21 ianuarie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prin încheierea executorului judecătoresc Ion Gribineţ din 12.02.2010 a fost intentată procedura de executare pe marginea documentului executoriu emis în baza judecătoreşti Străşeni din 18.01.2010 (f.d.

6). Prin încheierea din 10.05.2011, executorul judecătoresc a restituit fără executare documentul executoriu (f.d. 7). Prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 24.10.2011, a fost admis demersul creditorului Victor Bradu fiind dispusă căutarea debitorului Oleg Railean (f.d. 9). Astfel, instanţa de apel a stabilit că, Oleg Railean a stins datoria sa, achitînd suma de 12000 euro faţă de pîrît la data de 20.10.2011 (f.d. 70). Potrivit art. 24 alin.(1) CE al RM, la cererea creditorului, executorul judecătoresc calculează dobînzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întîrzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art. 619 din Codul civil.

Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărîrea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi pînă la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare, în condiţiile prevăzute de prezentul cod. Mai mult ca atît, instanţa de apel invocă că, potrivit Recomandării nr. 15 a Curţii Supreme de Justiţie, privind dobânda de întârziere în cazul neexecutării benevole a hotărârii judecătoreşti, instanţele de judecată nu vor indica în dispozitivul hotărîrii consecinţa neexecutării acesteia, or, aceasta este sarcina executorului judecătoresc, conform art.24 CE al RM.

Totodată, încheierea privind calcularea dobînzilor, penalităţilor şi altor sume rezultate din întîrzierea executării se va emite doar la momentul încasării sumei de bază (pornind de la prevederile al. (1) al art. 24 CE, cît şi ale al. (5) al art. 145 CE). Aşadar, instanţa de apel a considerat că achitarea sumei în baza hotărîrii judecătoreşti din 18.01.2010, a avut loc în lipsa unei proceduri de executare, or documentul executoriu a fost restituit creditorului fără executare. Mai mult ca atît, încasarea dobînzilor de întîrziere se efectuează prin încheierea executorului judecătoresc, emisă la momentul încasării sumei de bază. La caz, se invocă că achitarea sumei a avut loc în afara procedurii de executare, astfel nu sunt temeiuri de încasare a sumei dobînzilor pentru întîrziere, or debitorul şi-a executat benevol obligaţia sa, iar părţile nu au convenit în comun asupra încasării şi a dobînzilor respective.

La 14 mai 2014 Bradu Victor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a invocat că, la 19 martie 2014 a primit copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, prin urmare consideră că recursul este declarat în termen. Mai mult ca atît menţionează recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bradu Victor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Bradu Victor, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bradu Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Bradu Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru