2ra-1640/14 — Încasarea indemnizației unice, penalități de intirziere și prejudiciul moral

Prima instanţă, Judecătoria Centru mun. Chişinău: dosarul nr. 2ra-1640/14 jud. D. Şuşchevici Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă DECIZIE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Maria Ghervas, Sveatoslav Moldovan, Vera Macinskaia, examinînd, fără citarea părţilor, recursurile declarate de Vornicescu Igor şi Ministerul Finanţelor al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vornicescu Igor împotriva Ministerului Finanţelor al RM şi intervenienţilor accesorii Ministerul Justiţiei al RM, Consiliul Superior al Magistraturii şi Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău cu privire la încasarea indemnizaţiei unice, penalităţii de întîrziere şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor RM, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013 şi pronunţată în această parte o nouă hotărîre prin care a fost respinsă pretenţia lui Vornicescu Igor privind încasarea penalităţii de întîrziere, în rest hotărîrea a fost menţinută, c o n s t a t ă La 27 martie 2013, Vornicescu Igor a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM şi intervenienţilor accesorii Ministerul Justiţiei al RM, Consiliul Superior al Magistraturii şi Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău cu privire la încasarea indemnizaţiei unice, penalităţii de întîrziere şi a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin decretul Preşedintelui RM nr. 132 din 25 aprilie 1995 şi ordinului Ministrului Justiţiei al RM nr. 16 din 06 mai 1995, a fost numit pe un termen de 5 ani în funcţia de judecător al Judecătoriei sect. Rîşcani, or. Chişinău – actualmente Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Invocă Vornicescu Igor că la 19 februarie 1996, i-a fost acordat gradul IV de calificare, care ulterior a fost reconfirmat. Prin hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 8 din 13 aprilie 2000, a fost validată hotărîrea Colegiului de calificare şi atestare a judecătorilor din 28 martie 2000, prin care a fost atestat şi înaintat pentru numirea în funcţia de judecător pînă la atingerea plafonului de vîrstă.

1 Afirmă reclamantul că ulterior, prin decretul Preşedintelui RM nr. 1430 din 26 aprilie 2000, a fost numit în funcţia de judecător pînă la atingerea plafonului de vîrstă. Prin hotărîrea nr. 506/26 din 21 august 2012, Consiliul Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui RM eliberarea reclamantului din funcţia de judecător la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău în legătură cu depunerea cererii de demisie din propria iniţiativă. Prin decretul Preşedintelui RM nr. 259 din 24 august 2012, Vornicescu Igor a fost eliberat, la cerere, din funcţia de judecător la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Astfel, invocă reclamantul că la momentul demisiei stagiul complet în funcţia de judecător constituie 17 ani.

Consideră reclamantul că conform art. 26 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, urmează să-i fie achitată indemnizaţia unică de concediere egală cu produsul înmulţirii salariului mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător. Menţionează reclamantul că potrivit certificatului eliberat de Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău pentru 17 ani lucraţi complet înmulţit cu salariul lunar în sumă de 4450 lei constituie 75 650 lei. Declară Vornicescu Igor că la 15 noiembrie 2012, s-a adresat cu o cerere Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău prin care a solicitat să i se achite indemnizaţia unică conform legislaţiei în vigoare, însă aceasta a fost respinsă din motivul lipsei mijloacelor financiare neprevăzute de buget, concomitent, comunicîndu-i că Judecătoria s-a adresat cu un demers Departamentului de Administrare Judecătorească al Consiliului Superior al Magistraturii prin care a solicitat acordarea alocaţilor suplimentare de mijloace financiare pentru achitarea indemnizaţiilor unice neprevăzute pentru anul 2013, în legătură cu demisia judecătorilor Vornicescu Igor şi Gîscă Valeriu. Însă, necătînd la cele menţionate chestiunea achitării indemnizaţiei unice de demisie nu a fost soluţionată pînă în prezent.

Totodată, indică reclamantul că reieşind din prevederile art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în caz de reţinere din vina angajatorului a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare sau a altor plăţi cuvenite salariului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere 0,1% din suma neplătită în termen. Consideră reclamantul, că reieşind din formula: 75 650 lei (indemnizaţia unică de concediere) × 0,1% × 215 zile, penalitatea de întîrziere o constituie 16 264,75 lei. Astfel, cere Vornicescu Igor să fie încasat din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său indemnizaţia unică de concediere în mărime de 75 650 lei, penalitatea de întîrziere în mărime de 16 264,75 lei şi prejudiciul moral în mărime de 1500 lei pentru fiecare lună, iar în total 10 500 lei.

În total reclamantul cere să fie încasat din contul pîrîtului 103 414,75 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013, acţiunea a fost parţial admisă, a fost încasat din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vornicescu Igor indemnizaţia unică de concediere în mărime de 75 650 lei şi penalitatea de întîrziere în mărime de 31 426,50 lei, iar în total suma de 107 076, 50 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013, în partea încasării penalităţii de întîrziere din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vornicescu Igor în sumă de 31 426, 50 lei şi pronunţată în această parte o nouă hotărîre de respingere integrală a pretenţiei de încasarea a penalităţii de întîrziere.

În rest hotărîrea a fost menţinută. La 28 martie 2014, Vornicescu Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013. Recurentul Vornicescu Igor a indicat că concluziile instanţei de apel vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, şi anume, la interpretarea eronată a legii.

În motivarea recursului Vornicescu Igor a invocat că sînt greşite şi neîntemeiate concluziile instanţei de apel referitor la aceia că pretenţia lui de a solicita încasarea din contul intimatului a penalităţii de întîrziere nu se încadrează în dispoziţiile art. 330 alin. (2) din Codul muncii, dat fiind faptului că indemnizaţia a fost acordată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în legătură cu demisia şi nu în baza prevederilor Codului muncii, precum şi, că Ministerul Finanţelor al RM şi Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău nu poartă nici o vină de neexecutarea în termen a obligaţiei, deoarece întîrzierea achitării indemnizaţiei unice de concediere s-a datorat lipsei mijloacelor financiare destinate pentru fondul achitărilor acestor indemnizaţii, acordate de bugetul de stat, din următoarele considerente.

Menţionează recurentul că din materialele cauzei rezultă că există vina angajatorului în reţinerea indemnizaţiei unice la eliberare din funcţie, iar înscrisurile prezentate nu o înlătură. Astfel, afirmă recurentul că angajatorul s-a obligat să-i achite la eliberare, indemnizaţia unică egală cu produsul înmulţirii salariului mediu lunar din funcţia deţinută la momentul demisiei la numărul de 17 de ani de activitate în funcţia de judecător, în suma de 75650 lei. Declară Vornicescu Igor că această indemnizaţie i-a fost achitată prin transferul la cardul bancar la 12 decembrie 2013, fapt confirmat prin extrasul de pe contul lui bancar. Conform art. 85 alin. (3) lit. a) şi art. 145 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul este obligat să efectueze achitarea deplină a drepturilor salariale, inclusiv şi indemnizaţia unică ce i se cuvine salariatului în ziua eliberării din funcţie.

Consideră recurentul că prin prisma normei legale sus-citate şi din circumstanţele nominalizate, se constată cu certitudine că a avut loc întîrzierea la achitarea indemnizaţiei unice cu 475 de zile, sau 1 an, 3 luni şi 18 zile ( perioada 24 august 2012 - 12 decembrie 2013), fapt care probează încălcarea drepturilor salariatului. Cu atît mai mult cu cît, indică recurentul că Ministerul Finanţelor al RM şi Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău nu neagă faptul achitării cu întîrziere a indemnizaţiei unice, însă se invocă lipsa culpei, dat fiind faptul lipsei fondurilor financiare pentru achitarea indemnizaţiei, fiind prezentat demersul sub nr. 693 din 09 ianuarie 2013, adresat Departamentului de Administrare Judecătorească de pe lîngă Consiliul Superior al Magistraturii.

3 Consideră recurentul că în prezenta speţa urmează a fi aplicate prevederile art. 330 alin. (2) din Codul muncii. Încasarea plăţii suplimentare se află în dependenţă directă de existenţa culpei (vinei) angajatorului la reţinerea plăţilor salariale. O astfel de concluzie este coroborată cu Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 11 din 03 octombrie 2005. La 07 aprilie 2014, şi Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral respinsă.

Recurentul Ministerul Finanţelor al RM a indicat că nu este de acord atît cu decizia instanţei de apel, cît şi cu hotărîrea primei instanţe, deoarece la examinarea cauzei civile instanţele judecătoreşti nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, precum şi, concluziile acestora vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural. În motivarea recursului Ministerul Finanţelor al RM a invocat că intimatul prin acţiunea sa nu a demonstrat prejudiciul efectiv solicitat din contul ministerului. Suma indemnizaţiei unice de concediere s-a calculat şi s-a achitat magistratului Vornicescu Igor de către angajator, adică, de către Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău, care a calculat şi a achitat salariul lunar intimatului. Consideră recurentul că indemnizaţia unică de concediere urma să fie achitată de către Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, cu care intimatul a avut raporturi de muncă, şi nu de către Ministerul Finanţelor al RM. Astfel, indică recurentul că Ministerul Finanţelor al RM nu este parte al raportului material litigios şi respectiv acţiunea a fost îndreptată faţă de un pîrît necorespunzător. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată atît lui Vornicescu Igor, cît şi Ministerului Finanţelor al RM la 04 februarie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 472 (f.d.

98). Din înscrisurile la materialele cauzei rezultă că Ministrul Finanţelor al RM a recepţionat copia deciziei instanţei de apel la 10 februarie 2014 (f.d. 109). Astfel, instanţa de recurs consideră că atît Vornicescu Igor, cît şi Ministerul Finanţelor al RM, s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen (f.d. 100, 106). Prin încheierea completului din 3 judecători ai Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 02 iulie 2014, au fost considerate admisibile recursurile declarate de către Vornicescu Igor şi Ministerul Finanţelor al RM şi transmise în completul din 5 judecători ai Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, spre examinarea fondului recursurilor.

Conform art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. 4 Potrivit art. 442 alin. (1) şi alin. (2) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs. Prin prisma art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinînd legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate în cererile de recurs şi a materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vornicescu Igor este neîntemeiat şi urmează a fi respins, iar recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM este întemeiat şi urmează a fi admis, cu casarea integrală a hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii, din următoarele considerente. Potrivit art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

În cadrul şedinţei instanţei de recurs s-a constatat că prin decretul Preşedintelui RM nr. 132 din 25 aprilie 1995 şi ordinului Ministrului Justiţiei al RM nr. 16 din 06 mai 1995, Vornicescu Igor a fost numit pe un termen de 5 ani în funcţia de judecător al Judecătoriei sect. Rîşcani, or. Chişinău – actualmente Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (f.d. 6). Iar, prin decretul Preşedintelui RM nr. 1430 din 26 aprilie 2000, Vornicescu Igor a fost numit în funcţia de judecător pînă la atingerea plafonului de vîrstă (f.d. 7). Ulterior, prin decretul Preşedintelui RM nr. 259 din 24 august 2012, Vornicescu Igor a fost eliberat, la cerere, din funcţia de judecător la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (f.d.

8). La 15 noiembrie 2012, recurentul Vornicescu Igor s-a adresat cu o cerere Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău prin care a solicitat să i se achite indemnizaţia unică conform legislaţiei în vigoare, însă aceasta a fost respinsă din motivul lipsei mijloacelor financiare neprevăzute de buget, concomitent, comunicîndu-i că Judecătoria s-a adresat cu un demers Departamentului de Administrare Judecătorească al Consiliului Superior al Magistraturii prin care a solicitat acordarea alocaţilor suplimentare de mijloace financiare pentru achitarea indemnizaţiilor unice neprevăzute pentru anul 2013, în legătură cu demisia judecătorilor Vornicescu Igor şi Gîscă Valeriu (f.d. 3-4).

Din considerentul că chestiunea achitării indemnizaţiei unice de demisie nu a fost soluţionată, recurentul Vornicescu Igor a înaintat prezenta acţiune în judecată, solicitînd să fie încasat din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său indemnizaţia unică de concediere în mărime de 75 650 lei, penalitate de întîrziere în mărime de 16 264,75 lei şi prejudiciul moral în mărime de 10 500 lei. În total reclamantul cere să fie încasat din contul pîrîtului 103 414,75 lei. Prin hotărîrea primei instanţe, acţiunea a fost parţial admisă, a fost încasat din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vornicescu Igor indemnizaţia unică de concediere în mărime de 75 650 lei şi penalitatea de întîrziere în mărime de 31 426,50 lei, iar în total suma de 107 076, 50 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. 5 Ulterior, Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 29 ianuarie 2014, a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013, în partea încasării penalităţii de întîrziere din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vornicescu Igor în sumă de 31 426, 50 lei şi pronunţată în această parte o nouă hotărîre de respingere integrală a pretenţiei de încasarea a penalităţii de întîrziere. În rest hotărîrea a fost menţinută. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel urmează să fie integral casate cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii, deoarece ambele instanţe judecătoreşti eronat au aplicat normele de drept material şi normele de drept procedural.

Astfel, din cererea de chemare în judecată rezultă că reţinerea la plata indemnizaţiei unice de concediere se face din vina angajatorului, şi anume Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău cu care Vornicescu Igor a avut raporturi de muncă, adică instituţia în care a activat recurentul-intimat, căruia i s-a calculat şi achitat lunar salariu pînă la depunerea cererii de demisie. Prin urmare, Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău îi revine calitatea procesuală de pîrît. Conform art. 59 alin. (1) CPC, partea în proces (reclamant sau pîrît) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizînd sub toate aspectele prezenta speţă, constată că recurentul – intimat Vornicescu Igor a înaintat acţiune împotriva Ministerului Finanţelor al RM, care este pîrîtul necorespunzător.

Astfel, reieşind din cererea de chemare în judecată, se constată cu certitudine că pîrît în prezent litigiu urma să fie Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău şi nicidecum Ministerul Finanţelor al RM. Prin urmare, Ministerul Finanţelor al RM nu este parte al raportului material litigios. Mai mult decît atît, este de menţionat faptul că prin Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 249 din 02 noiembrie 2012, în special la Anexa nr. 3 „Alocaţii pentru instanţele judecătoreşti”, s-a aprobat bugetul fiecărei instanţe judecătoreşti, inclusiv şi a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, mijloacele financiare destinate bunei activităţi ale acestora, achitarea salariilor, indemnizaţiilor şi a altor servicii de care beneficiază acestea.

Însă, din considerentul că Vornicescu Igor a depus cererea de demisie după aprobarea Legii bugetului de stat pe anul 2013, Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, la aprobarea bugetului instanţei, nu a putut prevedea demisia recurentului-intimat, şi respectiv, alocaţii în acest sens nu au fost efectuate, fapt confirmat şi prin demersul Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău nr. 693 din 09 ianuarie 2013, înaintat Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 4). Ulterior, prin Legea pentru modificarea „Legii bugetului de stat pe anul 2013 nr. 249 din 02 noiembrie 2012” nr. 277 din 15 noiembrie 2013, s-au operat rectificări, inclusiv, şi referitor la bugetul instanţelor de judecată, printre care şi Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău, căreia i-au fost alocate mijloacele financiare necesare pentru a achita indemnizaţia unică magistratului Igor Vornicescu. 6 În acest sens, Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, la 12 decembrie 2013, a transferat pe contul lui Vornicescu Igor indemnizaţia unică în legătură cu încetarea raporturilor de muncă în sumă de 75 650 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 354 din 11 decembrie 2013 şi extrasul din contul trezoreriei de cheltuieli din 12 decembrie 2013 (f.d. 75-78). Cu atît mai mult cu cît, de către însuşi Vornicescu Igor în cererea de recurs a recunoscut faptul că de către angajator, adică de către Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău, i-a fost achitată indemnizaţia unică prin transfer la contul bancar al acestuia la 12 decembrie 2013, fapt confirmat prin extrasul din contul bancar al recurentului – intimat privind tranzacţiile efectuate pentru cardul bancar (f.d. 105). Prin urmare, deşi Vornicescu Igor recunoaşte faptul că vina, că nu i s-a achitat la timp indemnizaţia unică de concediere, o poartă Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, totuşi prezenta acţiune a înaintat-o împotriva Ministerului Finanţelor al RM, care nu a avut raporturi de muncă cu acesta. Luînd în considerare că Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău la 12 decembrie 2013, prin ordinul de plată nr. 354 din 11 decembrie 2013, a achitat integral lui Vornicescu Igor indemnizaţia unică de concediere în sumă de 75 650 lei, rezultă că a fost stinsă obligaţia de plată faţă de ultimul.

Respectiv, rezultă că menţinerea în vigoare a hotărîrilor judecătoreşti ar duce la o sursă de îmbogăţire nejustificată a recurentului-intimat.

Astfel, reieşind din cele sus-menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele judecătoreşti anterioare şi nu este necesară o verificare suplimentară de dovezi, însă au fost încălcate normele de drept material şi procedural, precum şi, pe lîngă faptul că reclamantul Vornicescu Igor a înaintat prezenta acţiune faţă de un pîrît necorespunzător, dar şi, că recurentului – intimat i-a fost deja achitată integral indemnizaţia unică de concediere, împrejurare din care rezultă că a fost stinsă obligaţia de plată faţă de ultimul, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că este necesar de a respinge recursul declarat de Vornicescu Igor, de a admite cererea de recurs depusă de Ministerul Finanţelor al RM în sensul declarat, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 09 octombrie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Vornicescu Igor. Se admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vornicescu Igor împotriva Ministerului Finanţelor al RM şi intervenienţilor accesorii Ministerul Justiţiei al RM, Consiliul Superior al Magistraturii şi Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău cu privire la 7 încasarea indemnizaţiei unice, penalităţii de întîrziere şi a prejudiciului moral, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se respinge integral acţiunea lui Vornicescu Igor împotriva Ministerului Finanţelor al RM şi intervenienţilor accesorii Ministerul Justiţiei al RM, Consiliul Superior al Magistraturii şi Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău cu privire la încasarea indemnizaţiei unice, penalităţii de întîrziere şi a prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Maria Ghervas Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia 8