2ra-3290/14 — Încasarea salariului restant şi penalităţii de întârziere, repararea prejudiciului moral

prima instanţă – Iu. Potînga dosarul nr. 2ra-3290/14 instanţa de apel – L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă „Ag-Euro Boden” Societate cu Răspundere Limitată reprezentată de către avocatul Petru Ursu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Burian împotriva Întreprinderii Mixte „Ag-Euro Boden” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea salariului restant şi penalităţii de întârziere, repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Ag-Euro Boden” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admis parţial constată: La 28 februarie 2011, Igor Burian a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Ag-Euro Boden” SRL cu privire la încasarea salariului restant şi penalităţii de întârziere, repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că în luna mai anul 2010, a avut o înţelegere cu ÎM „Ag-Euro Boden” SRL, conform căreia s-a obligat să presteze muncă în schimbul unor plăţi salariale stabilite în comun acord în mărime de 30 lei pentru fiecare m2 de lucrări executate în imobilul din str. Dimo, 21, mun. Chişinău. Menţionează că la solicitarea sa de a încheia un contract individual de muncă, şeful său, Mihail Vieru i-a promis că vor încheia un contract individual de muncă, dar puţin mai târziu pentru că la moment era necesar de a începe lucrările în regim de urgenţă.

Susţine că semnarea contractului a fost tergiversată intenţionat din vina ÎM „Ag-Euro Boden” SRL până la finisarea lucrărilor, fapt care a dus la stabilirea unui raport de muncă în lipsa contractului. Afirmă că în acest timp a efectuat următoarele lucrări: luna octombrie 2009 – B /2 et. 9 – 140 m2 – 4200 lei, luna noiembrie 2009 – B /2 et. 2 – 727 m2 – 21810 2 1 lei, luna aprilie 2010 – B /1 et. 3 – 1340 m2 – 40200 lei, luna aprilie 2010 – B /1 1 1 1 et. 11 – 400 m2 – 12000 lei şi luna aprilie 2010 – A (SCB) – 380 m2 – 11400 lei, iar în total suma de 89610 lei. Remarcă că din suma menţionată a primit avansuri în sumă totală de 53890 lei, iar la 25 aprilie 2010, urma să i se achite suma de 35720 lei, care nu a fost achitată nici până la moment.

Menţionează că conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizaţiei de concediu (art. 117), a plăţilor în caz de eliberare (art. 143) sau a altor plăţi (art. 123, 124, 127, 139, 186, 227 lit. j), 228 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Susţine că perioada de întârziere a achitării salariului în sumă de 35720 lei constituie 309 zile (25 aprilie 2010 – 28 februarie 2011), iar penalitatea de întârziere constituie 11037,48 lei. Invocă că în legătură cu neachitarea la timp a salariului, atitudinea dispreţuitoare prin aceea că este lăsat fără surse de existenţă o perioadă îndelungată şi exploatarea lui ca sclav, i-a fost cauzat prejudiciu moral, exprimat prin suferinţe morale.

Indică că la 07 decembrie 2010 a înaintat pârâtei o pretenţie, însă nu a primit nici un răspuns. Solicită încasarea de la pârâtă a salariului restant în sumă de 35720 lei, penalităţii de întârziere în sumă de 11037,48 lei şi cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 100000 lei. Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, Igor Burian a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat stabilirea existenţei raporturilor de muncă între Igor Burian şi ÎM „Ag-Euro Boden” SRL în perioada 15 octombrie2009- 25 aprilie 2010, încasarea de la pârâtă a salariului restant în sumă de 35720 lei, penalităţii de întârziere în sumă de 27182,92 lei, cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 100000 lei şi a cheltuielilor de judecată legate de acest proces.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 decembrie 2013 fost admisă parţial acţiunea, încasat din contul ÎM „Ag-Euro Boden” SRL în beneficiul lui Igor Burian salariul pentru munca prestată în sumă de 35720 lei, plata suplimentară la salariul neachitat în termen pentru fiecare zi de întârziere în sumă de 27182,92 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2663,50 lei, iar în total suma de 65566,42 lei şi încasată de la ÎM „Ag-Euro Boden” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1887,08 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de ÎM „Ag-Euro Boden” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 26 septembrie 2014, ÎM „Ag-Euro Boden” SRL reprezentată de avocatul Petru Ursu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând repunerea în termen a cererii de recurs, admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi trimiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. În motivarea recursului a invocat că hotărârile judecătoreşti sunt nemotivate şi ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti au aplicat greşit art. 58 alin. (3) din Codul muncii, fiindcă intimatul nu a fost admis la muncă în calitate de salariat de către 2 ÎM „Ag-Euro Boden” SRL şi de către Mihail Vieru, precum au considerat ambele instanţe. Susţine că instanţele judecătoreşti au concluzionat eronat că Mihail Vieru avea dreptul de a angaja la muncă din numele întreprinderii.

Afirmă că instanţele judecătoreşti urmau să aplice prevederile art. 58 alin. (4) Codul muncii. Remarcă că la materialele dosarului a fost anexat răspunsul Inspecţiei Muncii din 06 ianuarie 2011, din care rezultă că nu au fost constatate careva acte, care ar confirma faptul existenţei raporturilor de muncă dintre ÎM „Ag-Euro Boden” SRL şi intimat. Invocă că instanţele judecătoreşti eronat au aplicat prevederile art. 2 alin. (3) Codul muncii, precum şi ale art. 312 alin. (1) Codul muncii, deoarece intimatul nu a fost şi nici nu este angajat la întreprindere în bază de contract individual de muncă.

Consideră că instanţele judecătoreşti nu au clarificat în baza cărui act juridic s-a încasat de la ÎM „Ag-Euro Boden” SRL suma pentru efectuarea unor lucrări de construcţii, deoarece în materialele dosarului nu există documente autentice, care ar confirma că preţul pentru tencuială a unei suprafeţe de 1 m2 constituie 30 lei, şi că această lucrare a fost pusă în obligaţiunea intimatului. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 04 august 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 3711 (f. d. 147). Prin urmare, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM „Ag-Euro Boden” SRL reprezentată de către avocatul Petru Ursu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎM „Ag-Euro Boden” SRL reprezentată de către avocatul Petru Ursu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „Ag-Euro Boden” SRL reprezentată de către avocatul Petru Ursu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Ag-Euro Boden” Societate cu Răspundere Limitată reprezentată de către avocatul Petru Ursu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4