3ra-1507/14 — Anularea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1507/14 prima instanţă: N. Mazur instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cristea Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cristea Andrei împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013, prin care apelul declarat de Cristea Andrei a fost respins şi menţinută hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 iunie 2013 de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 12 februarie 2013 reclamantul Cristea Andrei a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la anularea ca ilegal a refuzului din 17 ianuarie 2013 a Ministerului Afacerilor Interne prin scrisoarea 10/C-6/13, obligarea de a include şi calcula vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei şi indemnizaţiilor pe linia MAI a perioadei aflării la studii în liceul militar “Neagoe Basarab” din Buzău, România considerîndu-1ca fiind încadrat în serviciu în organele afacerilor interne din data de 15 septembrie 1997, a obliga să calculeze sporul de salariu cu efectuarea recalculului la salariu, reieşind din vechimea în muncă stabilită.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că, activează în funcţia de şef-adjunct secţie al Secţiei resurse umane a Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger” a Ministerului Afacerilor Interne al RM şi deţine gradul special de maior de poliţie. Indică reclamantul că la data de 03 ianuarie 2013 s-a adresat cu o cerere prealabilă către MAI, prin care a solicitat includerea în calculul vechimii în muncă în organele afacerilor interne a perioadei de studii în Liceul Militar “Neagoe Basarab” din or. Buzău al Ministerului de Interne din România, care cuprinde perioada între 15 septembrie 1997 şi momentul absolvirii anul 2001şi stabilirea sporului la salariu, cu efectuarea recalculului la salariu reşind din vechimea în muncă, precum şi de a fi 1 considerat încadrat în organele apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice începînd cu data de 15 septembrie 1997, deoarece la moment termenul vechimii în muncă nu include perioada studiilor.

Menţionează reclamantul că prin răspunsul nr. 10/C-6/13 din 17 ianuarie 2013 oferit de către Ministerul Afacerilor i s-a refuzat admiterea cerinţelor înaintate. Precizează reclamantul că, la 15 septembrie 1997, în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 303 din 28 decembrie 1998 „Cu privire la înmatricularea şi delegarea la studii în instituţiile de învăţământ peste hotarele republicii”, reclamantul a fost înmatriculat la Colegiul de poliţie al MAI şi detaşat la studii la Liceul Militar „Neagoe Basarab” din or. Buzău al Ministerului de Interne din România, întru asigurarea colaborării internaţionale în domeniul pregătirii cadrelor de jurişti pentru organele afacerilor interne şi subdiviziunile afacerilor interne în instituţiile de învăţământ de specialitate din alte ţări.

Liceul Militar sus nominalizat l- a absolvit în anul 2001, după care a fost admis pentru continuarea studiilor la Academia de poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti. Precizează reclamantul că în conformitate cu certificatul nr.4713797 din 18 ianuarie 2013 eliberat de către directorul general al Direcţiei generale management şi resurse umane a Ministerului Administraţiei şi internelor a României, Liceul militar „Neagoe Basarab” reprezintă o instituţie de învăţământ cu profil militar, iar elevii înmatriculaţi la această unitate de învăţământ au fost încazarmaţi, având drepturile şi obligaţiile specifice prevăzute de regulamentele militare. Mai indică reclamantul că, potrivit prevederilor art. 2 al Legii cu privire la obligaţiunea militară şi serviciul militar al cetăţenilor Republicii Moldova (abrogată, dar în vigoare în perioada 1997-2001, termen în care reclamantul s-a aflat la studii în Liceul Militar „Neagoe Basarab” din or.

Buzău, România), serviciul militar constă în îndeplinirea de către cetăţeni a datoriei constituţionale de apărare a patriei, pe baza obligaţiunii militare sau a angajării benevole prin contract efectivului de soldaţi, al sergenţilor, al ofiţerilor şi al elevilor din instituţiile de învăţământ militar. Reclamantul mai susţine că, în conformitate cu prevederile art. 37 alin.3 al aceleiaşi Legi, pregătirea ofiţerilor după încorporare în serviciul militar prin contract se efectuează în şcoala militară a Republicii, precum şi în instituţiile de învăţământ militar din alte ţări. Consideră Cristea Andrei că pîrîtul incorect a dat apreciere faptului că nu este temei juridic de a considera perioada cuprinsă între 15 septembrie 1997 şi până în 2001, termen în care reclamantul s-a aflat la studii în Liceul Militar „Neagoe Basarab” din or.

Buzău al Ministerului de Interne din România, drept perioadă în decursul căreia acesta a satisfăcut serviciul în cadrul organelor afacerilor interne.

Solicită reclamantul a anula ca ilegal refuzul din 17 ianuarie 2013, operat de Ministerul Afaceri Interne al RM prin scrisoarea 10/C-6/13, semnată de directorul Direcţiei generale resurse umane a MAI, obligarea MAI al RM să includă şi să calculeze lui Cristea Andrei vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei şi indemnizaţiilor pe linia MAI, perioada de aflare la studii în baza ordinului MAI nr.303 din 28.12.1998, la Liceul Militar „Neagoe Basarab” din Buzău, România, considerîndu-1 ca fiind încadrat în serviciu în Organele Afacerilor Interne, din 15 septembrie 1997 şi obligarea MAI al RM să stabilească şi să calculeze sporul la 2 salariul lui Cristea Andrei, în conformitate cu pct. 631 lit. d) al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.334 din 08 iulie 1991, cu efectuarea recalculului la salariu reieşind din vechimea în muncă stabilită.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 14 iunie 2013 acţiunea înaintată de Cristea Andrei a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la data de 12 iulie 2013 Cristea Andrei, a depus apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărârii judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013 apelul declarat de Cristea Andrei a fost respins şi menţinută fără modificări hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 iunie 2013 de respingere a acţiunii. La 09 octombrie 2014, Cristea Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Indică recurentul că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi o consideră neîntemeiată şi ilegală, iar instanţa de apel a încălcat esenţial sau a aplicat eronat normele de drept material, a interpretat în mod eronat legea. Cu referire la termenul de declarare a recursului recurentul a invocat că a făcut cunoştinţă cu decizia instanţei de apel în luna septembrie 2014, din care considerente menţionează că recursul este depus în termen. Examinând cererea de recurs declarată de Cristea Andrei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 3 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat având caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cristea Andrei ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Cristea Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 5