2ra-66/15 — Repararea prejudiciului cauzat

prima instanţă: S. Gîrbu dosarul nr.2ra-66/14 instanţa de apel: M. Anton, A.Panov, E. Clim ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ Provianatrans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania Internaţională de Asigurări „ Asito” către Societatea cu Răspundere Limitată „ Provianatrans”, intervenient accesoriu Fricăţel Ştefan privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, prin care s- a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ Provianatrans”, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2014, c o n s t a t ă: La 14.03.2013 C.I.A „Asito” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Provianatrans”, intervenient accesoriu Fricăţel Ştefan, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamantei a sumei de 15933 lei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 14.04.2011 a avut loc accidentul rutier cu participarea autovehiculului de model „Mercedes 210D” cu numărul de înmatriculare CFS 018, condus de Fricăţel Ştefan, în urma căruia a fost deteriorat autovehiculul de model „Land Rover” cu numărul de înmatriculare KXM 001, condus de Vutcariov Marcel, iar potrivit procesului- verbal cu privire la contravenţie din 14.04.2011, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Fricăţel Ştefan.

Mai indica reclamanta că deoarece posesorul autovehiculului de model „Mercedes 210D” cu numărul de înmatriculare CFS 018, Curarari Ana deţinea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, C.I.A „Asito” S.A a achitat despăgubirea de asigurare pentru prejudiciul cauzat proprietarului autovehiculului „Land Rover” cu numărul de înmatriculare KXM 001 în sumă de 15933 lei. 1 Menţionează reclamanta că la momentul producerii accidentului rutier menţionat autovehiculul „Mercedes 210D” cu numărul de înmatriculare CFS 018 se afla în posesia S.R.L „Provianatrans” în baza contractului de locaţiune, iar potrivit prevederilor Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, persoanele fizice şi juridice care au în posesiune autovehicule sunt obligate să se asigure pentru cazuri de răspundere auto ca urmare a prejudiciilor cauzate în legătură cu utilizarea autovehiculului din posesie.

Susţine reclamanta că S.R.L „Provianatrans” nu deţinea la data producerii accidentului rutier din 14.04.2011 contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, circumstanţă care, în opinia reclamantei, atrage răspunderea pârâtei şi generează obligaţia acesteia de repararea prejudiciului material cauzat de izvorul de pericol sporit utilizat. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 30 ianuarie 2014, acţiunea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de C.I.A „Asito” către Societatea cu Răspundere Limitată „ Provianatrans”, intervenient accesoriu Fricăţel Ştefan privind încasarea prejudiciului material a fost admisă. S-a încasat de la SRL „ Provianatrans ” în beneficiul C.I.A „ Asito” SA prejudicul material în sumă de 15.933 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 478 lei.

Prin deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ Provianatrans”.S-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 ianuarie 2014 La data de 11 septembrie 2014 SRL „ Provianatrans” a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 şi a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 30 ianuarie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie respinsă integral. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, considerând că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Indică recurentul că potrivit articolului 29 din Legea nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, se prevede expres cazurile in care asigurătorul are dreptul să înainteze acţiuni de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubei. Conform temeiurilor de fapt şi de drept expuse în cererea de chemare în judecată înaintată de CIA „ASITO”, consideră că nici unul de cazurile indicate în art. 29 din Legea nr. 414 nu au fost invocate de către CIA „ASITO” pentru a argumenta circumstanţele şi dreptul său de a înainta prezenta acţiune de regres împotriva SRL „ Provianatrans”. 2 De asemenea art. 29 a Legii nr. 414 din 22.12.2006 prevede persoana în privinţa căreia urmează a fi înaintată acţiunea de regres de către compania de asigurări.

Astfel conform acestui articol asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea accidentului rutier. Mai indică de asemenea că în baza procesului verbal contravenţional persoana răspunzătoare de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Fricăţel Ştefan, apoi în privinţa acestuia de către compania de asigurări urmează a fi înaintată acţiunea de regres. De asemenea şi Codul civil în art. 1415 prevede dreptul de regres faţă de persoana care a cauzat prejudiciu. Conform acestui articol, persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Totodată recurentul mai menţionează că potrivit art. 22 alin. (1) a Legii nr. 414 din 22.12.2006 „Despăgubirile se stabilesc în baza unui acord scris între asigurat, persoana păgubită sau reprezentantul ei legal şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o înţelegere, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă”. Contrar acestor prevederi legale despăgubirea de asigurare a fost achitată de către intimat, fără a aduce la cunoştinţă acest fapt recurentului, sau reprezentantului acestuia, asiguratului. Despăgubirea a fost stabilită în lipsa acordului recurentului, recurentul neavând posibilitatea de a o contesta. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Provianatrans” este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de recurentul SRL „ Provianatrans” în cererea de recurs că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. 3 Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „ Provianatrans” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către SRL „Provianatrans”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4