2ra-2271/15 — Privind repararea prejudiciului

Dosarul nr.2ra-2271/15 prima instanţă: D. Bosîi instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală şi Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Obreja Valeriu către Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Obreja Valeriu, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 13 februarie 2014, Obreja Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii Obreja Valeriu a invocat că la 24 septembrie 2012 a încheiat cu Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni reprezentanţa Vulcăneşti, contractul de asigurare facultativă a autoturismului de model „Mercedes- Benz (D) 515, numărul de înmatriculare CH BD 558, numărul caroseriei WDB9066551S184853. Suma asigurată a fost stabilită de 15 787,20 euro. La 27 iunie 2013 autoturismul asigurat a fost implicat în accident rutier în Federaţia Rusă, în urma căruia, acesta a fost deteriorat esenţial. Susţine că în urma adresării către L.D.M. „TRANS” S.R.L. i-a întocmit lista pieselor şi serviciilor de reparaţie, suma căroră constituie 76 868 lei. Totodată conform certificatului eliberat de „PECOS AUTO” S.R.L.

reparaţia salonului automobilului „ Mercedes-Benz” l-a costat suma de 54194,00 lei. Pentru repararea prejudiciului cauzat, s-a adresat către Compania de Asigurări, anexând materialele necesare pentru a-i fi achitat prejudiciul estimat la suma de 131062 lei, însă cererea i-a fost refuzată. Solicită Obreja Valeriu, încasarea din contul Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni în beneficiul său suma prejudiciului în mărime de 131062 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 22 ianuarie 2015 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Obreja Valeriu despăgubirea în mărime de 55 044 lei.

În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate (f.d.81, 83-85). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 02 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de către Obreja Valeriu, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre, prin care: S-a admis integral acţiunea depusă de către Obreja Valeriu. S-a încasat din contul Companiei Internaţionale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Obreja Valeriu despăgubirea de asigurare în mărime de 131062 lei, taxa de stat achitată în mărime de 5 640 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei (f.d.121-125). La 11 iunie 2015, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului copia deciziei emise (f.d.126).

La 24 iulie 2015, Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni prin intermediul reprezentantului său, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 iunie 2015, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept citate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 24 iulie 2015, este depus în termen. În motivarea recursului, Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni a invocat că Curtea de Apel eronat a aplicat normele de drept material şi în concluzie a emis o decizie ilegală.

Verificînd legalitatea deciziei contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă de Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 11 august 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, Obreja Valeriu nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art. 439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul relevă, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs menționează şi faptul că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Compania Internaţională de Asigurări „ASITO” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală Dumitru Mardari