2ra-3468/14 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-3463/14 Instanţa de fond: judecătoria Buiucani mun. Chişinău (jud:D.Dulghieru) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judD.Manolee, Eu.Fistican, N.Traciuc)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Schivu Ion împotriva Ministerului Justiției privind repararea prejudiciului material și moral constată La data de 04 martie 2013 reclamantul Schivu Ion a depus în instanţa de judecată cerere către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești, solicitând încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului material în sumă de 8588, 40 lei, care este format din sumele plătite pentru asistenţa juridică şi cheltuielile de transport efectuate în legătură cu chemările în organul procuraturii şi instanțele judecătorești pe perioada desfășurării procesului penal - 26.04.2010-16.02.2012 şi încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului moral în sumă de 200000 lei precum şi a tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la data de 30.12.2009, organul de urmărire penală al DCCO a DSO al Ministerului Afacerilor Interne, reprezentat de către ofițerul superior de urmărire penală, Cazacu Valentin, a pornit urmărirea penală în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) din Codul penal, pe faptul că în ziua de 20.12.2009, persoane necunoscute, pe ascuns au sustras din automobilul de model „Porsche Cayenne”, n/î К TR 001, care aparține lui Coşneanu Oleg, telefonul mobil de modelul „iPhone2G” la prețul de 7000 lei. Invocă reclamantul că prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Orhei, Palamarciuc Natalia, din 26.04.2010 a fost pus sub învinuire de săvârșirea infracţiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, pentru faptul că ar fi sustras, prin furt, telefonul mobil de model „iPhone2G”, în sumă de 7000 lei de la cet.

Coşneanu Oleg, iar prin ordonanţă 1 procurorului N. Palamarciuc din 27.04.2010 i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de obligare de a nu părăsi ţara, pe un termen de 30 de zile. Indică reclamantul că la data de 28.04.2010, procurorul N. Palamarciuc a întocmit rechizitoriul, care la 29.04.2010 a fost confirmat de către procurorul raionului Orhei, Smochină Valeriu, iar apoi, conform prevederilor art.297 alin. (1) Cod de procedură penală, cauza penală nr. 2009990636 a fost expediată pentru examinare în judecătoria Orhei. Relevă reclamantul că la data de 26.04.2010 - data punerii sub învinuire, era minor, iar unicul părinte-mama, Schivu Maria, era plecată la muncă peste hotarele ţării, a fost reprezentat la etapa de urmărire penală şi ulterior în instanţa de judecată de către Covaş Oltea, specialist principal pentru problemele minorilor al DGASPF din cadrul Consiliului raional Orhei.

Relatează reclamantul că prin sentința judecătoriei Orhei din 18.11.2010 a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal şi, prin aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3) şi 79 alin. (1) din Codul penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 6 luni. Conform prevederilor art. 90 alin. (1) şi alin. (2) Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, stabilindu-i-se un termen de probă de un an. Conform prevederilor art. 90 alin. (6) lit. a) din Codul penal, i s-a interzis de a-şi schimba domiciliul fără consimțământul organului care va îndeplini procedura de executare a sentinței. Măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara s-a menținut până la intrarea sentinței în vigoare.

Acțiunea civilă a lui Coşneanu Oleg împotriva lui Schivu Ion şi Schivu Maria s-a admis parţial şi s-a încasat de la Schivu Ion şi Schivu Maria, în mod solidar, în beneficiul lui Coşneanu Oleg prejudiciul material în mărime de 9122 lei, prejudiciul moral în mărime de 1000 lei, în rest pretențiile din acţiunea civilă au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 23.02.2011 a fost admis parțial apelul avocatului Gherman Eduard declarat în interesele inculpatului Schivu Ion, inclusiv din oficiu, a fost casată sentinţa judecătoriei Orhei din 18.11.2010, rejudecată cauza şi pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, conform căreia în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal în privinţa lui Schivu Ion, învinuit în baza art. 186 alin. (2) lit .d) din Codul penal, din motiv că există circumstanţe care exclud tragerea la răspundere penală.

Acţiunea civilă înaintată de Coşneanu Oleg a fost lăsată fără soluționare. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 15.11.2011 au fost admise recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău, Caşu Ruslan şi avocatul Gherman Eduard în interesele lui Schivu Ion împotriva sentinței judecătoriei Orhei din 18.11.2010 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 23.02.2011, şi dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 22.02.2012, a fost admis apelul avocatului Gherman Eduard în interesele inculpatului Schivu Ion, casată sentinţa judecătoriei Orhei din 18.11.2010, rejudecată cauza şi pronunțată o 2 nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă conform căreia Schivu Ion a fost achitat de învinuirea adusă în baza art. 186 alin. (2) lit. d) din Codul penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de el. Acțiunea civilă a lui Coşneanu Oleg de încasare de la Schivu Ion a prejudiciului material in sumă de 9122 de lei şi a prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău, Vdovîi Valentin împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din data de 22.02.2012 cu menţinerea hotărârii atacate.

A solicitat reclamantul încasarea din bugetul de stat a prejudiciului material în sumă de 8588,40 lei, prejudiciului moral în sumă de 200000 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărârea din 08 noiembrie 2013 a judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, cererea de chemare în judecată depusă de Schivu Ion s-a admis parţial, dispunîndu - se încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul lui Schivu Ion prejudiciul material în mărime de 8588, 40 lei, prejudiciul moral în mărime de 30000 lei şi cheltuielile de judecare a pricinii în suma de 471, 91 lei, în total suma de 42060, 31 lei. In rest pretențiile au fost respinse. La 12 noiembrie 2013, Procuratura Buiucani mun. Chişinău a declarat apel împotriva hotărîrii din 08 noiembrie 2013 a judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. La 22 noiembrie 2013 Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat apel împotriva hotărîrii din 08 noiembrie 2013 a judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, solicitînd admiterea acestuia cu modificarea hotărârii primei instanţe, în sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia din data de 24.06.2014 a Curții de Apel Chișinău, apelurile Procuraturii Buiucani, mun.Chișinău și Ministerului Justiției au fost respinse și menținută hotărîrea din data de 08.11.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău. La data de 03.10.2014 Ministerul Justiției a depus recurs împotriva deciziei din data de 24.06.2014 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii s-a indicat că consideră decizia din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău ca fiind neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată/modificată. Instanţa de apel verifîcînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului moral. Mai cu seamă, în concordanță cu art. 11 a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, “mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral”.

Instanţa europeană a precizat că scopul sumelor stabilite cu titlu de satisfacţie echitabilă este exclusiv acela de a-i acorda reclamantului o reparațiune pentru prejudiciul pe care acesta l-a suferit, ce constituie o consecință a încălcării constatate (Selcuk şi Asker c. Turciei, § 106). La acordarea satisfacţiei echitabile, scopul Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea Europeană”) nu este unul punitiv, ci mai curând unul reparatoriu şi preventiv. Finalitatea constatării şi 3 determinării prejudiciului moral rezidă în acordarea unei satisfacţii echitabile menite să atenueze suferinţele victimei. În acest sens, instanţa nu vine să pedepsească Statul pentru încălcările invocate ci încearcă, în primul rând, să repună victima pe poziţia în care aceasta se afla anterior săvârşirii încălcării.

Cu privire la situaţia din speţă, reiterează recurentul că în privinţa intimatului a fost aplicată doar ca măsura preventivă obligaţia de nepărăsire a ţării care a fost dispusă reieşind din necesităţile urmăririi penale spre a asigura buna desfăşurare a procesului penal sau de a împiedica învinuitul să se ascundă de urmărire penală sau de judecată. De asemenea, aplicarea ei nu privează persoana de libertate, nu o sustrage de la muncă şi nu o desparte de familie. Totodată, intimatul deşi a fost condamnat la 6 luni de închisoare, executarea acesteia a fost suspendată condiţionat pentru un termen de 1 an. Menţionează recurentul că suspendarea se dispune cînd instanţa de judecată ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită.

Prin urmare, instanţa la stabilirea prejudiciului moral suportat de către Schivu Ion urma să ţină cont şi de prevederile aii. 34 alin. (5) lit. d) CP potrivit cărora dispunerea suspendării executării pedepsei constituie temei de liberare de pedeapsă penală, asemenea, la stabilirea stării de recidivă nu se ţine cont de antecedentele penale dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. De asemenea, indică recurentul că instanţa de apel a examinat vag şi ambiguu circumstanţele invocate de instanţa de fond ca fapte juridice clar stabilite. A mai indicat recurentul că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală, sunt necesare unele condiţii speciale, şi anume existenţa faptei ilicite şi aplicarea ilegală a măsurii preventive sub formă de declaraţie de a nu părăsi ţara.

Prin urmare, nu orice acţiune a organelor de drept şi judecătoreşti atrage răspunderea Statului. Susţine recurentul despre netemeinicia deciziei din 24 iunie 2014 şi prin faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont că examinarea corectitudinii şi legalităţii aplicării măsurilor preventive nu ţine de competenţa instanţei civile, aceste chestiuni urmează a fi decise în cadrul procedurilor penale. Subsecvent, intimatul a adresat cererea de reparare a prejudiciului în temeiul Legii nr. 1545 abia la 01 martie 2013 deşi sentinţa de achitare adoptată în favoarea sa a devenit irevocabilă la 25 septembrie 2012. Prin urmare, faptul că intimatul a obţinut o sentinţă de achitare în favoarea sa denotă că achitarea în sine a constituit pentru el o satisfacţie echitabilă.

De altfel, anumite situaţii pot fi remediate fără încasarea compensațiilor băneşti {cauza Haritonov contra Moldovei). Odată ce persoana a fost achitată, faptul dat constituie prin sine o remediere echitabilă. Referitor la compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică remarcă recurentul că reieşind din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 8 din 24 decembrie 2012 cu privire la examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral şi material cauzat persoanelor deţinute prin violarea art. 3, 5. 8 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, 4 “reclamantul urmează să justifice cheltuielile de asistenţă juridică solicitate din dări de seamă ale avocatului cu privire la asistenţa juridică prestată şi justificarea onorariului global sau per oră perceput de către avocat.

În cazul nejustificării cheltuielilor de asistenţă juridică, judecătorul poate respinge această pretenţie integral sau în parte”. A mai indicat recurentul că dacă costul asistenței juridice solicitate de reclamant este rezonabil, CEDO a luat în calcul noutatea şi complexitatea chestiunilor de fapt şi de drept puse in discuţie (Manole şi alţii c. Moldovei, 13/07/2010, § 11). Pe de altă parte, dacă cauza este repetitivă şi există o jurisprudență bine stabilită în privința chestiunilor disputate, CEDO a acordat o compensație mai mică pentru asistenţa juridică (Opreac vs Moldovei, 21/12/2010,§ 55). Cheltuielile de asistenţă juridică trebuie să fie realmente angajate, necesare şi rezonabile, principii pe care, consideră recurentul că instanța de apel nu le-a luat în considerare.

La data de 17.11.2014 Procuratura Generală a depus referință la cererea de recurs. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

5 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. În speţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiției împotriva deciziei din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 6