2ra-2557/16 — repararea prejudiciului material și moral

dosarul nr. 2ra-2557/16

prima instanță - (Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) M. Muruianu

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul

Justiției,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Crihan

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Ion Crihan, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani,

municipiul Chișinău din 09 decembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 27 iunie 2014, Ion Crihan a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, solicitând încasarea din contul bugetului de stat a sumei de 15

000 lei cu titlu de prejudiciu material și 400 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 19 iulie 2010 Procuratura

Buiucani, mun. Chișinău a intentat în privința sa cauza penală nr. 2010031158.

La 15 aprilie 2011 a fost recunoscut în calitate de bănuit, iar la 18 septembrie

2012 a fost pus sub învinuire, fiindu-i imputată comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Examinarea cauzei penale a durat pe parcursul a trei ani, începând cu 15 aprilie

2011 și până la 22 ianuarie 2015.

1

În acest sens, relevă reclamantul că prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 23 mai 2013 a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar procesul penal a fost încetat în

legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 mai 2013 a fost casată

prin decizia Curții de Apel Chișinău 12 septembrie 2013, fiind pronunțată o sentință

de achitare, reclamantul fiind găsit nevinovat de acuzațiile imputate.

La 06 mai 2014 și respectiv, la 22 ianuarie 2015 Curtea Supremă de Justiție a

respins recursul ordinar înaintat de acuzare și recursul în anulare, fiind menținută

sentința de achitare.

Consideră reclamantul că durata procedurii litigioase este excesivă și nu

corespunde cerinței termenului rezonabil, deoarece situația sa de incertitudine, fără

nici o justificare rezonabilă a durat pe parcursul a trei ani.

În rezultatul acțiunilor ilegale ale organelor de drept ale statului și învinuirii

aduse, a suportat daune morale manifestate prin suferințe psihice, stări de stras,

frustrare, irosirea timpului de odihnă și de muncă.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 iulie 2015 în

proces a fost atrasă, în calitate de intervenient accesoriu, Procuratura Generală.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 decembrie 2015

cererea de chemare în judecată depusă de Ion Crihan împotriva Ministerului Justiției,

intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la repararea prejudiciului

cauzat, depusă în baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 și Legii nr. 87 din 21

aprilie 2011, s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016 s-a admis apelul declarat

de Ion Crihan.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 decembrie

2015 și s-a emis o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată s-a admis

parțial.

S-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul lui Ion Crihan suma de 15 000 lei

cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și instanțelor judecătorești.

În rest, cerințele înaintate s-au respins ca neîntemeiate.

La 02 septembrie 2016 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 11 mai 2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 09 decembrie 2015.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului, a indicat că decizia

instanței de apel este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

2

În acest sens, invocă că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept

material și a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și probele anexate la

dosar.

Astfel, susține că instanța de apel, la adoptarea soluției judecătorești, a aplicat

eronat normele de drept material cu privire la determinarea aplicabilității prevederilor

Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 la circumstanțele invocate în speță. Or, în

astfel de circumstanțe, instanța de apel urma să respingă integral cererea de chemare

în judecată pe motiv că prevederile legii menționate sunt inaplicabile acțiunii

înaintate.

Menționează că, instanța de apel nu a luat în considerare pct. 14 din hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiției nr. 8 din 24 decembrie 2012, potrivit căruia

examinarea corectitudinii procedurilor de arestare, temeinicia deciziei de reținere sau

gradul de motivare al actului prin care a fost dispusă arestarea, nu ține de competența

instanței civile, deoarece aceste chestiuni urmează a fi decise în cadrul procedurilor

penale.

Consideră că, instanța de apel nu a constatat și nu a elucidat circumstanțele

importante pricinii pe deplin, precum și, și-a bazat decizia pe fapte neprobate și

declarative, în partea ce ține de constatarea faptului precum,ca consecință a cauzei

penale, intimatul/reclamantul Ion Crihan a avut de suportat careva suferințe fizice și

psihice, frustrări și lezare a reputației persoanele.

La fel, instanța de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele importante,

la primirea soluției judecătorești, ce ține de acordarea prejudiciului moral.

În acest sens, consideră că instanța de fond nejustificat și exagerat a dispus

încasarea în beneficiului intimatului/reclamantului Ion Crihan a sumei de 15 000 lei

cu titlu de prejudiciu moral, în condițiile în care nu există nici un temei de acordarea

a despăgubirii bănești, întrucât nu au fost constatate drept ilegale acțiunile organelor

de drept, precum și nu a fost probat prin probe pertinente, concludente și argumente

justificative suportarea suferințelor morale.

Mai mult decât atât, reține că intimatul/reclamantul Ion Crihan, în cererea sa de

chemare în judecată, a solicitat încasarea prejudiciului din contul Ministerului

Finanțelor, instituție care nu a fost parte la procesul de judecată.

Prin referința depusă la 07 octombrie 2016 Procuratura Generală a solicitat

admiterea cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa

recurentului la 08 iulie 2016 (f.d. 141), iar la materialele dosarului nu este anexată

dovada legală de recepționare, recursul depus de Ministerul Justiției la 02 septembrie

2016 se consideră declarat în termen.

Analizând modul în care recurentul Ministerul Justiției și-a exercitat dreptul la

recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

4

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanța de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de

recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept

material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al

recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5