2ra-2284/16 — repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2284/16

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. V. Muntean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Ministerului Justiției, Andrian Fetescu, împotriva deciziei din 24 martie

2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu

Gheorghe împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile și

încasarea prejudiciului moral,

c o n s t a t ă :

La data de 20 octombrie 2015, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției prin care a solicitat: constatarea faptului

încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil; încasarea din contul

bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul său a sumei de

12000 lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat.

În motivarea acțiunii a indicat că la 23.07.2014 a înaintat cerere de chemare în

judecată, în baza Legii nr.1545 din 25.02.1998 împotriva Ministerului Justiției și

Procuraturii Generale prin care a solicitat repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin deținere ilegală în stare de arest, în condiții inumane și degradante.

La data de 19.11.2014 Judecătoria Buiucani mun. Chișinău a emis o hotărâre prin

care a dispus încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor în beneficiul reclamantului suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciul moral, în

rest pretențiile au fost respinse.

La data de 11.03.2015 Curtea de Apel Chișinău, examinând cererea de apel

declarată de Străisteanu Gheorghe împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 19 noiembrie 2014, a emis o decizie ilegală, prin care a anulat hotărârea

primei instanțe și a decis respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind depusă

tardiv.

Prin decizia din 26.08.2015 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarat de Străisteanu Gheorghe, anulată decizia Curții de Apel Chișinău din

1

11.03.2015 ca fiind emisă contrar prevederilor legale și trimisă cauza la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

Menționează reclamantul că până la data înaintării prezentei cereri de chemare în

judecată, nu a fost informat despre data și ora ședinței de judecată la care se va rejudeca

a doua oară, la Curtea de Apel Chișinău, pricina civilă din 23.07.2014. Astfel, susține

reclamantul că judecarea pricinii civile înaintată de acesta la 23.07.2014, care conform

art. 192 CPC se judecă de urgență și în mod prioritar, durează mai mult de 1 an și 7 luni.

Consideră reclamantul că din vina instanțelor judecătorești naționale s-a încălcat

dreptul său la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile din 23.07.2014 prin faptul că

pricina a fost restituită de către Curtea Supremă de Justiție spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, invocând totodată recomandarea CEDO făcută în hotărârea Cravcenco

vs. Moldova din 15.01.2008, conform căreia „restituirea cauzei la rejudecare, determină

o încălcare gravă a dreptului reclamantului la examinarea în termen rezonabil a cauzei”.

Mai invocă reclamantul prevederile Legii nr.87 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, respectiv

Legea are un caracter compensatoriu. Totodată potrivit recomandării nr.6 privind

satisfacția echitabilă la aplicarea Legii nr.1545 și nr.87 în care se indică că instanțele

judecătorești naționale ar putea acorda satisfacție morală la constatarea violării

drepturilor și libertăților fundamentale.

Susține reclamantul că prejudiciul moral cauzat constituie suma de 12000 lei, care

reiese din sentimente de frustrare; în suferințe continue din cauza nenumăratelor refuzuri

de a examina cauza în termen rezonabil și emiterea unei decizii definitive și irevocabile;

anxietate cauzată de incertitudinea creată de instanța de apel și recurs, din actele cărora

a înțeles că ilegalitățile comise în privința lui, ar fi o normă de drept; dificultatea în

depășirea obstacolelor impuse de acțiunile ilegale din cauza ignorării legislației

naționale și celei internaționale, creând certitudinea că drepturile acestuia, pot fi apărate

doar în instanțele internaționale.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău,

acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 24 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul depus

de Străisteanu Gheorghe, a fost casată hotărârea din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererile depuse de

Străisteanu Gheorghe împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile și încasarea prejudiciului

moral au fost admise parțial: s-a constatat faptul încălcării dreptului la judecare în termen

rezonabil a cauzei civile din 23.07.2014; s-a încasat din contul bugetului de stat prin

intermediului Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe suma de

6000 lei cu titlu de prejudiciul moral.

La data de 27 iulie 2016, reprezentantul Ministerului Justiției, Andrian Fetescu, a

declarat recurs împotriva deciziei din 21 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat în mod eronat

legea și a aplicat eronat normele dreptului material și că aprecierea probelor de către

instanța de apel a fost arbitrară.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

2

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 24 martie 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost expediată recurentului și

recepționată de către acesta la data de 31.05.2016. Recursul declarat la data de 27 iulie

2016 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de reprezentantul Ministerului Justiției,

Andrian Fetescu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de reprezentantul Ministerului

Justiției, Andrian Fetescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

3

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de reprezentantul Ministerului Justiției, Andrian Fetescu,

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de reprezentantul Ministerului Justiției,

Andrian Fetescu, împotriva deciziei din 24 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4