2ra-269/14 — Încasarea prejudiciului moral

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-269/14 Judecător: C,Vârlan Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vlad Ion împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Procuraturii Generale a RM şi Ministerului Afacerilor Interne al RM privind repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi obligarea Procuraturii Generale a RM şi Ministerului Afacerilor Interne al RM să aducă scuze oficiale în numele statului în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, CONSTATĂ : La 03 iunie 2011, Vlad Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Procuraturii Generale a RM privind încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Procuraturii Generale să aducă scuze oficiale în numele statului în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale.

În motivarea acţiunii, Vlad Ion a indicat că, la data de 30 iulie 2010, de către procurorul în Procuratura Anticorupţie - Lilian Rudei, în urma examinării materialelor cauzei penale nr. 2010030663, a fost emisă ordonanţa de încetare a urmăririi penale, din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracţiunii în acţiunile medicului chirurg al CNŞPMU a mun. Chişinău. La fel, reclamantul a indicat că, acţiunile întreprinse ilicit în privinţa medicului chirurg Vlad Ion, au fost înscenate şi denotă nu altceva decît că a avut loc o insinuare/fabricare/provocare intenţionată şi abuzivă, din partea unor factori de decizie, care ca scop a fost îndreptată de facto spre diminuarea autorităţii, transparenţei şi onoarei medicului chirurg al CNŞPMU mun.

Chişinău. A remarcat reclamantul că, în cadrul instituţiei medicale - CNŞPMU mun. Chişinău şi întregului sistem medicinal, medicul chirurg Vlad Ion se bucura pînă la cele întîmplate de o caracteristică şi reputaţie pozitivă, iar prin acţiunile ilicite ale colaboratorilor organelor de urmărire penală din cadrul CGP mun. Chişinău în comun cu CPs Buiucani, s-a urmărit numai un scop meschin de a distruge ceea ce s-a creat pe parcursul multor ani. A menţionat reclamantul că, în privinţa persoanei Lev Bujacher, care a depus denunţ şi declaraţii calomnioase, pînă în prezent nu au fost luate careva măsuri de rigoare, în vederea atrageri lui la răspundere penală. De către colaboratorii DGUP a CCCEC a fost stabilit incontestabil faptul că, în cazul, dat există acţiuni ilicite ale 1 colaboratorilor organelor de urmărire penală, care prin conţinutul lor au prejudiciat personalitatea lui Vald Ion, ceea ce se atestă prin răspunsul datat cu nr. 04/4756 din data de 03.08.2010.

Susţine reclamantul că, aceste acţiuni au afectat/prejudiciat nu numai personalitatea lui Vlad Ion, ca medic chirurg, dar şi a membrilor familiei sale, de unde rezultă că, prejudiciul moral se rezumă la retrăirile prin care au trecut, stresurile, stările de nervozitate, nopţile nedormite, care au dus în consecinţă la agravarea stării sănătăţii d-lui Vlad Ion şi a membrilor familiei sale. Totodată, aceste evenimente şi acţiuni ilicite s-au răsfrînt negativ nemijlocit, la onoarea, demnitatea şi imaginea profesională a lui Vlad Ion ca medic chirurg în cadrul instituţiei medicale CNŞPMU mun. Chişinău şi a întregului sistem medicinal al RM, deoarece, anume Vlad Ion este unul din acei medici, care se deplasează în teritoriu pentru a acorda ajutor şi suport profesional colegilor săi, componenţă care este mult necesară pentru a salva vieţilor oamenilor.

A solicitat Vlad Ion încasarea prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Procuraturii Generale să aducă scuze oficiale în numele statului în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 decembrie 2011, acţiunea înaintată de către Vlad Ion a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vlad Ion 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Procuratura Generală a RM a fost obligată să ceară scuzele de rigoare, în legătură cu defăimarea imaginii lui Vlad Ion.

În rest, pretenţiile au fost respinse. La 29 februarie 2012, Ministerul Finanţelor al RM a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 decembrie 2011, şi a solicitat instanţei de apel admiterea apelului, şi modificarea hotărîrii instanţei de fond în sensul diminuării sumei despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul moral în limitele rezonabile. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012, apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM a fost admis, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15.12.2011, cu restituirea pricini spre rejudecare în instanţa de fond în alt complet de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03 aprilie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de către Vlad Ion a fost admisă parţial. A fost disusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul. Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vlad Ion suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral în urma atragerii ilegale la răspundere penală. A fost pus în sarcina Procuraturii Generale a RM să aducă scuze oficiale în numele statului reclamantului Vlad Ion în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale. În rest, pretenţiile au fost respinse.

În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 1405, 1422, 1423 CC, art. 12 al Legii 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, menţionînd că reclamantului i-a fost cauzat un stres enorm ca urmare a intentării în privinţa sa a cauzei penale şi a desfăşurării acţiunilor de urmărire penală, totodată concluzionînd că prejudiciul suportat de reclamant în urma atragerii la răspundere penală a fost foarte semnificativ. Invocînd ilegalitatea hotărîrii instanţei de fond, la 15 aprilie 2013, Ministerul Finanţelor al RM a declarat apel, solicitînd admiterea apelului şi modificarea 2 hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03 aprilie 2013 în sensul diminuării sumei despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul moral în limitele rezonabile. La fel, la 22 aprilie 2013, şi Procuratura Generală a RM a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 aprilie 2013, şi a solicitat instanţei de apel admiterea apelului şi modificarea hotărîrii instanţei de fond în sensul diminuării sumei despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul moral în limitele rezonabile. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală au fost respinse, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 aprilie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelanţi nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 06.11.2013, Procuratura Generală a RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24.09.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03.04.2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie diminuată suma despăgubirilor băneşti pentzru prejudicial moral în limitele rezonabile.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţele urmau să menţină echilibrul între interesele individuale a persoanei şi interesele generale a întregii societăţi; suma de 50 000 lei care a fost dispusă spre încasare de instanţe este exagerată şi neargumentată prin probe de către reclamant; lui Vlad Ion nu i-au fost limitate drepturile fundamentale garantate de Constituţie, el se bucura de dreptul la libertate, a beneficiat de prezumţia de nevinovăţie, nu i-a fost aplicată măsura preventivă sub forma arestului; în timpul procesului penal, Vlad Ion nu a fost rupt de familie, societate, prieteni, a putut să-şi continue modul de viaţă obişnuit, a avut posibilitatea de a activa, de la începutul procesului penal şi pînă la sfîrşitul lui a beneficiat de deplinătatea drepturilor civile, statutul lui juridic nu a suferit careva limitări, iar imaginea lui nu a fost afectată; stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile aduse unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului, care însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultînd din cazul concret dedus judecăţii, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, să aprecieze intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora; CtEDO în practica sa a constatat că,

achitarea de către instanţele naţionale a persoanei învinuite de autorităţile judiciare competente în comiterea unei infracţiuni, constituie prin sine însuşi un act de satisfacţie morală şi totodată denotă o atitudine obiectivă faţă de circumstanţele faptei, iar cuantificarea în echivalent bănesc a sumelor pretinse de către reclamant cu titlu de prejudiciu moral trebuie privită ca o modalitate acordată acestei persoane de a-şi compensa cheltuielile suportate procesului penal şi nicidecum aceste sume nu trebuiesc privite ca o modalitate de prejudiciere a interesului public şi să nu depăşească limitele rezonabile, astfel încît să nu poată fi privită ca un mijloc de îmbogăţire fără justă cauză, mai ales că nu a fost adusă nici o probă privind 1 motivarea şi probarea cuantumului prejudiciului moral solicitat.

3 La 07.11.2013, împotriva deciziei instanţei de apel a depus recurs şi Ministerul Finanţelor a RM, solicitînd admiterea recursului, modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24.09.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03.04.2013 în sensul diminuării sumei despăgubirilor băneşti pentru prejudiciu moral în limitele rezonabile. În speţă, Ministerul Finanţelor a invocat argumente similare recursului declarat de Procuratura Generală a RM. La 17.12.2013 Procuratura Generală a RM a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al RM, prin care şi-a exprimat susţinerea acestuia şi a solicitat admiterea lui. La 24.12.2013 Vlad Ion a depus referinţă la recursurile declarate de Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM, prin care a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate.

La 17.01.2014 Vlad Ion a depus referinţă supliment la recursul declarat de Ministerul Finanţelor, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibilă. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM au fost considerate admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor depuse de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lor, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Din materialele dosarului rezultă că, prin ordonanţa Procurorului în Procuratura Anticorupţie Lilian Rudei din 30 iulie 2010, a fost încetată urmărirea penală în privinţa lui Vlad Ion, care a fost învinuit în baza art. 324 alin. (1) Cod Penal intentată la data de 06 mai 2010 de către SUP a CPs Buiucani, din motivul lipsei elementelor constitutive ale componenţei de infracţiune (f.d. 12-13).

Considerînd că prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, s-a urmărit numai un scop meschin de a distruge ceea ce s-a creat pe parcursul multor ani în calitate de medic chirurg, iar de către colaboratorii DGUP a CCCEC a fost stabilit incontestabil faptul că, în cazul, dat există acţiuni ilicite ale colaboratorilor organelor de urmărire penală, care prin conţinutul lor au prejudiciat personalitatea lui Vald Ion, precum şi s-au răsfrînt negativ nemijlocit, la onoarea, demnitatea şi imaginea profesională a lui Vlad Ion ca medic chirurg în cadrul instituţiei medicale CNŞPMU mun. Chişinău şi a întregului sistem medicinal al RM, a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Procuraturii Generale să aducă scuze oficiale în numele statului în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03.04.2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24.09.2013, acţiunea lui Vlad Ion a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul. Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vlad Ion suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral în urma atragerii ilegale la răspundere penală. La fel, a fost pus 4 în sarcina Procuraturii Generale a RM să aducă scuze oficiale în numele statului reclamantului Vlad Ion în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale. În rest, pretenţiile au fost respinse. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel, neîntemeiat au hotărît în bază echitabilă, acordarea reclamantului Vlad Ion 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Conform art. 1405 alin. (1) CC, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii, se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 6 lit. (b) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor relatate, Colegiul consideră că, prima instanţă şi instanţa de apel, au ajuns întemeiat la concluzia de admitere a acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat, pe parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că pe parcursul urmăririi penale, reclamantului Vlad Ion i s-a cauzat un anumit stres şi frustrare. Însă, în opinia instanţei de recurs, suma încasată de prima instanţă şi instanţa de apel este exagerată. Articolul 1423 CC prevede că instanţa de judecată apreciază mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral reieşind din circumstanţele concrete ale pricinii.

Articolul 11 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinîndu-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu 5 sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate.

La fel, în hotărîrea CEDO din 10.11.2004 în cauza Ernestina Zullo vs Italia, Curtea a menţionat că mărimea daunei morale va fi stabilită în funcţie şi de nivelul de viaţă în statul respectiv. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate şi hotărînd în bază echitabilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit acordă reclamantului Vlad Ion 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti corect au aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecării, iar prin actele cauzei a fost demonstrată prezenţa condiţiilor necesare pentru răspunderea civilă şi, în consecinţă, survenirea acesteia. În acelaşi timp, Colegiul conchide că circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a hotărîrilor în sensul diminuării mărimii prejudiciului moral pînă la 5 000 lei.

Instanţa de recurs consideră întemeiat recursul Procuraturii Generale a RM şi în partea contestării hotărîrilor de admitere a cerinţei reclamantului privind aducerea scuzelor oficiale în numele statului reclamantului Vlad Ion de către Procuratura Generală în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. După cum rezultă din materialele cauzei, reclamantul Vlad Ion a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Procuraturii Generale să aducă scuze oficiale în numele statului în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03.04.2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24.09.2013, a fost dispusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul. Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Vlad Ion suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral în urma atragerii ilegale la răspundere penală. La fel, a fost pus în sarcina Procuraturii Generale a RM să aducă scuze oficiale în numele statului reclamantului Vlad Ion în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale. În rest, pretenţiile au fost respinse. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel, neîntemeiat au hotărît obligarea Procuraturii Generale să aducă scuze oficiale reclamantului, ca urmare a aplicării eronate a normelor de drept material.

Potrivit art. 12 al al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale. (2) Scuzele oficiale ale procurorului se aduc în cazul: 6 a) scoaterii integrale a persoanei de sub urmărire penală; b) încetării urmăririi penale în cazurile prevăzute la art.275 pct.7) şi 8) şi art.285 alin.(2) pct.2) din Codul de procedură penală; c) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

În speţă, prin ordonanţa Procurorului în Procuratura Anticorupţie Lilian Rudei din 30 iulie 2010, a fost încetată urmărirea penală în privinţa lui Vlad Ion, care a fost învinuit în baza art. 324 alin. (1) Cod Penal intentată la data de 06 mai 2010 de către SUP a CPs Buiucani, din motivul lipsei elementelor constitutive ale componenţei de infracţiune. Astfel, urmărirea penală a fost încetată în baza art. 275 pct. (3) CPP. Prin urmare, încetarea urmăririi penale din motivele sus-menţionate, nu se încadrează sub aria de acoperire a prevederilor art. 12 al Legii nr. 1545 şi, în consecinţă, nu constituie temei de aducere a suzelor oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursurile, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 aprilie 2013 în partea admiterii cerinţei de aducere a scuzelor oficiale de către Procuratura Generală a RM în numele statului reclamantului Vlad Ion în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale şi de a adopta o hotărîre nouă în această parte de respingere a acţiunii. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) şi e) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admit recursurile declarate de Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 aprilie 2013 în sensul micşorării sumei prejudiciului moral dispus încasării de la stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vlad Ion pînă la 5 000 (cinci mii) lei Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 aprilie 2013 în partea admiterii cerinţei de aducere a scuzelor oficiale de către Procuratura Generală a RM în numele statului reclamantului Vlad Ion în legătură cu supunerea neîntemeiată urmăririi penale şi se adoptă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii în această parte.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 7