2ra-2405/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi a procuraturii şi obligarea prezentării scuzelor oficiale

dosarul nr.2ra-2405/14 prima instanţă: O. Cojocaru, instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Nogai ÎNCHEIERE 11 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Surugiu Vitalie şi Surugiu Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Surugiu Vitalie, Surugiu Elena către Ministerul Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi a procuraturii şi obligarea prezentării scuzelor oficiale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Surugiu Vitalie, Surugiu Elena şi Ministerul Justiţiei, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 ianuarie 2014, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 20 septembrie 2013, Surugiu Vitalie şi Surugiu Elena s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei privind obligarea Procuraturii Generale RM de a prezenta scuze în mod oficial, în numele statului în formă scrisă, precum şi obligarea de a difuza aceste scuze printr-un mijloc de informare în masă, încasarea prejudiciului material în sumă de 22005 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 500000 lei pentru fiecare reclamant, cauzat prin acţiunile ilicite ale procuraturii şi ale organului de urmărire penală. În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că la data de 30 august 2006 a fost pornit proces penal în privinţa lor pe semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 195 alin. (2) CP al RM, menţionînd faptul că, pe tot parcursul urmăririi penale şi în cadrul judecării cauzei nu au recunoscut vina în cele incriminate.

1 Prin sentinţa Judecătoriei Răşcani mun. Chişinău din 28 decembrie 2009 Surgiu Vitalie a fost recunoscut culpabil în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) CP, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip semiînchis, iar Surgiu Elena a fost achitată. În urma contestării sentinţei, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2010, Surgiu Elena a fost achitată în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) CP, din motiv că fapta ei nu întruneşte elementele componenţei de infracţiune, iar în privinţa lui Surgiu Vitalie s-a încetat procesul penal pe art. 196 alin. (4) CP potrivit art. 391 alin. (6) CPP. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 decembrie 2010, Surgiu Vitalie a fost achitat pentru nesăvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) CP.

Reclamanţii au mai indicat, că pe parcursul urmăririi penale, cît şi a judecării cauzei penale, au suportat un prejudiciu material în mărime de 22005 lei şi le-a fost cauzat un imens prejudiciu moral. Astfel, prin cererea de chemare în judecată au solicitat, obligarea Procuraturii Generale RM de a prezenta scuze în mod oficial, în numele statului în formă scrisă, precum şi obligarea de a difuza aceste scuze printr-un mijloc de informare în masă, încasarea prejudiciului material în sumă de 22005 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 500000 lei pentru fiecare reclamant, cauzat prin acţiunile ilicite ale procuraturii şi ale organului de urmărire penală. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 ianuarie 2014, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Surugiu Vitali şi Surugiu Elena prejudiciu material cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 21600 lei şi cheltuieli pentru efectuarea expertizei în mărime de 405 lei, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Surugiu Vitali suma de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi în beneficiul lui Surugiu Elena suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest acţiunea a fost respinsă. La 11 martie 2014 Surgiu Elena şi Surgiu Vitalie au declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 ianuarie 2014, solicitînd casarea parţială a hotărîrii instanţei de fond cu emiterea a unei noi hotărîri prin care să fie încasat integral prejudiciul moral şi obligarea Procuraturii Generale să prezinte scuze în mod oficial din numele statului în formă scrisă. Ulterior şi Ministerul Justiţiei a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral, ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014, au fost respinse cererile de apel depuse de către Surugiu Elena, Surugiu Vitalie şi Ministerul Justiţiei, ca fiind nefondate şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 ianuarie 2014. La 02 iunie 2014, Surugiu Elena, Surugiu Vitalie au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 şi casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 ianuarie 2014, cu remiterea cauzei spre rejudecare. 2 În motivarea recursului, recurenţii au invocat că instanţele de judecată au interpretat eronat normele de drept material care guvernează cazul – şi anume prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XII din 25.02.1998.

Au mai invocat existenţa precedentelor juridice analogice, în care unor persoane învinuite în comiterea infracţiunilor similare, instanţele de judecată le-au acordat sume cu mult mai mari cu titlu de prejudiciu moral. Astfel, consideră că instanţa de fond a aplicat neuniform legea. Prin referinţă depus la cererea de recurs, Procuratura Generală a RM consideră recursul neîntemeiat şi urmează a fi declarat inadmisibil, dat fiind faptul că argumentele recurenţilor precum, că instanţa de apel a aplicat eronat norma de drept material, nu pot fi reţinute, deoarece nu au suport legal. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Surugiu Elena şi Surugiu Vitalie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Surugiu Elena şi Surugiu Vitalie, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4