2ra-2178/15 — Reparararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii

prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-2178/15 instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Barbăscumpă Nicolae către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Barbăscumpă Nicolae şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 iunie 2014 c o n s t a t ă: La 17 martie 2014 Barbăscumpă Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 23 decembrie 2009 de către Procuratura Generală a fost pornită în privinţa sa cauza penală conform elementelor infracţiunii prevăzute de art.335 alin.(3) lit. b) Cod penal. Prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 20 septembrie 2012, dînsul a fost achitat pe motiv că fapta lui nu întruneşte elementele unei infracţiuni.

Sentinţă în cauză a fost menţinută de către Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău. Mai invoca reclamantul că pe durata aflării pe rol a cauzei penale, a suportat atât prejudicii materiale, cât şi morale. Solicită reclamantul încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său a sumei de 500000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a sumei de 30260 lei – cu titlu de prejudiciu material, precum şi încasarea din contul bugetului de stat a cheltuielilor de judecată suportate pentru asistenţă juridică pe marginea litigiului dat în sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 03 iunie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Barbăscumpă Nicolae sumei de 19260 lei cu titlu de prejudiciu material, inclusiv 8260 lei - cheltuieli pentru achitarea serviciilor expertului, 10000 lei - cheltuieli pentru asistenţă juridică la faza urmăririi penale şi examinării cauzei penale, 1000 lei - cheltuieli de asistenţă pe marginea litigiului dat şi a sumei de 20000 lei – cu titlu de prejudiciu moral. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 30.06.2014 Barbăscumpă Nicolae a contestat cu apel hotărârea primei instanţe, solicitând casarea acesteia şi modificarea hotărârii contestate prin admiterea integrală a acţiunii.

La 29 august 2014 Ministerul Justiţiei a contestat cu apel hotărârea primei instanţe, solicitînd casarea integrală a acesteia cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014 au fost respinse apelurile declarate de Barbăscumpă Nicolae şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea primi instanţe. Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat că prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 20 septembrie 2012, reclamantul a fost achitat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.335 alin.(3) lit.b) Cod penal pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.

Sentinţa în cauză a fost menţinută integral de către Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău prin decizia din 12 februarie 2013. Astfel, instanţa de apel a concluzionat că Barbăscumpă Nicolae dispune, în temeiul prevederilor art.390 alin.(3) CPP, art.3, art.6, art.10 ale Legii 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, de dreptul de a recupera prejudiciul cauzat în legătură cu acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală în sensul definit la art.2 a Legii susmenţionate. Instanţa de apel a statuat că suma de 20000 lei, care a fost dispusă spre încasare reclamantului de prima instanţă cu titlu de prejudiciu moral reprezintă o sumă rezonabilă şi va da o evaluare pertinentă daunelor compensatoare.

Referitor la încasarea prejudiciului material, instanţa de apel a considerat că suma adjudecată de prima instanţă în mărime de 19260 lei este justificată din punct de vedere al caracterului real, necesar şi rezonabil al cheltuielilor suportate în raport cu complexitatea cazului penal intentat împotriva reclamantului. La data de 10 martie 2015 Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. Cu titlu secundar, în cazul în care instanţa de recurs va decide necesitatea acordării în speţă a despăgubirilor băneşti, solicită 2 recurentul modificarea deciziei instanţei de apel, în sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu material şi moral.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 10 martie 2015 se consideră a fi depus în termen. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare corect şi just au constatat că în privinţa intimatului-reclamant a fost emisă sentinţa de achitare pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.

Totuşi, chiar dacă la caz există o sentinţă de achitare, recurentul susţine că este eronată soluţia instanţei de apel de a califica că acţiunea este întemeiată. În opinia recurentului, prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, persoana are dreptul de a solicita despăgubire în situaţia în care aceasta a fost condamnată, iar ulterior în privinţa sa a fost emisă sentinţa de achitare. Susţine că la caz în privinţa intimatului-reclamant nu a fost emisă nici o sentinţă definitivă de condamnare. În acest sens, invocă că instanţele eronat au aplicat normele de drept material ce ţine de încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Referitor la încasarea prejudiciului material, recurentul consideră că instanţa de apel nejustificat a menţinut hotărîrea primei instanţe în această parte, în condiţiile în care prezenta acţiune nu întruneşte toate condiţiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. Intimatul, Nicolae Barbăscumpă, prin referinţa depusă de avocatul Dumitru Barbăscumpă, a solicitat de a declara recursul declarat de Ministerul Justiţiei ca fiind unul inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al 3 Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4