2ra-3466/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-3466/14 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursurilor declarate de Covaş Sergiu şi Ministerul Justiţiei al R. Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Covaş împotriva Ministerului Justiţiei al R. Moldova şi Procuraturii Generale a R. Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, prin care au fost admise apelurile declarate de Covaş Sergiu şi Ministerul Justiţiei al R. Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 martie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 03 aprilie 2014 Covaş Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al R. Moldova şi Procuraturii Generale a R. Moldova, solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 3391 lei şi a prejudiciului moral în valoare de 1 500 000 lei, cauzat reclamantului prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti cît şi obligarea Procuraturii Generale a RM să aducă reclamantului scuze oficiale. În motivarea cererii, reclamantul a invocat, că, la data de 07.05.2012, împreună cu Bernicov Maxim şi Mîra Alexandru, urmau să plece în Federaţia Rusă, or.

Moscova. Avînd procurate bilete de avion la data respectivă, au trecut controlul vamal, însă, în momentul în care intenţionau să urce în avion, au fost reţinuţi de către colaboratorii de poliţie, care nu au dorit să le explice motivul reţinerii. Se arată că pe parcurs, au fost informaţi, că sînt bănuiţi de comiterea furtului unor autoturisme. Ajungînd la Comisariatul de Poliţie din raionul Hînceşti, reprezentanţii poliţiei i-au informat, că sînt bănuiţi în comiterea omorului cet. Galanciuc Andrei, locuitor al or. Hînceşti. Necătînd la faptul, că reclamantul a anunţat colaboratorii de poliţie, că nu cunoaşte o asemenea persoană, reclamantul a fost ilegal reţinut de către procurorul Victor Socol, în baza procesului-verbal de reţinere din 07.05.2012, reclamantul fiind bănuit de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art.145 alin. (2) lit. i) CP, şi anume pentru faptul, că , la 27.04.2012, împreună cu Mîra Alexandru şi Maxim Bernicov au săvîrşit omorul cet.

Andrei Galalanciuc. Menţionează reclamantul, că, contrar prevederilor art.104 alin. (1) CPP, în aceiaşi seară, la orele 2320, acesta a fost audiat în calitate de bănuit, după care a fost plasat în Izolatorul de detenţie preventivă a Comisariatului Raional de Poliţie Hînceşti, într-o celulă în care nu existau condiţii elementare de detenţie (veceu, apă, electricitate, ventilaţie), motive din care s-a agravat starea sănătăţii reclamantului, acesta avea permanent dureri de cap, iar solicitările de acordare a asistenţei medicale au fost ignorate de către reprezentanţii organului de urmărire penală. Cazul dat a fost mediatizat prin mijloacele de informare în masă. A mai menţionat reclamantul că, la 10.05.2012, i-a fost înaintată învinuirea în baza art.145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, după calificativul „omor intenţionat a unei persoane săvîrşit de mai multe persoane cu o deosebită cruzime”.

În baza demersului procurorului, la 10.05.2012, de către judecătorul de instrucţie a fost aplicată în privinţa reclamantului măsura preventivă sub formă de arest pe un termen de 15 zile, iar prin ordonanţa procurorului din 14.05.2012, reclamantul a fost scos de sub urmărire penală. Relevă reclamantul că, toate evenimentele prin care a trecut dînsul împreună cu familia sa, legate cu acuzaţiile neîntemeiate şi teribile, i-au adus un prejudiciul moral şi material. Prejudiciul material constă din cheltuielile suportate pentru costul biletului de avion confirmat prin înscrisurile anexate, iar prejudiciul moral, reclamantul îl estimează la suma de 1 500 000 lei, deoarece a fost bănuit fără nici o probă de comiterea unei crime odioase, a avut suferinţe fizice şi psihice foarte mari, fiindu-i lezate drepturile nepatrimoniale, precum şi defăimat numele familiei sale.

Consideră reclamantul, că, prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti i-au fost încălcate drepturile garantate de Constituţia RM, Convenţia europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, or, reclamantul a fost reţinut şi arestat ilegal, în lipsa probelor concludente şi pertinente, a fost izolat de societate, pe perioada 07.05.2012- 14.05.2012, astfel fiind violat dreptul reclamantului prevăzut de art.3 al Convenţiei Europene, care stabileşte, că nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Se menţionează, că din cauza relatărilor făcute în mass-media la cazul dat, persoanele apropiate şi cunoştinţele reclamantului au o atitudine suspectă faţă de el, motiv pentru care reclamantul solicită obligarea Procuraturii Generale a R. Moldova să aducă reclamantului, în numele statului, scuze oficiale.

2 Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 martie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul lui Sergiu Covaş prejudiciul material în mărime de 3391 lei şi prejudiciul moral în mărime de 15 000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, în partea admiterii pretenţiilor, la data de 02 aprilie 2014, a depus apel Ministerul Justiţiei al R. Moldova, solicitînd emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, iar la 23 aprilie 2014, în partea respingerii pretenţiilor, a depus apel Covaş Sergiu, solicitînd emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 au fost admise apelurile declarate de Covaş Sergiu şi Ministerul Justiţiei al R. Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 martie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Covaş Sergiu suma de 5 000 lei cu titlu de despăgubiri morale, 3 091 lei, cu titlu de prejudiciu material şi 1000 lei cheltuieli de asistenţă juridică, în total suma de 9091 lei. A fost obligată Procuratura Generală a R. Moldova să aducă, din numele statului, scuze oficiale reclamantului Covaş Sergiu, prin intermediul mijloacelor de informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre comiterea de către reclamant a infracţiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) Cod penal. În rest, pretenţiile reclamantului s-au respins ca nefondate. La emiterea deciziei instanţa de apel a constatat că la 06.05.2012 de către CPR Hînceşti, a fost dispusă începerea urmăririi penale conform elementelor infracţiunii prevăzute la art.145 alin. (1) CP, pe faptul depistării unui cadavru de gen masculin în regiunea ocolului silvic Logăneşti, r-nul Hînceşti.

La 07.05.2012 reclamantul Covaş Sergiu a fost reţinut, în calitate de motiv şi temei a reţinerii fiind invocat, că reclamantul se bănuieşte de comiterea infracţiunii prevăzute la art.145 alin. (2) lit. i) CP (f.d. 15), fiind audiat în calitate de bănuit. Instanţa de apel a mai constatat că, la 10.05.2012, în temeiul ordonanţei de punere sub învinuire emisă de procurorul în Procuratura r-lui Hînceşti, Victor Socol, Covaş Sergiu a fost pus sub învinuire, fiindu-i incriminată săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art.145 alin. (2) lit. i), j) CP. Astfel, reclamantul a fost învinuit că, în perioada 26.04.2012-05.05.2012, în regiunea ocolului silvic Logăneşti, r-nul Hînceşti, acţionînd în comun cu Maxim Bernicov şi Alexandru Mîra, cu o deosebită cruzime, intenţionat, cu aplicarea armei de model neidentificat, au comis omorul lui Andrei Galanciuc, apoi, în scopul ascunderii urmei infracţiunii, au incendiat cadavrul (f.d.

16). Totodată, s-a constatat că prin încheierea Judecătoriei Hînceşti din 10.05.2012, în privinţa reclamantului Covaş Sergiu a fost aplicată măsura preventivă arestul preventiv pe un termen de 15 zile (f.d.18). Prin Ordonanţa procurorului în Procuratura, 3 r-lui Hînceşti, Grigore Clevadî, emisă la 14.05.2012, Bernicov Maxim, Sergiu Covaş şi Alexandru Mîra au fost scoşi de sub urmărire penală, fiind eliberaţi din arest şi revocată măsura preventivă în privinţa acestora (f.d.22). În circumstanţele descrise mai sus, instanţa de apel a considerat întemeiate pretenţiile reclamantului, deoarece se încadrează în prevederile Legii nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Astfel, potrivit art.6 din legea nominalizată, persoana obţine dreptul la compensaţii din partea Statului în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare, scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare, adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului administrativ sau a muncii corecţionale în legătură cu reabilitarea persoanei fizice, adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţie.

Cuantumul despăgubirilor materiale la care pretinde reclamantul constau din costul biletului de avion, în sumă de 3391,00 (f.d.28), bilet care nu a fost utilizat de reclamant, pe motiv că a fost reţinut în momentul îmbarcării în avion, şi acest prejudiciu urmează a fi reparat. Instanţa de apel a indicat că referitor la prejudiciul moral, pretins de reclamant în sumă de 1 500 000 lei, cît şi suma acordată acestui de către prima instanţă, îl consideră exagerat, nefiind proporţional suferinţelor morale suportate de reclamant ca urmare a acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală. Or, reclamantul a fost pus sub învinuire la data de 10.05.2012, tot atunci i-a fost aplicată măsura preventivă arestul preventiv pe un termen de 15 zile (f.d.

18), iar prin Ordonanţa procurorului din 14.05.2012, reclamantul a fost scos de sub urmărire penală, fiind eliberat de sub arest şi revocată măsura preventivă (f.d.22). Astfel, acţiunile organului de urmărire penală întreprinse în privinţa reclamantului au fost de scurtă durată, respectiv şi aflarea reclamantului sub arest preventiv nu a fost pe o perioadă mare.

Argumentele apelantului S. Covaş vizavi de faptul că prima instanţă neîntemeiat a respins capătul de cerere privitor la obligarea Procuraturii Generale a R. Moldova să aducă reclamantului scuze oficiale, instanţa de apel le-a considerat întemeiate, deoarece aceste pretenţii se încadrează în prevederile art. 12 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care stabileşte, că „procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi 4 penale.

Scuzele oficiale ale procurorului se aduc în cazul: a) scoaterii integrale a persoanei de sub urmărire penală; b) încetării urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 275 pct. 7) şi 8) şi art.285 alin.(2) pct.2) CPC; c) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; 3) Procurorul prezintă scuzele oficiale, în formă scrisă, victimei acţiunilor ilicite sau rudelor apropiate ale acesteia. La solicitarea victimei, scuzele oficiale se difuzează prin aceleaşi mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre învinuirea persoanei; 5) Scuzele oficiale sînt aduse în termen de 15 zile de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului”. Prin urmare, ca întemeiate a considerat instanţa de apel şi cerinţa reclamantului privind compensarea cheltuielilor aferente judecăţii pricinii, cheltuieli care constau din onorariul avocatului în sumă de 2460 lei (f.d.

147). Însă, ţinînd cont de complexitatea cazului, cît şi de faptul, că acţiunea şi apelul au fost admise parţial, instanţa de apel a considerat necesar a compensa aceste cheltuieli parţial în mărime de 1000 lei. La data de 23 septembrie 2014 Covaş Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului invocat de Covaş Sergiu s-a indicat că instanţa de apel la stabilirea mărimii compensaţiei prejudiciului moral, urma să se conducă nu doar de durata aflării nelegitime în arest preventiv, dar şi de faptul că acesta a fost învinuit de comiterea unei infracţiuni deosebit de grave, fiind tatăl unui copil minor, fapt care a avut o rezonanţă deosebită în societate, soldat cu înrăutăţirea stării de sănătate a recurentului şi pricinuirea suferinţelor psihice atît persoanei cît şi rudelor apropiate. Mai mult ca atît, recurentul a fost ţinut 7 zile în arest preventiv, în condiţii inumane, fapt demonstrat prin ordinul DIP de suspendare a activităţii penitenciarului, fapt care a cauzat în mod direct agravarea sănătăţii apelantului fapt confirmat de investigaţiile medicale, prezentate la materialele cauzei.

La 24 noiembrie 2014 Ministerul Justiţiei al R. Moldova de asemenea a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti emise, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului s-a invocat că art.6 din Legea nr.1545 prevede expres care sînt cazurile în care survine dreptul persoanei fizice/juridice la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Astfel, unul din aceste drepturi este şi scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare (lit. b), art.6). Prin urmare, raportînd normele legale citate mai sus cu situaţia din prezenta speţă, remarcă că în privinţa intimatului Covaş Sergiu a fost emisă ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală.

5 Totuşi, în astfel de situaţii nu se poate invoca că persoana a fost atrasă la răspundere penală, or, potrivit normei art.50 din Codul penal, se consideră răspundere penală condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege. Făcînd o apreciere a reglementărilor normelor menţionate mai sus şi a circumstanţelor de fapt şi drept a cauzei, recurentul invocă că soluţia instanţei de apel este eronată şi neîntemeiată, în condiţiile în care intimatul Covaş Sergiu nu a fost atras la răspundere penală şi nici nu i s-a acordat statutul de „condamnat”, fiind doar în calitate de învinuit/inculpat de comiterea unei infracţiuni în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale.

Or, în privinţa intimatului nici nu a fost emisă o sentinţă definitivă de condamnare. Mai mult ca atît, pentru a fi în prezenţa unei acţiuni civile întemeiate nu este suficient de a fi întrunite doar prevederile art.6 din Legea nr.1545, dar şi dispoziţiile prevăzute de art.3, alin.(1) din Legea nr. 1545. La 07 noiembrie 2014 Procuratura Generală a R. Moldova prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Covaş Sergiu, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Covaş Sergiu şi Ministerul Justiţiei al R. Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recursuri se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o 6 apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Covaş Sergiu şi Ministerul Justiţiei al R. Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de Covaş Sergiu şi Ministerul Justiţiei al R. Moldova, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 7