2ra-2030/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii, încasarea cheltuielilor de judecată și obligarea prezentării scuzelor oficiale

Prima instanţă, Jud. Buiucani mun. Chişinău: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-2030/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. N. Vascan, Eg. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Dumitru Mardari Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Gogu Sergiu şi Ministerul Justiţiei al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gogu Sergiu împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi intervenientului accesoriu Procuratura Anticorupţie cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii, încasarea cheltuielilor de judecată şi obligarea prezentării scuzelor oficiale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Gogu Sergiu, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea civilă a fost parţial admisă, c o n s t a t ă La 25 iulie 2013, Gogu Sergiu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi intervenientului accesoriu Procuratura Anticorupţie cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii, încasarea cheltuielilor de judecată şi obligarea prezentării scuzelor oficiale. În motivarea acţiunii reclamantul Gogu Sergiu a invocat că în baza unei sesizări anonime, precum că de către el a fost comisă o infracţiune prevăzută de art. 324 alin. (1) Cod penal, procurorul din Procuratura Anticorupţie – Vsevolod Ivanov, în baza ordonanţei de începere a urmăririi penale din 05 septembrie 2012, a pornit urmărirea penală în privinţa sa.

Indică reclamantul că după intentarea urmăririi penale au fost efectuate mai multe acţiuni de urmărire penală, printre care a fost dispusă efectuarea percheziţiei la domiciliului său amplasat în mun. Chişinău, bd. Moscovei, 5/2, ap. 27 şi în biroul de serviciu din cadrul Inspectoratului Principal de Stat pentru Supraveghere Tehnică a Obiectivelor Periculoase, situat în mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 162, et. 12. Afirmă reclamantul că în rezultatul percheziţiei au fost ridicate mai multe documente, cum ar fi: proiectele încăperilor obiectivelor industriale periculoase avizate şi neavizate. Totodată, declară Gogu Sergiu că în rezultatul efectuării percheziţiei la biroul de serviciu i-a fost grav prejudiciată reputaţia profesională, dat fiind faptul că exercita funcţia de şef al Inspecţiei instalaţii sub presiune şi mecanisme de ridicat din cadrul Inspectoratului Principal de Stat pentru Supraveghere Tehnică a Obiectivelor Industriale Periculoase.

1 Menţionează reclamantul că în urma efectuării percheziţiei nu au fost depistate probe concludente şi pertinente prin care s-ar fi demonstrat faptul săvîrşirii de către el a infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal. Însă, cu toate acestea, prin ordonanţa procurorului din Procuratura Anticorupţie - Vsevolod Ivanov din 11 ianuarie 2013, a fost recunoscut în calitate de bănuit, fără a fi indicat vre-un temei rezonabil. Unicul motiv în baza căruia a fost recunoscut în calitate de bănuit a fost indicat faptul precum că ar deţine un număr de imobile care trezeşte suspiciuni. Reiterează Gogu Sergiu că de către organul de urmărire penală au fost efectuate acţiuni de filare cu folosirea tehnicii speciale de interceptare, ridicare şi descifrare al apelurilor telefonice, acţiuni prin care i-au încălcat inviolabilitate vieţii private.

Consideră reclamantul că prin intentarea urmăririi penale în privinţa sa, fără a fi administrate în acest sens probe concludente şi pertinente, de către organul de urmărire penală şi procurorul din Procuratura Anticorupţie - Vsevolod Ivanov, i-au fost grav încălcate onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, provocîndu-i suferinţe fizice şi psihice. Mai mult decît atît, invocă Gogu Sergiu că în ziua efectuării percheziţiei starea sănătăţii sale brusc s-a înrăutăţit, fiind nevoit să se adreseze la medic, iar consecinţele înrăutăţirii stării sănătăţii se resimt pînă în prezent. Afirmă reclamantul că la 05 aprilie 2013, prin ordonanţă procurorului din Procuratura Anticorupţie – Adrian Beţişor, a fost dispusă scoaterea lui de sub urmărire penală şi clasat procesul penal.

Cere Gogu Sergiu, prin prisma Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, să fie integral admisă acţiunea civilă. Să fie încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul său prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 12 805 lei, iar, în total 32 805 lei. Precum şi, să fie obligat procurorul din Procuratura Anticorupţie - Vsevolod Ivanov, să-i prezinte scuze oficiale. Ulterior, la 23 octombrie 2013, Gogu Sergiu a depus o cerere prin care şi-a majorat pretenţiile din acţiunea civilă, solicitînd să fie încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul său prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei, în rest, cerinţele din cererea de chemare în judecată invocate iniţial le susţine pe deplin.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 noiembrie 2013, acţiunea a fost integral respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, a fost admis apelul declarat de Gogu Sergiu, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 noiembrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea civilă a fost parţial admisă. A fost încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Gogu Sergiu prejudiciul material în mărime de 12 805 lei şi prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 05 mai 2014, Gogu Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului şi modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, prin care să fie încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei, precum şi, să fie obligată Procuratura Anticorupţie să-i prezinte scuze oficiale. 2 În motivarea recursului Gogu Sergiu a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece concluziile acesteia vin în contradicţie cu circumstanţele pricini, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. La 10 septembrie 2014, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2013 sau după caz să fie modificată decizia instanţei de apel cu diminuarea cuantumului prejudiciului. În motivarea recursului Ministerul Justiţiei al RM a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece concluziile acesteia vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la aplicarea şi încălcarea eronată a normelor de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurenţilor la 20 martie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 1220 (f.d.

82). Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sînt inadmisibile, din următoarele considerente. În ceea ce priveşte recursul declarat de Gogu Sergiu, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze următoarele. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea 3 probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Gogu Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult decît atît, argumentele invocate în recurs, constituind o reproducere a celor indicate în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Gogu Sergiu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Precum şi, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebai şi alţii c. Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995).

În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează următoarele: Conform art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. După cum rezultă din actele pricinii Ministerul Justiţiei al RM a depus cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel la 10 septembrie 2014 (f.d. 95). În cererea de recurs Ministerul Justiţiei al RM a invocat că a făcut cunoştinţă cu decizia instanţei de apel recurate şi materialele dosarului la 29 august 2014, însă după cum rezultă din actele pricinii copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, (cum mai sus a fost menţionat), a fost expediată recurentului la 20 martie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 1220 (f.d.

82). Mai mult decît atît, din materialele cauzei rezultă că reprezentantul Ministerului Justiţiei al RM - Şoimu Ghenadie, a primit copia deciziei instanţei de apel la 01 iulie 2014, 4 fapt ce se confirmă prin semnătura acestuia aplicată în recipise şi coperta verso a dosarului (f.d. 92-93). Cu atît mai mult cu cît, din procesul-verbal din 05 martie 2014, rezultă că reprezentantul Ministerului Justiţiei al RM – Mocanu Natalia, a participat în cadrul şedinţei instanţei de apel cînd a fost pronunţat dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014 (f.d. 70). Prin urmare, instanţa de recurs a constatat că Ministerul Justiţiei al RM a depus cererea de recurs după expirarea termenului de 2 luni, care este, în conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, un termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

În conformitate cu dispoziţiile art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Conform art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, părţile sunt obligate să se folosească cu bună- credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Astfel, Ministerul Justiţiei al RM trebuia să depună diligenţa necesară pentru a face cunoştinţă cu decizia instanţei de apel şi să depună cererea de recurs în termen. Totodată, instanţa de recurs reţine că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza în acest mod principiul raporturilor juridice.

În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea CEDO din 03 aprilie 2008, în cauza Ponomaryov vs. Ucraina, unde se notează că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Totodată, făcînd trimitere la jurisprudenţa CEDO, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie mai precizează că recurentul Ministerul Justiţiei al RM trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/06 din 11 septembrie 2007) şi de a contesta în termenul legal decizia instanţei de apel, fapt care a fost ignorat de către aceasta, prin urmare, generînd, omiterea termenului prescris la depunerea recursului.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de 5 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Gogu Sergiu şi Ministerul Justiţiei al RM ca inadmisibile. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi lit. b), art. 434, art. 440, art. art. 269-270 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursurile declarate de către Gogu Sergiu şi Ministerul Justiţiei al RM, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecători Dumitru Mardari Vera Macinskaia 6