2ra-3195/14 — Încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: D.Dulghieru nr. 2ra-3195/14 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ulanovici Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depus de Ulanovici Serghei împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ulanovici Serghei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 aprilie 2014 c o n s t a t ă La 06 februarie 2014, Ulanovici Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, prin încheierea judecătorului de instrucţie al Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, din 03 octombrie 2013, a fost dispusă admiterea parţială a plîngerii dînsului înaintată în baza art. 313 CPP, în acest fiind dispusă anularea ordonanţei de refuz în pornirea urmăririi penale din 31 mai 2013, adoptată de procurorul în procuratura Anticorupţie Ruslan Botnaru şi ordonanţei din 17 iulie 2013 de respingere a plîngerii sale, adoptată de procurorul în procuratura anticorupţie V. Ivanov, fiind totodată obligat procurorul să înlăture încălcările admise asupra drepturilor sale.

Susţine reclamantul că, prin prisma art. 313 alin. (6) CPP, încheierea judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 03 octombrie 2013 a devenit irevocabilă. Consideră, că prin acţiunile Procuraturii Anticorupţie, manifestate prin emiterea ordonanţei de refuz în pornirea urmăririi penale din 31 mai 2013, adoptată de procurorul în Procuratura Anticorupţie Ruslan Botnaru şi ordonanţei din 17 iulie 2013 de respingere a plîngerii sale, i s-a cauzat un prejudiciu moral în mărime de 1000000 lei. Ulanovici Serghei susţine că prejudiciul moral se exprimă prin suferinţele psihice, relizate în rezultatul acţiunilor Inspectoratului de poliţie Centru, mun.

Chişinău, care s-au manifestat prin: pierderea încrederii în procuratură; stare de stres şi frustrare; încălcarea dreptului la accesul liber la justiţie; încălcarea egalităţii în faţa legii; faptul că a fost privat de dreptul de a prezenta probe şi de a face declaraţii în faţa organului de urmărire penală; faptul că nu a cunoscut din care motive solicitările sale au fost respinse fie neglijate. Solicită încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 1000000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 03 aprilie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemaită. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ulanovici Serghei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 aprilie 2014. La 05 septembrie 2014 Ulanovici Serghei a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a menţionat că decizia instanţei de apel este emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, nu au fost verificate toate circumstanţele şi rapoartele juridice invocate de către recurent, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind apreciate incorect probele. Mai mult ca atît invocă recurentul că, din încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 03 octombrie 2013 rezultă că, instanţa ţine să remarce că ordonanţa procurorului R. Botnaru este motivată în raport cu cerinţele formulate de Serghei Ulanovici în sesizarea sa, însă privarea acestuia de dreptul de a prezenta probe şi de a face declaraţii în faţa organului de urmărire penală reprezentă o încălcare a dreptului său de acces la justiţie. Acest drept este încălcat şi prin omiterea procurorului de a se expune motivat asupra solicitărilor anterior menţionate ale petiţionarului. încălcarea acestui drept determină caracterul vicios al ordonanţelor contestate şi întemeiază solicitarea petiţionarului de a declara nule aceste ordonanţe. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ulanovici Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ulanovici Serghei în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ulanovici Serghei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ulanovici Serghei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat