2ra-1866/15 — Încasarea prejudiciului material și moral prin tragerea ilegală la răspundere penală

Prima instanță: Judecătoria sectorului Buiucani municipiul Chișinău, Judecător – O.Cojocaru Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – L.Popova, M.Moraru, A.Nogai dosar 2ra-1866/15 ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, Judecător – Svetlana Filincova, Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Surugiu Vitalie, Surugiu Elena împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, a procuraturii şi obligarea prezentării scuzelor oficiale, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din din 23 aprilie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Surugiu Vitalie, Surugiu Elena şi de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 ianuarie 2014, de admitere parţială a acţiunii, a con st at at: La 20 septembrie 2013, Surugiu Vitalie şi Surugiu Elena s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, privind obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova de a prezenta scuze în mod oficial, în numele statului, în formă scrisă, precum şi obligarea de a difuza aceste scuze printr-un mijloc de informare în masă, încasarea prejudiciului material în sumă de 22005 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 500000 lei pentru fiecare reclamant, cauzat prin acţiunile ilicite ale procuraturii şi ale organului de urmărire penală. În motivarea acţiunii au invocat că la 30 august 2006 a fost pornit proces penal în privinţa lor pe semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 195 alin. (2) CP al RM, menţionînd faptul că, pe tot parcursul urmăririi penale şi în cadrul judecării cauzei nu au recunoscut vina în cele incriminate.

1 Prin sentinţa Judecătoriei sectorului Râşcani municipiul Chişinău din 28 decembrie 2009 Surgiu Vitalie a fost recunoscut culpabil în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) CP, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip semiînchis, iar Surgiu Elena a fost achitată. În urma contestării sentinţei, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2010, Surgiu Elena a fost achitată în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) CP, din motiv că fapta ei nu întruneşte elementele componenţei de infracţiune, iar în privinţa lui Surgiu Vitalie s-a încetat procesul penal pe art. 196 alin. (4) CP potrivit art. 391 alin. (6) CPP.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 decembrie 2010, Surgiu Vitalie a fost achitat pentru nesăvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) CP. Reclamanţii au mai indicat, că pe parcursul urmăririi penale, cît şi a judecării cauzei penale, au suportat un prejudiciu material în mărime de 22005 lei şi le-a fost cauzat un imens prejudiciu moral. Astfel, prin cererea de chemare în judecată au solicitat, obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova de a prezenta scuze în mod oficial, în numele statului în formă scrisă, precum şi obligarea de a difuza aceste scuze printr-un mijloc de informare în masă, încasarea prejudiciului material în sumă de 22005 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 500000 lei pentru fiecare reclamant, cauzat prin acţiunile ilicite ale procuraturii şi ale organului de urmărire penală.

Prin hotărârea Judecătoriei sectorului Buiucani municipiul Chişinău din 20 ianuarie 2014, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Surugiu Vitalie şi Surugiu Elena prejudiciul material cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 21600 lei şi cheltuieli pentru efectuarea expertizei în mărime de 405 lei, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Surugiu Vitali suma de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi în beneficiul lui Surugiu Elena suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest acţiunea a fost respinsă.

La 11 martie 2014 Surgiu Elena şi Surgiu Vitalie au declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 20 ianuarie 2014, solicitînd casarea parţială a hotărîrii instanţei de fond cu emiterea a unei noi hotărîri prin care să fie încasat integral prejudiciul moral şi obligarea Procuraturii Generale să prezinte scuze în mod oficial din numele statului în formă scrisă. Ulterior şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral, ca fiind nefondată.

2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014, au fost respinse cererile de apel depuse de către Surugiu Elena, Surugiu Vitalie şi Ministerul Justiţiei, ca fiind nefondate şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 20 ianuarie 2014. La 02 iunie 2014, Surugiu Elena și Surugiu Vitalie au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 şi casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 ianuarie 2014, cu remiterea cauzei spre rejudecare. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 septembrie 2014 a fost considerat inadmisibil recursul declarat de Surugiu Elena și Surugiu Vitalie.

La 06 ianuarie 2015 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2014, solicitînd casarea deciziei recurate sau modificarea deciziei recurate, în sensul diminuării sumelor acordate. În motivarea cererii recurentul a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și pasibilă a fi casată, ori instanța de apel eronat a interpretat normele de drept material care reglementează chestiunea aprecierii prejudiciului material și moral. Suplimentar, a indicat că recurentul a făcut cunoștință cu decizia motivată a instanței de apel abia la 19 decembrie 2014. Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă. Conform art.433 lit.b) din Codul de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434. Art.434 din Codul de Procedură Civilă prevede că, (1) recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. (2) termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Din materialele dosarului reiese că decizia recurată a fost adoptată de Curtea de Apel Chișinău la 23 aprilie 2014. 3 În speță, cererea de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2014 a fost depusă de recurent la 06 ianuarie 2015, dovadă în acest sens fiind ștampila umedă a Curții Supreme de Justiție aplicată pe cererea de recurs, cu indicarea nr. de intrare ca fiind 02-35. Deși recurentul invocă faptul că Ministerul Justiției al Republicii Moldova a luat cunoștință cu decizia motivată a instanței de apel abia la 19 decembrie 2014, la materialele dosarului este anexată recipisa din 17 iulie 2014, semnată de Natalia Mocanu, reprezentantul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în baza procurii nr.17 din 29 ianuarie 2014 (f.d.124), care atestă faptul că reprezentantul recurentului a făcut cunoștință cu materialele dosarului, inclusiv cu decizia motivată și a recepționat copia deciziei instanței de apel (f.d.173).

Astfel, Colegiul consideră că, în speță termenul de 2 luni, prevăzut la art.434 din Codul de Procedură Civilă, urmează a fi calculat din data de 17 iulie 2014. Avînd în vedere că cererea de recurs a fost depusă după expirarea unui termen mai mare de 5 luni de zile de la data la care reprezentantul recurentului a luat cunoștință cu decizia motivată a instanței de apel, Colegiul ajunge la concluzia că recurentul a omis termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac. În conformitate cu art.270, 431 alin.(2), art. 433 lit. b) şi art. 440 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat Ministerului Justiției al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător – Svetlana Filincova, Judecători – Dumitru Mardari Maria Ghervas 4