2ra-1258/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Centru Dosarul nr. 2ra-1258/14 Judecător: V.Braşoveanu Curtea de Apel Chişinău Judecători: V.Pruteanu, M.Guzun, I.Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 18 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii: Oleg Sternioală, Ion Druţă, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat judecînd recursurile declarate de Ministerul Finanţelor al RM şi Constantinov Vasile, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantinov Vasile împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Procuraturii Generale a RM, Ministerului Afacerilor Interne al RM, Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei al RM, privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, CONSTATĂ : La 06.06.2012, Constantinov Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Consiliului Superior al Magistraturii, solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 403 260 lei, venitul ratat în sumă de 7 591 lei, prejudiciul moral în mărime de 1 209 780 lei şi cheltuieli de judecată - 56 200 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, din iulie 2004 a fost supus acţiunilor ilicite ale colaboratorilor MAI şi ale organelor procuraturii. La 23.07.2004 a fost întocmită încheierea cercetării de serviciu, în care au fost înscrise date false în privinţa existenţei unei infracţiuni. În baza acestei încheieri, a fost emis ordinul nr. 263/ef privind concedierea din organele afacerilor interne a dumnealui. A fost învinuit de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1) şi 332 alin. (1) CP. Prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26.10.2006, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29.06.2011 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02.04.2012, a fost achitat din motivul neexistenţei faptului infracţiunii.

A fost concediat din funcţie ilegal la 23.07.2004 prin ordinul nr. 263/ef, apoi fiind restabilit prin hotărîre judecătorească, însă prin ordinul MAI nr. 267/ef. din 20.06.2008, repetat a fost concediat. Prin acţiunile ilegale manifestate prin eliberarea ilegală din MAI, pornirea neîntemeiată a procesului penal, aplicarea măsurii de a nu părăsi localitatea, tragerea ilegală la răspundere penală şi condamnare ilegală, i-a fost cauzat prejudiciul material în mărime de 403 260 lei, rezultat din absenţa forţată de la muncă în perioada procesului penal, total 94 luni, reieşind din salariul mediu lunar 4 290 lei. 1 Totodată, susţine reclamantul Constantinov Vasile că a suportat prejudiciu material exprimat prin venit ratat de 7 591 lei, rezultat al imposibilităţii folosirii salariului pentru absenţa forţată de la muncă din care ar fi putut beneficia de o rată medie a dobînzii de 2%, dacă ar fi depus-o într-o instituţie bancară.

Indică că a suportat prejudiciu moral evaluat în cuantum de 1 209 780 lei, ţinînd cont că procesul penal a fost pornit ilegal la 27.07.2004 şi s-a finisat la 02.04.2012, total 94 luni x 4 290 lei salariul mediu lunar = 403 260 lei, dar deoarece suferinţele morale nu s-au sfîrşit, iar cel mai mare coeficient pentru prejudiciu moral este 4, a luat pentru calcul coeficientul 3. Ca urmare suma finală a prejudiciului moral este 1 209 780 lei. A suportat cheltuieli de judecată în mărime totală de 56 200 lei. Ulterior, la 27.12.2012, reclamantul Constantinov Vasile a înintat supliment la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat atragerea în calitate de copîrît a Ministerului Justiţiei al RM.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 iunie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul Ministerului Finanţeloral RM în folosul lui Constantinov Vasile prejudiciul material în mărime de 403 260 lei pentru absenţa forţată de la serviciu, prejudiciul moral în mărime de 450 000 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 56 200 lei, în total 909 460 lei, în rest cerinţele au fost respinse. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 1405 alin. (1), 1423 aln.

(1) CC, art. 3, 6, 7, 9 şi 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998, menţionînd că reclamantul, ca urmare a învinuirii aduse, a participat la 9 procese de examinare a cauzei penale la diferite instanţe, fiind început la 23.07.2004, odată cu emiterea de către MAI a încheierii de serviciu şi s-a finisat la 02.04.2012, cînd Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a respins învinuirile nefondate ale procuraturii, procesul durînd 94 luni, ceea ce constituie 7 ani 8 luni şi 10 zile.

În acest sens, instanţa de fond a constatat temenicia pretenţiei de încasare a prejudiciului material sub formă de salariu ratat în mărime de 403 260 lei şi de cheltuieli de asistenţă juridică suportată în cadrul procesului penal în mărime de 56 200 lei, precum şi a considerat lipsită de suport probator cerinţa de încasare a 7 591 lei ca venit ratat. Referitor la cerinţa de încasare a prejudiciului moral, a considerat-o întemeiată parţial în mărime de 450 000 lei. La 05.07.2013 Ministerul Finanţelor al RM a depus apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26.06.2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a pretenţiilor reclamantului faţă de apelant.

La fel şi Ministerul Afacerilor Interne a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26.06.2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a pretenţiilor reclamantului către MAI. În motivarea cererilor de apel, apelanţii au invocat că, instanţa de fond neîntemeiată a încasat 403 260 lei salariul lunar pentru absenţa forţată la serviciu, deoarece Constantinov Vasile nu a prezentat documente contabile care să confirme că pentru această perioadă nu i-a fost calculat şi achitat salariul. S-a solicitat încasarea salariului pentru perioada de absenţă forţată de la muncă în perioada de 2 94 luni. Astfel, pentru perioada absenţei la serviciu pînă la emiterea hotărîrii de restabilire în funcţie, i-a fost achitat salariul şi ilegal se solicită încasarea lui dublă pentru această perioadă.

Pentru perioada cît a continuat activitatea i-a fost achitat salariul. În 2008 a fost concediat din funcţie cu achitarea pensiei. Astfel, nu este întemeiată încasarea salariului pentru perioada urmăririi penale. Cheltuielile de asistenţă juridică 56 200 lei nu sunt justificate şi neîntemeiat s-au pus în sarcina bugetului de stat a obligaţiei de a compensa achitarea unor sume exagerate avocatului. Incorect a fost apreciat gradul şi caracterul suferinţelor, circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul moral.

Lui Constantinov Vasile nu i-au fost limitate în procesul penal drepturile fundamentale garantate de Constituţie, s-a bucurat de dreptul la libertate, a beneficiat de prezumţia de nevinovăţie, nu i-a fost aplicată măsura preventivă arestul, nu a fost rupt de familie, de societate, de prieteni, a putut să-şi continue modul de viaţa obişnuit, a avut posibilitatea de a activa în cîmpul muncii, a beneficiat deplin de drepturile civile, nu a suferit careva limitări, imaginea nu i-a fost afectată. Toate acţiunile organului de urmărire penală au fost întreprinse în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, normele cărui se aplică faţă de toţi participanţii la procesul penal fără excepţie sau derogare de la lege.

Acţiunile organului de urmărire penală nu au fost recunoscute ca ilegale printr-o hotărâre definitivă a instanţei de judecată. Toate aceste împrejurări urmau să fie luate în consideraţie de instanţa de judecată la evaluarea prejudiciului moral, încît să fie menţinut echilibrul între compensarea daunei morale şi venituri nejustificate. Nu a fost demonstrat nici venitul ratat solicitat spre încasare. Ulterior, la 29.08.2013, a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond şi Constantinov Vasile, prin care a solicitat modificarea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26.06.2013 în sensul admiterii integrale a acţiunii.

În susţinerea apelului, apelantul a invocat că, instanţa de fond nu a aplicat prevederile art. 11 alin. (1) lit. f) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 la determinarea mărimii compensaţiei suferinţelor fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, limitarea capacităţii de a duce o viaţă productivă socială şi economică, cum este prevăzut şi de Convenţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 1946. În urma pornirii neîntemeiate şi ilegale a procesului penal, aplicarea măsurii de a nu părăsi localitatea, tragerea ilegală la răspundere penală, condamnarea ilegală, i-au fost aduse suferinţe psihice, s-a redus considerabil capacitatea de a duce o viaţă productivă socială şi economic. S-a agravat starea sănătăţii şi la 28.04.2006 a fost spitalizat, a fost supus intervenţiei chirurgicale la IMSP Spitalul clinic municipal „Sfînta Treime”.

Pentru a fi distrus integral la 15.05.2006 prin nr. 17/1-376 a fost informat de MAI că, nu este deservit de spitalul MAI şi să restituie 1 113 lei pentru serviciul medico-sanitar, ce contravine art. 34 alin. (1) al Legii nr. 416 din 18.12.1990 cu privire la poliţie, potrivit căruia toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii. Perioada 06.11.2007-20.11.2007 a fost spitalizat la spitalul MAI cu diagnoza hipertensiune arterială gradul II.

La 17.05.2008 a fost emisă dispoziţia nr. 30/189 adresată conducătorilor subdiviziunilor MAI, prin care s-a interzis studierea şi aplicarea în practică de către lucrătorii subdiviziunilor MAI a îndrumarului care l-a elaborat pentru instruirea 3 poliţiştilor. Prin aceasta i-a fost lezată demnitatea, onoarea personala şi reputaţia profesionala, ce i-au adus suferinţe psihice suplimentare celor legate de dosarul penal intentat ilegal şi concediere ilegală. Ca urmare, perioada 09.04.2009- 18.04.2009 a fost spitalizat şi a fost supus intervenţiei chirurgicale la IMSP Centrul medicină de urgenţă cu diagnosticul stenoză odiomă caledocolifiază icter mecanic. De la 14.07.2010 pînă la 28.08.2010 a fost spitalizat şi supus intervenţiei chirurgicale la IMSP Centrul medicină de urgenţă.

Consecinţă a represiunii penale ilegale a fost îngrădirea la dreptul de a participa productiv în viaţa socială a colectivului MAI, la dezvoltarea domeniului tehnologiilor informaţionale ale MAI. A fost lipsit de dreptul de a primi grade speciale (colonel, etc), de a fi avansat la alte funcţii de conducere ale MAI, de a primi alte beneficii ale serviciului în organele MAI, inclusiv concedii anuale plătite, accesul la instituţiile curative, sportive, de iluminare culturală, de a primi premii băneşti, de a beneficia de ajutoare materiale anuale, de a fi decorat cu ordine şi medalii, etc. În cadrul emisiunii televizate Jurnal TV, Tolkshow-Mafia medicamentelor, lucrătorii CCCEC E. Priseajniuc şi S. Cebotari, în scopul de a-i denigra onoarea personala şi reputaţia profesională, au folosit informaţia din procesul urmăririi penale.

Urmărirea penală şi examinarea cauzei penale în instanţele de judecată au fost efectuate în perioada 23.07.2004-02.04.2012, ce depăşeşte cu mult orice termen rezonabil al unui proces penal. I-a fost lezat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. La 04.09.2013 a declarat apel şi Procuratura Generală a RM, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04.12.2013 a fost restituită cererea de apel declarată de procuratura Genarlă a RM ca fiind depusă în afara termenului legal de atac şi fără solicitarea de repunere în termen.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, apelul declarat de către Constantinov Vasile a fost respins. A fost admis apelul declarat de către Ministerul Finaţelor al RM şi Ministerul Afacerilor Interne al RM, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26.06.2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care s-a dispus încasarea din bugetul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor în folosul lui Constantinov Vasile a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penale, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, 10 000 lei despăgubire morală, 51 200 lei cheltuieli suportate pentru asistenţă judiciară acordată în procesul penal, precum şi 5 000 lei cheltuieli suportate pentru asistenţă juridică acordată în cauza civilă, total 66 200 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a statuat, prin prisma art. 2 alin. (1), 3 alin. (1) lit. a), b), c) şi e), 6 lit. a), 7 lit. a), e), f) şi g), 10, 11 alin. (1) lit. a)-h) şi alin. (3), 13 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în coroborare cu art. 1405 alin. (1), 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) CC, că Constantinov Vasile, locotenent-colonel de poliţie, şef DI şi EO MAI, a fost învinuit de comiterea unei infracţiuni mai puţin grave, fiindu-i aplicată măsura preventivă de a nu părăsi localitatea, a fost tras la răspundere penală şi condamnat, acţiuni care au avut rezonanţă specială în societate în general, precum 4 şi printre rude, prieteni, cunoscuţi, colegi de serviciu, în faţa căror a pierdut încrederea ca persoană şi i-a fost afectată imaginea şi reputaţia profesională.

Astfel, instanţa de apel a conchis că sunt întrunite şi aplicabile la caz prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, precum şi necesită reparat prejudiciul material şi moral cauzat. În context, a considerat întemeiată cerinţa privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică suportate în dosarul penal şi a prezentului proces de judecată, deoarece la dosar sunt anexate contractele de asistenţa juridică şi ordinile de încasare a numerarului în mărime de 51 200 lei în dosarul penal şi 5 000 lei în prezenta pricină, total 56 200 lei. La fel, a menţionat că compensaţia 10 000 lei întru repararea prejudiciului moral, întruneşte cerinţele de rezonabilitate şi echitabilitate, şi este în măsură să atenuieze suferinţele psihice cauzate.

Referitor la pretenţia de încasare a salariului pentru perioada absenţei forţate la serviciu în perioada a 94 luni reieşind din salariul mediu lunar 4 290 lei, a considerat-o neîntemeiată, deoarece Constantinov Vasile a fost concediat din OAI prin ordinul MAI nr. 263/ef din 23.07.2004 în temeiul art. 21 al Legii cu privire la poliţie, discreditarea efectivului de trupă şi corpul de comandă, în baza încheierii de serviciu din 23.07.2004, dar nu în legătură cu prezentul proces penal, precum pretinde.

Totodată, Constantinov Vasile a contestat la 02.08.2004 concedierea din OAI şi prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19.12.2006, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13.06.2007, a fost anulat ordinul MAI nr. 263/ef din 23.07.2004, a fost restabilit în funcţia şef DIEO MAI de la 23.07.2004, s-a încasat de la MAI pentru Constantinov Vasile salariul pentru absenţa silită la serviciu 72 599 lei pentru perioada 23.07.2004-19.12.2006, prejudiciul moral şi cheltuielile de judecată. A fost executată integral această hotărîre judecătorească şi prin ordinul MAI nr. 454/ef din 21.09.2007, Constantinov Vasile a fost restabilit în funcţia şef DIEO MAI, i-a fost achitat salariul integral pentru perioada absenţei forţate la serviciu şi prejudiciul moral.

Mai mult, în şedinţa instanţei de apel, singur Constantinov Vasile a confirmat că, i-a fost achitat salariul încasat prin hotărârea judecătorească enunţată, precum şi pînă la emiterea ordinului MAI nr. 454/ef din 21.09.2007 de restabilire în funcţie şi în perioada în care a activat pînă la 20.06.2008, data emiteri ordinului MAI nr. 267 ef. de concediere din OAI, iar de la această dată a primit lunar pensia pe linia MAI. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 19 februarie 2014, Ministerul Finanţelor a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a pretenţiilor lui Constantinov Vasile faţă de Ministerul Finanţelor.

În speţă, recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel în partea ce ţine de sumele acordate din contul bugetului de stat cu titlu de prejudiciu moral, precum şi cele de asistenţă juridică. Astfel, Ministerul Finanţelor a menţionat că instanţa de apel incorect a apreciat gradul şi caracterul suferinţelor intimatului şi nu a examinat pe deplin toate circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul moral. Referitor la mărimea cheltuielilor de asistenţă juridică, recurentul a invocat că sunt exagerate şi nejustificate, or, este incorect şi nefondat faptul punerii în sarcina bugetului de stat a obligaţiei de a compensa reclamantului prejudiciul rezultat din achitarea unor sume exagerate avocatului.

5 La 28.02.2014, Constantinov Vasile a declarat recurs împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 04.12.2013, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a decizie instanţei de apel în partea în care a fost respins apelul său şi admis apelul Ministerului Finanţelor şi Ministerului Afacerilor Interne şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26.06.2013 în această parte. În speţă, recurentul a invocat neaplicarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 7 lit. a) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998. În acest sens, Constantinov Vasile menţionează că instanţa de apel nu s-a expus nici într-un fel despre salariu în perioada 19.12.2006-21.06.2007, iar la dosar nu sunt probe că recurentul din 20.06.2008 pînă la 02.04.2012 a primit lunar pensie pe linia MAI.

La fel susţine că instanţa de apel nu s-a expus asupra faptului că salariul lunar al recurentului în perioada 2007-2012 era de 7 732,5 lei. Totodată, recurentul invocă interpretarea eronată a prevederilor Legii nr. 1544 din 23.06.1993 referitoare la asigurarea cu pensii a militarilor, precum şi substituie dreptul la restituirea salariului şi a altor venituri provenite din muncă cu dreptul la pensie. Constantinov Vasile menţionează că concluzia instanţei de apel referitoare la rezonabilitatea şi echitabilitatea sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, este contrară prevederilor art. 11 al Legii1545 din 25.02.1998, art.219 CPP, art. 1405 CC. Recurentul susţine că instanţa de apel i-a lezat dreptul la un proces echitabil, deoarece a motivat sumar decizia.

La 28.03.2014, Constantinov Vasile a depus referinţă pe marginera recursului declarat de Ministerul Finanţelor, prin care şi-a expus dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. Procuratura Generală şi Ministerul Afacerilor Interne la 28.03.2014 au depus referinţe pe marginea recursului declarat de Constantinov Vasile, prin care au solicitat respingerea acestuia. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Constantinov Vasile şi Ministerul Finanţelor au fost considerate admisibile şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor depuse de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de Ministerul Finanţelor urmează să fie respins, iar recursul declarat de Constantinov Vasile - admis, pornind de la următoarele. Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanţelor, instanţa de recurs reţine următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Astfel, după cum rezultă din recurs, recurentul în cauză invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel în partea ce ţine de sumele acordate din contul bugetului de stat cu titlu de prejudiciu moral, precum şi cele de asistenţă juridică.

6 În cea ce ţine de cerinţa de reparare a prejudiciului moral, Ministerul Finanţelor consideră că instanţa de apel incorect a apreciat gradul şi caracterul suferinţelor intimatului şi nu a examinat pe deplin toate circumstanţele în care a fost cauzat acest prejudiciu. Or, Colegiul consideră neîntemeiată această afirmaţie, deoarece faptul că pe parcursul derulării procesului penal, lui Constantinov Vasile i-au fost asigurate toate drepturile procedurale, nu presupune o lipsă a cauzării prejudiciului, mai mult ca atît că însăşi intentarea unei cauze penale din start presupune unele retrăiri şi frustări, iar durata acestui proces penal este direct legată de durata stării de tensiune a persoanei vizate.

În ceea ce priveşte afirmaţia recurentului cum că mărimea cheltuielilor de asistenţă juridică este exagerată şi nejustificată, deoarece este incorect şi nefondat faptul punerii în sarcina bugetului de stat a obligaţiei de a compensa reclamantului prejudiciul rezultat din achitarea unor sume exagerate avocatului, Colegiul o apreciază critic. În acest sens, cerinţa de încasare a cheltuielilor de asistenţă juridică suportate de reclamant în cadrul dosarului penal, urmează a fi apreciată prin prisma probării suportării acestor cheltuieli în acel dosar, dar nu a rezonabilităţii mărimii onorariului achitat avocatului, aşa cum pretinde recurentul.

Mai mult, cerinţa de încasare a cheltuielilor date nu se supun aprecierii prin prisma art. 96 CPC, deoarece ele nu vizează costurile suportate de reclamant la examinarea prezentei cauze, ci sunt nişte revindecări stabilite în baza art. 7 lit. e) al Legii nr. 1545 din 25.01.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Cît priveşte recursul declarat de Constantinov Vasile, Colegiul consideră că urmează a fi admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Instanţa de recurs consideră că motivele de casare invocate de recurent parţial şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului, iar circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a mărimii prejudiciului moral, şi de admitere parţială a cerinţei de recuperare a prejudiciului material pornind de la următoarele. Potrivit materialelor cauzei, Constantinov Vasile s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere către Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime 403 260 lei, venitul ratat în sumă de 7 591 lei, prejudiciul moral în mărime de 1 209 780 lei şi cheltuieli de judecată - 56 200 lei, ca urmare a intentării unei cauze penale în privinţa sa, ulterior fiind achitat pe toate capetele de acuzare.

Instanţa de fond a admis acţiunea parţial şi a dispus încasării de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Constantinov Vasile a prejudiciului material în mărime de 403 260 lei pentru absenţa forţată de la serviciu, prejudiciul moral în mărime de 450 000 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 56 200 lei, în total 909 460 lei, în rest cerinţele au fost respinse. 7 Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă prin care a dispus încasarea din bugetul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor în folosul lui Constantinov Vasile a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penale, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, 10 000 lei despăgubire morală, 51 200 lei cheltuieli suportate pentru asistenţă judiciară acordată în procesul penal, precum şi 5 000 lei cheltuieli suportate pentru asistenţă juridică acordată în cauza civilă, total 66 200 lei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare în partea prejudiciului material pentru absenţa forţată de la serviciu şi a prejudiciului moral sunt ilegale, pornind de la următoarele. Astfel, în partea prejudiciului material, decizia recurată a fost adoptată contrar prevederilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Potrivit art. 7 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică.

Potrivit art. 8 al aceleaşi legi, cuantumul sumelor de compensare a prejudiciului, prevăzute la art.7 lit. a), se calculează pornindu-se de la cîştigul mediu lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea coeficientului de inflaţie. (3) Pentru cuantificarea prejudiciului reparabil, cîştigul mediu lunar se calculează după cum urmează: a) persoanelor angajate prin contract de muncă - prin aplicarea modului de calculare a salariului mediu în conformitate cu legislaţia; Pornind de la prevederile normelor legale evocate, Colegiul cochide că instanţa de apel nejustificat a statuat că pretenţiile reclamantului privind salariul neachitat sunt neîntemeiate. Aşa cum atestă actele cauzei, la 23.07.2004, odată cu iniţierea urmării penale, Constantinov Vasile a fost eliberat din funcţia de şef al Direcţiei Informaţii şi Evidenţe Operative a MAI.

Procesul penal în cauză a durat pînă la 02.04.2012, atunci cînd prin decizia definitivă şi irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţuie, Constantinov Vasile a fost achitat. Pentru această perioadă de 94 luni, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului material cauzat pentru absenţa forţată de la serviciu în mărime de 403 260 lei, cu un salariu mediu lunar de 4 290 lei. Astfel, Colegiul constată cu certitudine că procesul penal a durat de la 23.07.2004 pînă la 02.04.2012. La 23.07.2004 Constantinov Vasile a fost eliberat prin ordinul 263 ef din funcţia deţinută (f.d. 8, vol. I). Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinu din 19.12.2006, a fost anulat ordinul de concediere, totodată fiind dispusă încasarea despăgubirii pentru lipsa forţată de la muncă pentru perioada 23.07.2004 – 19.12.2006 (f.d.

63, vol. I), hotărîre care a fost executată conform declaraţiilor reclamantului (f.d. 52, vol. II). 8 Potrivit certificatului nr. 15/1-C-599/07 din 28.09.2007 a Direcţiei Economie şi Finanţe a MAI, în perioada 01.01.2007 – 01.09.2007, lui Constantinov Vasile i-a fost calculat salariu în sumă de 34 320 lei, adică 4 290 lei lunar (f.d. 97, vol. I). La 21.09.2007, Constantinov Vasile a fost restabilit în funcţia de şef al Direcţiei Informaţii şi Evidenţe Operative a MAI, în temeiul hotărîrii Curţii de Apel Chişinu din 19.12.2006 (f.d. 70, vol. I). La 20.06.2008, prin ordinul 267 ef, Constantinov Vasile a fost concediat din funcţia de şef al Direcţiei Informaţii şi Evidenţe Operative a MAI, avînd ca temei decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.06.2008, prin care a fost condamnat în baza art. 327 alin. (1) CP (f.d.

28, vol. I). Potrivit declaraţiilor reclamantului date în instanţa de apel, pînă la concediere (21.09.2007-20.06.2008) a primt salariul (f.d. 52, vol. II). Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că pentru perioada 23.07.2004 – 20.06.2008, lui Constantinov Vasile i-a fost achitat salariul la locul de muncă. Însă, din momentul concedierii repetate (20.06.2008) şi pînă la 02.04.2012, cînd a devenit definitivă şi irevocabilă sentinţa de achitare pe toate capetele de acuzare, reclamantul a fost lipsit de salariu la locul de muncă de bază. În acest sens, concluzia instanţei de apel cum că din 20.06.2008, Constantinov Vasile a primit pensie pe linia MAI, nu poate echivala cu salariul de la locul de muncă de bază, deoarece pensia este un drept obţinut în virtutea vechimii în muncă, pe cînd salariul este remunerarea pentru munca prestată, de care a fost lipsit în legătură cu intentarea dosarului penal.

Or, potrivit prevederilor legale (art. 7 lit. a) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998), se recuperează salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite. În acelaşi timp, potrivit informaţiei Direcţiei Economie şi Finanţe a MAI nr. 15/1-C-599/07 din 28.09.2007, salariul lunar al lui Constantinov Vasile constituia 4 290 lei (f.d. 97, vol. I), mărimea căruia a fost confirmată şi de reclamant atît în cererea de chemare în judecată, cît şi pe parcursul examinării cauzei. Prin urmare, pornind de la prevederile art. 7 lit. a) şi 8 alin. (3) lit. a) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, Colegiul conchide că prejudiciul material sub formă de salariu neachitat urmează să fie încasat pentru perioada în care acesta nu a activat în legătură cu intentarea dosarului penal 20.06.2008 – 02.04.2012, ceea ce constituie 197 340 lei (46 luni X 4 290 lei).

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, reclamantul-recurent a solicitat iniţial 1 209 780 lei, iar ulterior a fost deacord cu cuantumul stabilit de instanţa de fond de 450 000 lei, micș orat , în final de către instanţa de apel în echivalent bănesc în mărime de 10 000 lei. Colegiul consideră că cuantumul acestuia urmează a fi majorat, pornind de la următoarele. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

Conform art. 1405 alin. (1) CC, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii, se repară de 9 către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 6 lit. a) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor relatate, Colegiul consideră că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, au ajuns întemeiat la concluzia de admitere a acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat, pe parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că pe durata urmăririi penale, reclamantului Constantinov Vasile i s-a cauzat un anumit stres şi frustrare. Articolul 1423 CC prevede că instanţa de judecată apreciază mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral reieşind din circumstanţele concrete ale pricinii. Articolul 11 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinîndu-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate.

La fel, în hotărîrea CEDO din 10.11.2004 în cauza Ernestina Zullo vs Italia, Curtea a menţionat că mărimea daunei morale va fi stabilită în funcţie şi de nivelul de viaţă în statul respectiv. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate şi hotărînd în bază echitabilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit acordă reclamantului Constantinov Vasile 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţa de apel eronat a aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecării în partea prejudiciului material pentru lipsa forţată de la muncă, iar prin actele cauzei a fost 10 demonstrată prezenţa condiţiilor necesare pentru răspunderea civilă şi, în consecinţă, survenirea acesteia.

În acelaşi timp, Colegiul conchide că circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie nouă de admitere parţială a cerinţei de încasare a prejudiciului material în mărime de 197 340 lei pentru salariul neachitat şi de majorare a prejudiciul moral pînă la 30 000 lei. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a), b) şi e) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM. Se admite recursul declarat de Constantinov Vasile. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru din 26 iunie 2013 în partea prejudiciului material pentru salariul neachitat şi se adoptă o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii.

Se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Constantinov Vasile prejudiciul material pentru salariul neachitat în mărime de 197 340 (o sută nouăzeci şi şapte mii trei sute patruzeci) lei. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 în sensul majorării sumei prejudiciului moral pînă la 30 000 (treizeci mii) lei. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă Iurie Bejenaru Galina Stratulat 11