2ra-3038/14 — Încasarea prejudiciului material si moral

Prima instanţă: L.Pruteanu Dosarul nr.2ra-3038/14 Instanţa de apel: V. Pruteanu, I.Cimpoi, A.Minciuna ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinscaia Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiţiei şi Mihailov Vitalie împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mihailov Vitalie împotriva Ministerului Justiţiei, intervenientul accesoriu Procuratura Generală privind încasarea prejudiciului material şi moral, a c o n s t a t a t: La 05 februarie 2013 Mihailov Vitalie s-a adresat cu cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei în care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 11273247 lei şi a prejudiciul moral în mărime de 7000000 lei.

În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, la 14 martie 2002, prin ordonanţa inspectorului superior al Direcţiei Deservire Operativă a MAI a fost pornită cauza penală № 2002010408 conform semnelor componenţei de infracţiune prevăzute de art. 164“ alin.(3) Cod penal pe faptul eschivării de la achitarea TVA în mărime de 5 077 195 lei din partea companiei societatea cu răspundere limitată „Pinar-Conf". Ulterior la 16 mai 2002 în privinţa reclamantului în calitate de martor de către anchetatorul penal superior pe cazuri excepționale la DAP al MAI a fost emisă ordonanţa de aducere forţată în cadrul cauzei penale № 2002010408. La 15 septembrie 2002 în baza ordonanţei anchetatorului penal superior pe cazuri excepționale la DAP al MAI, la domiciliul lui din or.

Căuşeni str. Mihai Eminescu, 61, ap.1 a fost efectuată percheziţia. La 03 decembrie 2002, a fost audiat în calitate de martor în cadrul cauzei penale № 2002010408. La 14 decembrie 2002, 03 ianuarie 2003 şi 04 ianuarie 2003 în privinţa lui în calitate de martor de către Şeful-adjunct al Departamentului Anchetei Preliminare al MAI au fost emise încă trei ordonanţe de aducere forţată în cadrul cauzei penale № 2002010408. La 05 ianuarie 2003 el a fost reţinut în baza ordonanţei Şefului-adjunct al Departamentului Anchetei Preliminare al MAI în baza art. 104 alin.(l) cifra 1) CPP (redacţia legii din 1961). La 05 ianuarie 2003, prin ordonanţa anchetatorului penal superior pe cazuri excepționale la DAP al MAI el a fost pus sub învinuire în baza art.75 alin.(5) şi art. 1231 Cod penal (redacţia legii din 1961). La 05 ianuarie 2003 în baza ordonanţei anchetatorului penal superior 1 pe cazuri excepționale al DAP al MAI, la domiciliul lui din str. Pandurilor, 54, ap.25 din mun.

Chişinău a fost efectuată percheziţia. La 06 ianuarie 2003, prin ordonanţa anchetatorului penal superior pe cazuri excepționale al DAP la MAI a fost pornită cauza penală № 2003020010 conform semnelor componenţei de infracţiune prevăzute de art. 1231 Cod penal (redacţia legii din 1961) pe faptul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a generatorului diesel de model 12ZB40M între societatea cu răspundere limitată „Pinar-Com” şi societatea pe acţiuni “Apă-Canal”. La 08 ianuarie 2003 la demersul Şefului- adjunct al Departamentului Anchetei Preliminare al MAI, Judecătoria Centru a eliberat pe numele lui un mandat de arest pe termen de 15 zile. La 11 ianuarie 2003, în baza ordonanţei Şefului-adjunct al Departamentului Anchetei Preliminare al MAI, pe bunurile lui de la domiciliul din apartamentul nr.25 din str.Pandurilor, 54, mun.

Chişinău, a fost aplicat sechestru. La 13 ianuarie 2003, prin ordonanţa Şefului-adjunct al Departamentului Anchetei Preliminare al MAI , cauza penală № 2003020010 a fost conexată cu cauza penală № 2002010408, cauzei conexate fiind atribuit № 2002010408. La 14 ianuarie 2003, prin ordonanţa Şefului-adjunct al Departamentului Anchetei Preliminare al MAI, el a fost pus sub învinuire în baza art. 1231 Cod penal (redacţia legii din 1961) pentru sustragerea prin însuşire, delapidare şi abuz de serviciu din avutul proprietarului, ce se află în administrarea celui vinovat, de către o persoană oficială, în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane, în proporţii deosebit de mari.

La 20 ianuarie 2003, la demersul Primului-adjunct al Procurorului General al RM, prin încheierea Judecătoriei Centru, termenul ţinerii reclamantului sub arest a fost prelungit pînă la 20 februarie 2003. Totodată a fost respinsă cererea apărătorului lui privind schimbarea măsurii preventive. La 20 februarie 2003 la demersul Adjunctului Procurorului General al RM, prin încheierea Judecătoriei Centru termenul ţinerii lui sub arest a fost prelungit pînă la 20 martie 2003. La 20 martie 2003, la demersul Adjunctului Procurorului General al RM, prin încheierea Judecătoriei Centru termenul ţinerii lui sub arest a fost prelungit pînă la 20 aprilie 2003. La 18 aprilie 2003, la demersul Procurorului General, prin încheierea Judecătoriei Centru termenul ţinerii lui sub arest a fost prelungit pînă la 20 mai 2003. Prin încheierea Judecătoriei Centru din 17 mai 2003, termenul ţinerii lui sub arest a fost prelungit pînă la 20 iunie 2003. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 decembrie 2003, măsura arestării preventive, a fost modificată în obligarea de nepărăsire a localităţii, obligarea de nepărăsire a ţării şi garanţia personală. La 29 octombrie 2010, prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, Mihailov Vitalie a fost achitat pe art. 1231 Cod penal (redacţia legii din 1961) pe motivul, că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii şi el a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 248 alin.(5) lit. lit. a), b), d) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de 5 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată în temeiul art. 90 CP pe un termen de probă de un an, cu menţinerea măsurii preventive pînă la intrarea sentinţei în vigoare.

Prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2011, a fost casată sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 octombrie 2010 în partea condamnării Mihailov Vitalie, cauza a fost rejudecată şi pronunţată în această parte o nouă hotărîre potrivit modului stabilit 2 pentru prima instanţă, prin care el a fost achitat pe art. 248 alin.(5) lit. lit. a), b), d) Cod penal din lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii în acţiunile lui. Consideră că pretenţiile înaintate se încadrează în baza prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 noiembrie 2013 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Mihailov Vitalie. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Mihailov Vitalie prejudiciu material cauzat în mărime de 5044109,01 lei şi prejudiciu moral în mărime de 500000 lei, iar în total suma de 5544109,01 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei, s-a casat hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 noiembrie 2013 şi s-a emis o hotărîre nouă prin care acţiunea înaintată de Mihailov Vitalie s-a admis parţial şi s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Mihailov Vitalie paguba morală în mărime de 100000 lei.

În rest pretenţiile s-au respins ca neîntemeiate. Apelul declarat de Mihailov Vitalie s-a respins, ca neîntemeiat. La 12 august 2014, recurentul Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, solicitând modificarea deciziei în partea acordării prejudiciului moral. Susţine că, instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe eronat a interpretat legea materială, care reglementează aprecierea prejudiciului moral. Potrivit jurisprudenţei CEDO suma acordată nu trebuie să fie vădit disproporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană a Dreptului Omului. Consideră că, suma prejudiciului moral acordată de instanţa de apel este exagerată.

Reclamantul nu a demonstrat care este legătura de cauzalitate între încălcare şi prejudiciu. Din materialele dosarului derivă că nu au fost prezentate probe veridice, admisibile, pertinente şi concludente care să confirme faptul pricinuirii prejudiciului considerabil. Totodată rezultă că, măsurile procedurale întreprinse de organul de urmărire penală şi de instanţele judecătoreşti nu au fost declarate ilegale. Mihailov Vitalie a înaintat doar demersuri de schimbarea măsurii preventive în una non-privativă în faţa instanţelor judecătoreşti, acestea însă au considerat cu nu sunt suficient de justificate. Existenţa unui act judecătoresc de achitare, nu denotă faptul că organul de urmărire penală a admis careva acţiuni ilicite.

Toate măsurile procesuale ce au fost întreprinse sunt prevăzute de lege, au un scop legitim de a asigura lupta cu criminalitatea şi acest scop este proporţional anumitor restricţii care pot avea loc în cadrul desfăşurării lor. La 05 septembrie 2014 recurentul Mihailov Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 04 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea prejudiciului material, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri privind încasarea din bugetul de stat a prejudiciului material în mărime de 11273247 lei. Modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 în partea cuantumului 3 încasării prejudiciului material, majorînd suma încasată de la 100 000 lei pînă la 7 000 000 lei.

Invocă că, instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat data şi ora şedinţe de judecată. Aprecierea dată de către instanţa de apel a fost una arbitrară. Consideră că, concluziile instanţei referitoare la cuantumul încasării prejudiciului moral sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei. La aprecierea cuantumului prejudiciului moral instanţa nu a luat în consideraţie gravitatea infracţiunilor, suferinţele fizice şi psihice cauzate. Faptul reţinerii sale a avut rezonanţă puternică şi distructivă în presă. Zilnic se răspîndeau informaţii denigratoare în adresa sa.

Invocă că, suferinţele psihice şi fizice au început odată cu pornirea împotriva sa a urmăririi penale, audierii în calitate de martor şi preîntâmpinării pentru răspunderea penală, reţinerea ilegală, arestarea şi prelungirea ilegală a detenţiei preventive, deţinerea în condiţii inumane şi degradante, percheziţii ilegale şi arestarea ilegală a bunurilor personale, încălcarea dreptului la libera circulaţie. Toate acestea influenţau negativ asupra stării sănătăţii, îndeplinirii adecvate a obligaţiunilor de serviciu şi la posibilitatea obţinerii veniturilor pentru întreţinerea sa şi a familiei, având restricţii cu privire la deplasările în afara localităţii şi ţării, fiind permanent implicat în şedinţele de judecată în prezenţa presei, ONG-urilor.

A fost deţinut în condiţiii inumane şi degradante fără lumina zilei, în lipsa plimbărilor la aer liber, în camere supraaglomerate, în condiţii antisanitare, în lipsa încălzirii, hrană proastă. Susţine că, toate faptele i-au cauzat profunde chinuri sufleteşti, i-au afectat grav demnitatea umană şi reputaţia profesională. Urmările suferinţelor suportate şi umilirilor la care am fost supus pe tot parcursul urmăririi penale, le resimt în continuare, ele nu pot fi înlăturate sau neglijate, acestea ar putea fi posibile atenuate doar printr-o compensaţie bănească corespunzătoare. Compensaţia de 100000 lei nu este suficientă pentru repararea prejudiciului moral. Instanţa de apel, formal s-a atîrnat de evaluarea prejudiciului şi mărimea compensaţiei băneşti.

Mai susţine că neîntemeiat instanţa de apel a respins pretenţia privind încasarea prejudiciului material. Din 10 septembrie 2002 a activat în Federaţia Rusă fiind angajat legal cu un salariu lunar de 126000 ruble ruseşti, echivalentul a 4000 dolari SUA. Din cauza reţinerii sale a fost lipsit de posibilitatea de a munci, la serviciu revenind abia după finisarea examinării dosarului penal, 21 septembrie 2011. Nu a avut posibilitatea prezentării în instanţa de apel a ordinului de angajare şi certificatului privind achitarea salariului deoarece cauza a fost judecată în lipsa sa din motivul aflării sale peste hotarele ţării. Menţionează că, în perioada examinării dosarului nu a activat şi nici nu a avut careva venituri de la societatea cu răspundere limitată ”P-Com”.

Intimatul Procuratura Generală prin referinţa depusă la 17 septembrie 2014 a menţionat că mărimea compensaţiei achitată lui Mihailov Vitalie nu trebuie să excludă limita rezonabilă, astfel încît să nu poată fi privită ca o modalitate de îmbogăţire fără justă cauză. Instanţa de recurs trebuie să ţină cont de principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral şi material. A pledat pentru 4 admiterea cererii de recurs depusă de Ministerul Justiţiei solicitînd pronunţarea unei hotărîri prin care suma prejudiciului moral să fie diminuat pînă la limitele rezonabile Recurenţii Mihailov Vitalie şi Ministerul Justiţiei s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 12 august 2014 şi respectiv la 05 septembrie 2014 sunt depuse în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursurile declarate de Mihailov Vitalie şi Ministerul Justiţiei drept inadmisibile din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă.

Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Potrivit prevederilor art. 442 Cod de Procedură Civilă alin. (1) instanţa de recurs judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. 5 Deci, instanţa de recurs nu poate administra probele noi prezentate odată cu cererea de recurs, or recurentul Mihailov Vitalie nu a fost degrevat de dreptul de a prezenta ordinul de angajare în cadrul examinării cauzei în fond.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes. Colegiu civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra căror deja instanţa de apel s-a pronunţat veridic.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Mihailov Vitalie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, sunt inadmisibile. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Mihailov Vitalie se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinscaia Dumitru Mardari 6