2ra-117/15 — Încasarea prejudiciului material si moral

Prima instanţă: A.Vrîncean Dosarul nr.2ra-117/15 Instanţa de apel: I. Grosu,A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 14 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de Istratii Iurie, Ministerul Justiţiei a Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Istratii Iurie împotriva Ministerului Justiţiei şi a intervenientului accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiţiei, admis apelul declarat de Istrati Iurie şi modificată hotărîrea judecătoriei Bălţi din 05 mai 2014, a c o n s t a t a t: La 23 octombrie 2013 Istratii Iurie s-a adresat cu cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei în care a solicitat în baza Legii nr. 14545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti,încasarea prejudiciului material în mărime de 20700 lei, prejudiciul moral în mărime de 1000000 lei şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Ulterior în cadrul examinării pricinii în fond în procesul judiciar a fost atras ca intervenient accesoriu de partea pîrîtului, Procuratura Generală a Republicii Moldova. În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, în anul 2009 în privinţa sa au fost pornite mai multe cauze penale, fiind pus sub învinuire în baza art. 196 al. 4 Cod Penal, iar prin ordonanţa de modificare a învinuirii din 02 iulie 2010 acţiunile sale au fost calificate în baza art. 190 alin. 5 Cod Penal. Susţine că toate acţiunile organului de urmărire penală au fost pornite la plîngerile depuse de către Priscu Victor. De către urmărirea penala nu a fost obţinută nici o probă concludentă care ar fi demonstrat vinovăţia reclamantului.

De asemenea nu a fost stabilit în instanţă latura subiectivă a escrocheriei care se caracterizează prin intenţia directă cu scop de profit precum şi latura obiectivă caracterizată prin dobîndirea bunurilor altei persoane. La 08 februarie 2010 a fost întocmit rechizitoriu pe cauza penală în baza art.190 al.5, fiindu-i stabilită ca măsură preventivă obligaţia de nepărăsire a localităţii, măsură care s-a menţinut pînă la emiterea unei soluţie de către 1 prima instanţă, ulterior acesta fiind revocată. Mai susţine că, în cadrul urmăririi penale au fost aplicate de către organul de urmărire penală măsuri procesuale de constrîngere prevăzute de art. 197 Cod de Procedură penală. Din cauza acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi anume sigilarea încăperilor, a avut pierderi materiale deoarece nu a avut posibilitatea să se folosească de proprietatea ce îi aparținea.

La 08 septembrie 2010 în baza ordonanţei procurorului a fost efectuată percheziţia la sediul societăţii cu răspundere limitată „Şansa-Auto". Indică că, prin sentinţa Judecătoriei Bălţi, din 15 noiembrie 2010 a fost achitat în baza art. 190 al 5 Cod Penal. Prin Decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 mai 2011 sentinţa a fost menţinută în vigoare, iar prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 31 ianuarie 2012 sentinţa de achitare a rămas definitiva. Pe cauza penală a fost reprezentat de către avocaţii Galina Iliuşina şi Eugen Sofroni încheind mai multe contracte de asistenţă juridică pentru instanţa de fond, Curtea de Apel şi Curtea Supremă de Justiţe. Menţionează că confirmarea precum că la toate acţiunile întreprinse de către organului de urmărire penală a fost asistat de apărător sunt contractele de asistenţă juridică şi bonurile de plată, care confirmă achitările efectuate, onorariu avocatului în mărime de 7000 lei.

Ulterior, tot în cadrul acestui proces penal, a fost asistat de un alt apărător şi anume Eugen Sofroni, cu care a încheiat mai multe contracte de asistenţă juridică. Contract de asistenţă juridică pe cauza penală în privinţa reclamantului pentru Judecătoria mun. Bălţi cu onorariu în mărime de 3000 Iei, achitarea acestui onorariu se confirmă prin copia contractului de asistenţă juridică şi certificatul eliberat de la contabilitatea BAA Bălţi, un alt contract pentru Curtea de Apel Bălţi cu onorariu în mărime de 5700 lei şi ultimul contract pentru Curtea Supremă de Justiţie a cu onorariu în mărime de 5000 lei, achitarea acestor onorarii se confirmă prin bonurile de plată prezentate instanţei de judecată.

Tn total reclamantul, pentru onorariile de asistenţă juridică a suportat un prejudiciu material în mărime de 20700 lei. Mai indică că, în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală, reclamantului i s-a cauzat prejudiciu moral, care constau din stresuri din cauza neliniştii, nedreptăţii, retrăirilor, insomnie dureri de cap. Toate suferinţele au fost cauzate din cauza proceselor penale pornite în privinţa sa. Reiterează că din motivul suferinţelor morale nu mai acorda atenţie familiei, nu participa la educaţia fiicei, era iritant din acest motiv au apărut certuri şi neînţelegeri în familia acestuia. Suferinţe suportate s-au lăsat amprenta pentru toată viaţa, psihic şi fizic se simţea foarte rău, fapt care l-a impus să consulte specialişti pentru reabilitare psihică, să facă investigaţii medicale la care ulterior a fost diagnosticat cu diabet zaharat.

La fel a făcut mai multe tratamente în acest sens şi continuă să mai facă, deseori este internat în spital. Consideră că, după ce vinovăţia lui nu a fost dovedită, pe motiv că în acţiunile lui lipsesc elementele consecutive ale infracţiunii, pentru suferinţele sale statul trebuie să poarte răspundere. Are o reputaţie defăimată la nivel de republică deoarece partea vătămată a dat interviu în presă, pe marginea acestor cauze penale, informaţie postată la televiziune şi internet, în care este discutat, criticat şi înjosit. Urmărirea penală în cazul său a durat în jur de 7 luni. Pretinde la prejudiciul moral deoarece susţine că a suferit şi aceste suferinţele fizice şi psihice continuă. A apreciat prejudiciul moral în mărime de 1000000 lei deoarece această sumă, va fi o satisfacţie echitabilă pentru el.

2 Mai consideră că pretenţiile înaintate se încadrează în baza prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 05 mai 2014 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Istratii Iurie. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Istratii Iurie prejudiciu material cauzat în mărime de 20700 lei şi prejudiciu moral în mărime de 5000 lei, în rest pretenţiile privind încasarea sumelor băneşti s-a respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei.

S-a admis apelul declarat de Istratii Iurie. S-a modificat hotărîrea judecătoriei Bălţi din 05 mai 2014, cu majorarea cuantumului prejudiciului moral la suma de 20 000 lei. S-a încasat cheltuieli de judecată din contul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Istratii Iurie suma de 4000 lei. În rest hotărîrea s-a menţinut. La 24 noiembrie 2014 recurentul Istratii Iurie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 25 septembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea cuantumului încasării prejudiciului moral, majorînd suma încasată de la 20000 lei pînă la 1 000 000 lei. Invocă că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel în partea încasării cuantumului prejudiciului moral, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral instanţa nu a luat în consideraţie gravitatea infracţiunilor, suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Menţionează că decizia Curţii de Apel poartă un caracter contradictoriu, deoarece instanţa constată în motivarea sa, suferinţele suportate şi gravitatea acestora, care au fost constatate în cadrul examinării pricinii, însă a dispus un cuantum foarte mic în partea încasării prejudiciului moral. Mai menţionează că prejudiciul moral l-a estimat la suma de 1000000 lei, deoarece a suferit un şir de suferinţe morale, care s-au lăsat amprenta pentru toată viaţa, a fost nevoit să consulte specialiști pentru reabilitarea psihică, să facă investigaţii medicale. Toate suferinţele suportate sunt consecinţele ale acţiunilor organului de urmărire penală. Suma de 1000000 lei o consideră o sumă rezonabilă şi echitabilă pentru toate necazurile prin care a trecut.

La 04 decembrie 2014, recurentul Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014, hotărîrii judecătoriei Bălţi din 05 mai 2014 solicitând în principal respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, în subsidiar modificarea deciziei în partea acordării prejudiciului moral şi diminuarea sumei. Susţine că, instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe eronat a interpretat legea materială, care reglementează aprecierea prejudiciului moral. Potrivit jurisprudenţei CEDO suma acordată nu trebuie să fie vădit disproporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană a Dreptului Omului. Consideră că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar, aplicînd incorect normele de drept material şi procesual.

Suma prejudiciului moral acordată de instanţa de apel este 3 exagerată. Reclamantul nu a demonstrat care este legătura de cauzalitate între încălcare şi prejudiciu. Din materialele dosarului derivă că nu au fost prezentate probe veridice, admisibile, pertinente şi concludente care să confirme faptul pricinuirii prejudiciului considerabil. Susţine că, instanţa de apel a ignorat principiile conform căruia unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încît acesta să aibă efect compensatoriu şi nu constituie sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

La acordarea satisfacţiei echitabile scopul Curţii Europene a Dreptului Omului nu este punitiv, ci unul reparatoriu şi preventiv. Finalitatea Constatării şi determinării prejudiciului moral rezidă din acordarea unei satisfacţii echitabile menite să atenueze suferinţele victimei. În acest sens instanţa de judecată nu vine să pedepsească statul pentru încălcările invocate, dar încearcă în primul rînd să repună victima pe poziția în care aceasta se afla anterior săvîrşirii încălcării. Mai indică că, angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală sunt necesare unele condiţii speciale, şi anume existenţa faptei ilicite, dar nu orice acţiune a organelor de drept atrage răspunderea statului.

Suma acordată reclamantului cu titlu de prejudiciu moral este neargumentată, deoarece Istratii Iurie nu a fost reţinut sau arestat, respectiv nu a fost rupt de societate, familie şi prieteni, beneficiind de sprijinul acestora. Totodată nu a contestat în modul prevăzut de legislaţie nici o acţiune a organului de urmărire penală, atît durata urmăririi penale, cît şi a examinării cauzei în instanţa de judecată nu a fost exagerată, probe constare în acest sens nefiind prezentate. Menţionează că, cheltuielile de asistenţă juridică încasate de către instanţa de apel în beneficiul lui Istratii Iurie în temeiul legii nr.1545 sunt adresate împotriva statului şi nu împotriva Ministerului Justiţiei, implicit răspunde patrimonial eventual statul dar nicidecum Ministerul Justiţiei ca persoană juridică.

La 10 decembrie 2014, recurentul Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 septembrie 2014 solicitînd casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare, si emiterea unei noi decizii prin care pretenţiile înaintate de Istratii Iurie să fie respinse. A menţionat că, atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel ilegal şi în lipsă de probe au admis cererea de chemare în judecată, şi respectiv cererea de apel în partea încasării prejudiciului moral, deoarece la înaintarea cererii de chemare în judecată şi cererii de apel de către Istratii Iurie nu a fost motivată mărimea prejudiciului moral. Careva acte confirmatorii privind presupusurile bunuri sau servicii ce ar fi necesare de a se procura sau altă confirmare legală pentru necesitatea procurării acestor bunuri sau servicii nu au fost prezentate în instanţa de judecată.

Susţine că, ambele instanţe inferioare nu au luat în consideraţie practica judiciară privind stabilirea şi mărimea cuantumului prejudiciului moral după criteriile stabilite de legislaţie. Pe parcursul examinării cauzei nu a prezentat careva probe care ar confirma faptul că reclamantul a avut necesitatea de a părăsi localitatea, iar organul de urmărire penală i-a interzis acest lucru, nu a prezentat nici probe care să confirme existenţa suferinţelor psihice pe parcursul întregului proces penal. 4 Consideră că, acţiunile organului de urmărire penală nu au fost ilegale, chiar dacă reclamantul a fost achitat printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă, ultimul nici nu a indicat careva încălcări de lege din partea organelor de stat.

Prin referinţa depusă la 19 decembrie 2014 Procuratura Generală a Republicii Moldova a indicat că, sursele financiare acordate lui Istratii Iurie sunt acordate din bani publici, iar mărimea compensaţiei care urmează ai fi calculată şi achitată nu trebuie să prejudicieze interesul public şi nici să exceadă limita rezonabilă, astfel încît să nu poată fi privită ca o modalitate de îmbogăţire fără justă cauză. Instanţa urmează să ţină cont de principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral şi material, luînd în consideraţie şi argumentele invocat în cererea de chemare în judecată. A pledat pentru admiterea cererii de recurs declarată de către Ministerul Justiţiei a Republicii Moldova.

Recurenţii Istratii Iurie, Ministerul Justiţiei a Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 24 noiembrie 2014, 04 decembrie 2014 şi respectiv la 10 decembrie 2014 sunt depuse în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursurile declarate de Istratii Iurie, Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală drept inadmisibile din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. 5 Cu referire la argumentul recurenţilor privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Potrivit prevederilor art. 442 Cod de Procedură Civilă alin. (1) instanţa de recurs judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes. Colegiu civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra căror deja instanţa de apel s-a pronunţat veridic.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Istratii Iurie, Ministerul Justiţiei a Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, sunt inadmisibile. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de Istratii Iurie, Ministerul Justiţiei a Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari 6