2ra-2212/16 — privind încasarea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-2212/16

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – M. Muruianu

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi, L. Bulgac, V. Efros

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către

Societatea Comercială „Legilux” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea Comercială „Legilux”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Ministerului Justiției privind încasarea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 27 ianuarie 2016 SC „Legilux” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției privind încasarea prejudiciului material și

moral.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că prin sentința Judecătoriei Telenești

din 19 februarie 2013 a fost încasat din contul SC „Legilux” SRL în beneficiul Elenei

Rusnac prejudiciul moral în sumă de 5.000 lei și dauna materială în sumă de 1.972,42

lei. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 ianaurie 2014 s-a admis recursul în

anulare declarat de SC „Legilux” SRL, casată decizia Curții de Apel Bălți din 03 iulie

2013 și sentința Judecătoriei Telenești din 19 februarie 2013, în latura civilă.

SC „Legilux” SRL a considerat că sentința Judecătoriei Telenești din 19 februarie

2013 este ilegală, emisă față de o persoană care nu are calitate pe dosar. Astfel, la

materialele cauzei nu este nici un act prin care SC „Legilux” SRL să fie recunoscută ca

parte civilmente responsabilă și contrar art. 74 alin. (1) Cod de procedură penală, nu a

1

fost niciodată informată despre faptul că i-a fost acordată o asemenea calitate

procesuală, acțiuni care lezează grav drepturile sale.

Reclamanta a susținut că procurorul, care a condus urmărirea penală a participat

la ședința de judecată, necunoscînd prevederile legislației procesuale în vigoare,

aducînd prejudicii grave prin acțiunile sale, întrucît în virtutea rolului său de acuzator

de stat și de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale era obligat să informeze

SC „Legilux” SRL despre totate hotărîrile adoptate în privința acesteia, să atragă

atenția instanței că nu este în drept să admită acțiunea civilă față de o persoană care nu

are calitate pe dosar.

SC „Legilux” SRL a indicat că prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și a instanțelor judecătorești i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 8.484,42

lei. Iar prin răspunsul emis de Procuratura Generală s-a constatat că în acțiunile

procurorilor care au condus urmărirea penală sînt existente abateri disciplinare din

motivul admiterii încălcării legislației în procedura urmăririi penale.

Reclamanta a solicitat de a încasa din contul Ministerului Justiției în beneficiul

său suma de 8.484,42 lei cu titlu de prejudiciu material.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2016 s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de către SC „Legilux” SRL. În motivarea

soluției s-a reținut că pentru aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie

1998, în fiecare caz în care se pretinde încasarea despăgubirilor materiale cauzate prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, urmează să existe și să fie întrunite cumulativ (minim o condiție), atît

circumstanțele prevăzute de art. 6 – dreptul la repararea prejudiciului, cît și de art. 3 –

cazurile de reparare a prejudiciului material și moral. Astfel, prevederile art. 6 și 3 ale

Legii menționate nu pot fi aplicate separat. SC „Legilux” SRL în cauza principală nu

a avut calitatea de bănuit, învinuit, inculpat, condamnat sau alt statut procesual. Mai

mult, în privința acesteia nu a fost emisă vre-o sentință de achitare sau vre-o ordonanță

de scoatere de sub urmăre penală. Astfel, nu este în drept să pretindă repararea

prejudiciilor prin prisma Legii nr. 1545 (f.d. 55, 57 - 60).

La 04 aprilie 2016 SC „Legilux” SRL a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2016, solicitînd casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d. 62, 69 - 72).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 s-a respins apelul declarat

de SC „Legilux” SRL, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

01 aprilie 2016 (f.d. 84 - 94).

La 18 iulie 2016 SC „Legilux” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 16 iunie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

01 aprilie 2016, solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care

acțiunea să fie admisă integral (f.d. 97 - 102).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat și aplicat greșit normele de drept material. Instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor argumentelor invocate în apel, inclusiv asupra faptului că pe cale

2

extraordinară de atac a fost admis recursul în anulare, constatîndu-se încălcarea art. 6

din CtEDO.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

16 iunie 2016 și a fost expediată părților la data de 06 iulie 2016 (f.d. 95). Recurentul a

depus recurs la 18 iulie 2016 și se consideră a fi depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de SC „Legilux” SRL nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a

deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurentul a invocat în recursul său că instanțele de judecată au interpretat și

aplicat greșit normele de drept material. Instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

argumentelor invocate în apel, inclusiv asupra faptului că pe cale extraordinară de atac

a fost admis recursul în anulare, constatîndu-se încălcarea art. 6 din CtEDO.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de

drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă

recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

3

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433

CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SC „Legilux” SRL împotriva

deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială „Legilux”

Societate cu Răspundere Limitată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16

iunie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea Comercială „Legilux” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Ministerului Justiției privind încasarea prejudiciului material și moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4