2ra-243/14 — Încasarea prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr. 2ra-243/13 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Constantinov Constantin reprezentat de Veaceslav Caragea şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantinov Constantin împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la recuperarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Constantinov Constantin şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 28 martie 2011, Constantinov Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la recuperarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală. În motivarea acţiunii a indicat că potrivit ordonanţei de punere sub învinuire din 25 ianuarie 2007, procurorul în procuratura mun. Bălţi i-a înaintat învinuirea în baza art. 326 alin.(2) lit. a) şi c) Cod Penal. La data de 14 mai 2007 a fost întocmit rechizitoriul pe dosarul penal în cauză, care a fost expediat pentru examinarea în Judecătoria Bălţi.

Susţine că prin sentinţa Judecătoriei Bălţi din 10 iulie 2008, a fost achitat, pe motiv că ni s-a constatat existenţa faptei infracţiunii, însă sentinţa în cauză a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat, care a solicitat pronunţarea sentinţei de condamnare în privinţa sa. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 01 octombrie 2008, a fost respins apelul acuzatorului de stat şi menţinută sentinţa primei instanţe. 1 Menţionează că nefiind de acord cu decizia instanţei de apel şi sentinţa primei instanţe, procurorul serviciului reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Bălţi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel. Judecînd la 17 februarie 2009 recursul ordinar, Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, a admis recursul declarat şi a remis pricina la rejudecare în instanţa de apel.

Invocă că la data de 13 mai 2009, Curtea de Apel Bălţi a emis o decizie ilegală de condamnare, pe care a atacat-o la Curtea Supremă de Justiţie. Iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 martie 2010 a fost anulată ca ilegală decizia instanţei de apel şi menţinută sentinţa primei instanţe. Afirmă că prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, a fost încălcat principiul general, potrivit căruia nici o persoană nu poate fi trasă la răspunderea penală, pe cînd, dînsul a fost pus ilegal sub învinuire de săvîrşirea unei infracţiuni grave, situaţie ce cade sub incidenţa art. 2 a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Iar respectarea prejudiciului moral pentru tragerea la răspunderea ilegală este prevăzută de art. 3 a aceleiaşi Legi. Invocă că a fost ilegal privat de libertate timp de trei ani şi 72 de zile, încălcîndui-se drepturile lui, cum ar fi: dreptul de a circula peste hotarele Republicii Moldova şi alte drepturi garantate de Constituţia Republicii Moldova. La fel, invocă că a fost privat de liberate timp de 98 zile, iar în perioada aflării sub arest a fost lipsit de dreptul de a-şi presta serviciile sale de jurist, deoarece în perioada respectivă activa în instanţă de judecată în calitate de reprezentant în baza pro curii, reprezentînd interesele cetăţenilor pe diferite cauze civile. Susţine că a fost deţinut în condiţii inumane, în celula fără veceu, fără apă, împreună cu şobolani şi insecte parazitare, fiind, totodată ofensat şi înjosit de colaboratorii de poliţie, inclusiv şi prin faptul că anterior a activat în calitate de procuror la Serviciul Curţii de Apel Bălţi.

De asemenea, invocă că, faptul reţinerii, arestării şi ponegririi lui în public i-a cauzat un imens prejudiciul moral, care s-a manifestat în stare de stare şi frustare, ce au dus la însurirea părului din cap, ce nu poate fi comparat nici cu cel mai mare prejudiciu material. Solicită recuperarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală prin încasarea în beneficiul său din contul bugetului de stat a echivalentului bănesc în sumă de 2000000 lei, cît şi încasarea a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 mai 2011, a fost introdus în proces în calitate de intervenienţi accesorii Ministerul Afacerilor Interne a RM.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul bugetului de stat a Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Constantinov Constantin suma în mărime de 22100 lei cu titlu de daune materiale şi 15000 lei cu titlu de daune morale, iar în total suma de 37100 lei. În rest pretenţiile acţiunii au fost respinse ca neîntemeiate. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013, au fost respinse apelurile declarate de către Constantinov Constantin şi Ministerul Finanţelor al RM şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 02 mai 2013, Constantinov Constantin reprezentat de avocatul Caragia Veaceslav a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea acţiunii integral.

În motivarea recursului a invocat că instanţele judecătoreşti la pronunţarea hotărîrilor nu au ţinut cont de faptul că mărimea concretă a compensaţiei pentru repararea prejudiciului morala solicitat de el cade exact sub toate criteriile stipulate în Legea nr. 1545 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală. Susţine că instanţele judecătoreşti au dat interpretare eronată sa prevederilor Legii menţionate, fără a elucida pe deplin circumstanţele cauzei. Menţionează că deşi instanţele au constat că dînsul a fost deţinut sub arest timp de 98 de zile, însă au ignorat poziţia sa că în perioada menţionată nu a putut să desfăşoare activitatea de jurist.

La fel invocă că ambele instanţe la stabilirea cuantumului prejudiciului moral nu au ţinut cont de faptul că el a fost deţinut în condiţii ce nu corespund standardelor mondiale, iar în perioada urmăririi penale şi judiciare, a fost privat de posibilitate de a pleca peste hotarele republicii Moldova. Nu au ţinut cont că aflîndu-se în arest preventiv şi la domiciliu, el fiind holtei, a suportat suferinţe fizice, deoarece nu a avut posibilitatea de a se alimenta corespunzător, de a respecta reguli de igienă, a retrăit atît în cadrul urmăririi penale, cît şi la judecată, deoarece de fiecare dată procurorul solicita pedeapsă cu închisoare. Se plănge de caracterul ilegal al detenţiei, caracterul inadecvat şi insuficient prejudiciului moral acordat de instanţele naţionale.

Insistă că instanţele au recunoscut caracterul ilegal al detenţiei sale , însă există o disproporţie nerezonabilă în aplicarea prejudiciului moral, or, instanţele ca obiectiv ar trebui să prevină consecinţele nefavorabile pentru Republica Moldova şi redresarea situaţiei prin reconsiderarea jurisprudenţei şi crearea unor permise efective pentru realizarea în viitor a unei practici judiciare unitare şi constante. Or, la capitolul jurisdicţiei neunitare, realizată de instanţa supremă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o hotărîre de condamnare gravă a statelor ( cauza Beian vs România).

Totodată, recurentul invocă dezacordul şi în partea admiterii parţiale a cerinţelor cu privire la recuperarea prejudiciului material, deoarece pe tot parcursul examinării cauzei penale a avut încheiate contracte de asistenţă juridică cu avocaţii, cît şi la examinarea cauzei civile a fost asistat de avocat cu care are încheiat şi contract de asistenţă juridică, fapt ce confirmă suportarea cheltuielilor solicitate. La data de 28 mai 2013, Ministerul Finanţelor al RM la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia şi modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, în sensul admiterii prejudiciului material şi moral în limitele rezonabile.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le parţial neîntemeiate. 3 Susţine că în partea ce ţine de prejudiciul moral Ministerul Finanţelor al RM nu neagă faptul că persoanelor care au devenit victime ale unor erori de investigaţie în procesul penal urmează să li să plătească o compensaţie, însă, legislaţia în vigoare, în special Codul civil şi Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de recuperare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale organelor procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, nu prevăd cuantumul despăgubirii prejudiciului moral. Menţionează, că deoarece legislaţia în vigoare privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de drept nu prevede un echivalent între gravitatea suferinţelor psihice şi unitatea bănească, mărimea prejudiciului moral îl determină instanţa judecătorească reieşind din circumstanţele cauzei.

Afirmă că intimatul a beneficiat de prezumţia nevinovăţiei garantată de art. 21 al Constituţiei RM, conform căreia ultimul a fost prezumat nevinovat de la începutul procesului penal şi pînă la sfîrşitul acestuia, căt şi imaginea acestuia nefiind afectată. Examinând temeiurile recursurilor declarate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Constantinov Constantin reprezentat de către avocatul Veaceslav Caragia şi Ministerul Finanţelor al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recursuri se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererile de apel.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 4 admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Constantinov Constantin reprezentat de către avocatul Veaceslav Caragia şi Ministerul Finanţelor al RM asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Constantinov Constantin reprezentat de către avocatul Veaceslav Caragia şi Ministerul Finanţelor al RM ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Constantinov Constantin reprezentat de către avocatul Veaceslav Caragia şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5