2ra-105/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penalăi

prima instanţă: I. Vornicescu dosarul nr. 2ra-105/14 instanţa de apel: A. Minciună, A. Nogai, V. Pruteanu DECIZIE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Calancea Radu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Calancea Radu împotriva Ministerului Finanţelor al Republici Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Calancea Radu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 29 mai 2012, prin care acţiunea a fost admisă parțial, constată: La data de 01 iulie 2011, Calancea Radu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Procuraturii Generale a RM, Ministerului Afacerilor Interne al RM, Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 07 aprilie 2009, în jurul orelor 19.30, se afla în faţa Guvernului Republicii Moldova, pentru a participa la protestul paşnic, unde a şi stat pînă la ora 22.00, iar după ora 22.00, s-a îndreptat spre clădirile Parlamentului RM şi Preşedinţiei RM.

Susţine că ajungînd în spatele Parlamentului RM, a observat mai multe bătăi. Tot acolo l-a văzut pe Radu Lungu, o cunoştinţă din curtea blocului în care locuieşte. S-a apropiat de acesta şi a început să discute, iar datorită faptului că în apropiere erau multe scaune cu rotile, i-a propus lui Radu Lungu să se aşeze, însă peste cîteva minute, de ei, s-au apropiat două persoane în civil, care i-au întrebat ce fac şi fără a mai aştepta un 1 răspuns i-au bruscat, i-au lovit şi i-au condus în garajul Parlamentului RM, unde vre-o zece persoane i-au bătut timp de aproximativ zece minute. Afirmă că ulterior, în jurul orelor 23.00-24.00, cu microbuzul de marca „Mercedes Vito”, au fost transportaţi la CPS Buiucani, unde, au fost impuşi să îngenuncheze pe coridor şi au fost din nou loviţi de către colaboratorii poliţiei, iar în celulă a fost dus dimineaţa, în jurul orei 07.00.

Menţionează că la 08 aprilie 2009, în jurul orelor 06.00, ofiţerul de serviciu de la CPS Buiucani i-a contactat pe părinţi săi, căror i-a comunicat că a fost reţinut. Dat fiind faptul că este bolnav de astmă bronşială, părinţii s-au prezentat la 08 aprilie 2009 ora 07.00 la CPS Buiucani cu medicamentele necesare. Medicamentele au fost date unui poliţist, însă care nu i-au fost transmise lui. Indică reclamantul că a fost dus la medic, unde urma să treacă controlul medical, însă şi acolo a fost bătut şi impus să semneze într-un caiet al medicului, însă nu ştie pentru ce a semnat. Susţine că a fost deţinut într-o celulă de aproximativ 14 m.p., în care, în afară de el, erau deţinuţi încă 6 persoane, nefiind, de altfel, cordată nici hrana corespunzătoare.

Mai indică reclamantul că, la 08 aprilie 2009, de către ofiţerul de urmărire penală Galina Corniţei, au fost întocmite procesul-verbal de reţinere şi procesul-verbal de aducere la cunoştinţă şi de explicare persoanei reţinute a drepturilor şi obligaţiilor bănuitului. Tot la această dată a fost emisă ordonanţa privind pornirea urmăririi penale. La 09 aprilie 2009, au fost vizitaţi de medici, însă alţi medici decît primul, pentru ce s-a semnat şi după care au fost duşi la Centrul de Expertize Medicale. Mai indică că, tot la 09 aprilie 2009, părinţii său din nou l-a vizitat, însă li s-a comunicat că dînsul a fost transferat la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, însă la Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău li s-au comunicat că asemenea persoane nu au fost judecate şi că nici nu există careva materiale în privinţa acestora şi nici pe listele Comisariatului General de Poliţie nu figura şi doar la 12 aprilie 2009, a apărut pe listele Ministerului Afacerilor Interne al RM, precum că este arestat. Menţionează că i-a fost încriminată săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. . 187 alin. (2) lit. b, d Cod penal, şi anume jaful intenţionat. Invocă că la 10 aprilie 2009, judecătorul de instrucţie din Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, a hotărît asupra demersului procurorului sect. Buiucani V. Cernalev, dispunînd aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, pe un termen de 10 de zile, iar prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 10 aprilie 2009, s-a dispus examinarea demersului procurorului în sediul Comisariatului General de Poliţie al mun.

Chişinău. La 13 aprilie 2009, tatăl său a depus plîngere în adresa Procuraturii militare al RM, specificînd că a fost maltratat de către colaboratorii de poliţie în timpul reţinerii. Împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău a fost depus recurs la 14 aprilie 2009, de către avocatul său – Postica Alexandru, prin care s-a solicitat casarea încheierii şi anularea măsurii preventive cu eliberarea persoanei de sub arest. Tot la aceiaşi dată, a fost înaintat un demers de către procuror privind necesitatea prelungirii, în privinţa lui a termenului deţinerii în stare de arest, iar la 16 aprilie 2009, a fost admis recursul, fiind anulată încheierea şi mandatul de arest, pronunţîndu-se o nouă hotărîre prin care a fost aplicată măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi ţara.

Drept urmare a admiterii recursului, la 16 aprilie 2009, a fost retras demersul procurorului sect. Buiucani. 2 La 02 octombrie 2009, prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, a fost scos de sub urmărire penală în baza art. 187 alin. (2) lit. b, d Cod penal. La 12 februarie 2010, prin Ordonanţa Procurorului interimar al sect. Buiucani, mun. Chişinău, V. Pascari, a fost dispusă anularea ordonanţei de scoaterea sa de sub urmărire penală din 02 octombrie 2009. La 21 decembrie 2010, prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, a fost achitat, din motivul că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, împotriva sentinţei, a fost declarat apel de către acuzatorul de stat, însă prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel mun.

Chişinău din 01 iunie 2011, apelul a fost respins și a fost menținută sentința de achitare. Afirmă că, a fost maltratat de către colaboratorii de poliţie şi a fost arestat preventiv pentru o infracţiune pe care nu a săvîrşit-o, fiind supus, astfel, unor suferinţe fizice şi psihice enorme. Iar instanţa de judecată care a aplicat arestul în privinţa sa, a examinat cauza superficial, fără administrarea probelor, la fel a acţionat şi Procuratura, fapt ce demonstrează abuzul acestor funcţionari. In plus, Procuratura a redeschis dosarul penal în privinţa sa, el fiind, astfel, obligat să prezinte de mai multe ori în faţa organelor de drept şi să dea explicaţii pentru o faptă pe care n-a săvîrşit-o, fiind supus, astfel, la şi mai mari suferinţe psihice o perioadă îndelungată de timp.

Consideră reclamantul, că urmează a fi reparat prejudiciul moral şi material, cauzat în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală şi efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei. Concomitent indică reclamantul că prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală a fost grav violat principiul prezumţiei nevinovăţiei, fiind lipsit de posibilitatea de a se deplasa peste hotarele Republicii Moldova, fiindu-i impusă restricţie.

Ţinînd cont de vîrsta care o are, de faptul că a fost reţinut în CGP timp de 8 zile, precum și de faptul că organele Procuraturii în mod intenţionat au tergiversat soluţionarea cauzei, deşi nu existau probe, care ar fi confirmat învinuirea înaintată, fiind achitat doar iunie 2011, a fost grav încălcat principiul prezumţiei nevinovăţiei de către organele de urmărire penală. Consideră reclamantul că încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei va fi suficientă pentru acoperirea frustrărilor, batjocurilor, şocurilor emotive, anxietăţii, complexului de inferioritate la care a fost supus pînă la momentul de faţă. Insistă că, cuantumul prejudiciului moral solicitat este unul justificat şi echitabil, și anume el ar corespunde suferinţelor ce i-au fost cauzate de către organele de anchetă prin fabricarea dosarului penal şi includerea măsurilor de restricţionare.

Mai mult ca acestea au acţionat la indicaţia conducerii de stat, fiind astfel, un dosar la comandă ce se demonstrează şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău de achitarea sa. Totodată reclamantul solicită şi obligarea Procuraturii Generale a RM să-i aducă scuze oficiale din numele statului pentru supunere urmăririi penale neîntemeiat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 mai 2012, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Calancea Radu suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciul moral, cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală. În rest cerinţele acţiunii au fost respinse ca neîntemeiate.

3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Calancea Radu și menținută hotărârea primei instanţe. La data de 04 decembrie 2012 Ministerul Finanțelor al RM a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, iar prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2013, apelul a fost restituit, fără examinare, în temeiul art. 369 alin. (1) lit.b) CPC. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2013, recursul declarat de către Ministrul Finanțelor al RM a fost respins și a fost menținută încheierea instanței de apel.

La data de 19 martie 2013, Calancea Radu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea ce ține de respingerea cerințelor cu privire la obligarea procurorului de a-și aduce scuzele de rigoare și de a emite în această parte o nouă hotărîre prin care cerințele să fie admise și modificare decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe în partea ce ține de cuantumul prejudiciului moral solicitat, prin stabilirea sumei prejudiciului moral în mărime de 100000 lei. În motivarea recursului invocă că instanțele judecătorești în cadrul examinării cauzei au examinat superficial circumstanțele cauzei și au aplicat și interpretat eronat normele de drept material care stabilesc modul în care urma a fi apreciat cuantumul prejudiciului moral.

Consideră că suma prejudiciului moral în mărime de 5000 lei stabilită de instanțele judecătorești este una infimă și nu corespunde gradului de suferințe psihice și fizice suportate, or, instanțele au lăsat fără apreciere faptul că el a fost lipsit de libertate timp de 8 zile și i-a fost restricționată libertatea de deplasare prin menținerea obligațiunii de nepărăsire a localității pînă la 01 iunie 2011, restricții ce-i aduc atingerea dreptului la libertate și siguranță, drept garantat expres de prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Menționează că, la determinarea cuantumul prejudiciului moral instanțele judecătorești nu au ținut cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pe cauze similare și anume Guțu contra Moldovei, Brega contra Moldovei, Brega și alții contra Moldovei, pe care Curtea recunoscînd violarea art. 5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului au acordat reclamanților cu titlu de daune morale 5 000 euro, 8 000 Euro și respectiv 10 000 euro pentru primul reclamant și cîte 5 000 euro pentru fiecare ceilalți reclamanți. A mai menționat recurentul că sunt neîntemeiate și concluziile instanțelor ce țin de respingerea cerințelor privind obligarea Procuraturii Generale de a-i aduce scuze publice, deoarece conform art. 12 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 prevede obligația procurorului să-și prezinte scuze oficiale în formă scrisă victimei acțiunilor ilicite.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 21 noiembrie 2012, i-a fost expediată recurentului Calancea Radu prin scrisoare recomandată la data de 22 ianuarie 2013 și a fost recepționată de destinatar la data de 23 ianuarie 2013, fapt ce se confirmă prin copia plicului de expediere anexat la cererea de recurs (f.d. 134). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la data de 19 martie 2013 în termen. 4 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de către Calancea Radu, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri de admiterea acţiunii parţial, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Conform art. 6 lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. După cum rezultă din actele cauzei, la data de 07 aprilie 2009, Calancea Radu a fost reţinut de organele Ministerului Afacerilor Interne al RM în legătură cu tulburările în masă din 07- 09 aprilie 2009. Tot actele cauzei atestă că la data de 10 aprilie 2009, la demersul procurorului Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, a dispus aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv în privința lui Calancea Radu pe un termen de 10 de zile, demersul în acest sens fiind examinat în sediul Comisariatului General de Poliţie al mun.

Chişinău (19-21). Este cert şi faptul că prin decizia Curții de Apel Chişinău din 16 aprilie 2009, a fost admis recursul declarat de către apărătorul lui Calancea Radu – Postica Alexandru, fiind anulată încheierea şi mandatul de arest emis de Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2009, pronunţîndu-se o nouă hotărîre prin care a fost aplicată în privința lui Calancea Radu măsura preventivă sub formă de obligarea de a nu părăsi ţara (f.d. 37-38). Prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, din 02 octombrie 2009, Calancea Radu, a fost scos de sub urmărire penală în baza art. 187 alin. 2 lit. „b), d) Cod Penal RM, iar prin Ordonanţa Procurorului interimar al sect. Buiucani mun.

Chişinău din 12 februarie 2010, a fost dispusă anularea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a lui Calancea Radu din 02 octombrie 2009 (f.d. 39-42). Iar, prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 decembrie 2010, Calancea Radu a fost achitat, din motivul că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, sentința fiind menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iunie 2011. Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă lui Calancea Radu posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil.

Astfel, conform art. 3 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi 5 moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Conform art. 1405 al.

(1) Cod civil, prejudiciul cauzal persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, prin emiterea sentinţei de achitare în privinţa lui Calancea Radu din motiv că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii imputate ultimului şi din motivul că fapt nu întruneşte elementele infracţiunii, se constată încălcarea drepturilor constituţionale ale lui Calancea Radu privind dreptul la libertate şi siguranţa persoanei, dreptul la viaţa intimă şi familială, dreptul la proprietatea privată şi ale prevederilor art. 5 şi 8 ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Or, în sensul prevederilor art. 3 lit. a) şi b) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale cît şi confiscării ilegale a averii, Prin urmare, instanţa de recurs constată că, deşi, instanţele judecătoreşti corect au constatat faptul încălcării drepturilor recurentului-reclamant la libertatea individuală şi siguranţa personală, cît şi la respectarea vieţii intime, familiale şi private şi au aplicat corect prevederile normelor de drept material şi anume a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, însă eronat au stabilit cuantumul prejudiciului material şi moral care urma a fi încasat.

Aici instanţa ca remarca că, prejudiciul moral constituie o formă distinctă a prejudiciului civil care declanşează răspunderea delictuală. Conform art. 1422 al. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. 6 Art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs relevă că mărimea compensaţiei solicitate spre încasare de către Calancea Radu cu titlu de prejudiciu moral pentru încălcarea art.5 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale în mărime de 100000 lei este exagerată, iar cea încasată de către instanţele judecătoreşti în mărime de 5000 lei, nu este echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul suferit, fapt ce impune necesitatea casării hotărîrilor judecătoreşti în acest sens.

În susţinerea concluziei date instanţa de recurs reţine că materialul probator anexat la actele cauzei denotă incontestabil faptul că, lui Calancea Radu i-au fost cauzate suferinţele psihice grave, prin faptul că a fost tras la răspundere penală pentru săvîrşirea unei infracţiuni, care prin prisma art. 16 alin.(5) Cod penal se consideră o infracţiune mai puţin gravă, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv. De altfel, suferinţe psihice suportate de Calancea Radu se manifestă şi prin faptul că a fost tras la răspundere penală, pentru acţiuni în care nu s-a constat existenţa faptei infracţiunii.

La caz, este cert şi faptul că examinarea cauzei penale privind învinuirea lui Calancea Radu a durat 2 ani, 2 luni şi 1 zi, dintre care 9 zile ultimul s-a aflat în detenţie, iar pînă la pronunţarea sentinţei definitive de achitare din 01 iunie 2011, avînd obligarea de a nu părăsi ţara, astfel fiindu-i limitat dreptul la libera circulaţie.

În asemenea împrejurări şi ţinînd cont de faptul că lui Calancea Radu i-au fost încălcate drepturile lui constituţionale, ce au dus atingere demnităţii umane, fiind supus şi unor acţiuni ilicite ale organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, manifestate prin atragerea ilegală la răspunderea penală şi imixtiunea nejustificată în viaţa intimă, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 20000 lei este reală şi rezonabilă în măsură de a atenua suferinţele psihice şi fizice cauzate lui Radu Calancea, care a avut de suferit unele frustrări, incertitudini şi nelinişti, şi care nu poate fi compensată doar numai prin simpla constatare a încălcării drepturilor acestuia.

7 În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pe cauze similare, în ceea ce priveşte acordarea unei satisfacţii echitabile pentru privarea ilegală de liberate. Astfel, în cauza Brega contra Moldovei, reclamantul a pretins violarea art. 5 al Convenţiei pentru deţinerea timp de 48 de ore fără nici un temei, iar Curtea a constatat în unanimitate, violarea art. 5 CEDO, reţinînd că reclamantul a fost arestat şi acuzat de insultarea ofiţerilor de poliţie şi opunerea rezistenţei la arest însă din înregistrarea video şi după cum a fost confirmat şi de către instanţele naţionale care l-au achitat pe reclamant, este evident că acuzaţiile îndreptate împotriva reclamantului erau false şi că el nu a comis faptele ce i se imputau.

În aceste circumstanţe, avînd în vedere că nu există nici o „suspeciune rezonabilă” în sensul art. 5 CEDO, Curtea a considerat că detenţia reclamantului în baza unor acuzaţii false nu poate fi considerată „legală” prin prisma art. 5 CEDO, acordînd reclamantului, cu titlu de daune morale 8000 euro.

Totodată instanța de recurs consideră că instanțele judecătorești întemeiat au respins cerințele recurentului Calancea Radu cu privire la obligarea Procuraturii Generale a RM de a aduce scuze oficiale, deoarece reieșind din prevederile art. 12 alin. (1,4) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545- XIII din 25 februarie 1998, Procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale în termen de 15 zile de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.

În susţinerea concluziei sale justificat instanţele inferioare au remarcat că termenul de 15 zile, în interiorul căruia Procurorul care a condus sau exercitat urmărirea penală aduce scuze oficiale persoanei în privința căreia a fost pronunțată o sentință de achitare definitivă, este un termen de decădere și se calculează din momentul apariției dreptului la repararea prejudiciului, ori, în cazul lui Calancea Radu din momentul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare din 21 decembrie 2010. Mai mult decît atît, reieșind din prevederile art. 51 al. (8), CPC, procurorul î-și exercită drepturile în conformitate cu prevederile art. 52 CPP, în care sunt prevăzute expres toate atribuțiile și obligațiile acestuia,obligația procurorului de a aduce scuze oficiale nu este prevăzută expres.

Iar, conform prevederilor Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, aducerea scuzelor oficiale de către procuror, persoanei care a fost scoasă de sub urmărire penală nu este o obligație, ci un drept al procurorului ce poate fi exercitat la solicitarea persoanelor prevăzute la pct. 3 art. 12 al Legii menționate, și în termen stabilit la pct. 4 art. 12 al aceleiași Legi. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Calancea Radu, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral şi de a emite în partea dată o nouă hotărîre, prin care a admite acţiunea parţial şi de a încasa de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Calancea Radu prejudiciul moral în mărime de 20000 lei.

În rest de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. 8 În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Calancea Radu. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 și hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 29 mai 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Calancea Radu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei al Republici Moldova, în partea încasării prejudiciului moral şi se emite în partea dată o nouă hotărîre prin care: Se încasează din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Calancea Radu suma de 20000 (douăzeci mii) lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 și hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 29 mai 2012 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva 9