2ra-1121/14 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti şi obligarea procuraturii de a prezenta scuze oficiale

prima instanţă: I.Timofei dosarul nr.2ra-1121/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd recursurile declarate de Procuratura Generală, Ministerul Finanţelor şi Bezniuc Radu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bezniuc Radu împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti şi obligarea procuraturii de a prezenta scuze oficiale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 prin care s-au respins apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală, s-a admis apelul declarat de Bezniuc Radu, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 20 septembrie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 11 octombrie 2010 Bezniuc Radu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti şi obligarea procuraturii de a prezenta scuze oficiale. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la 16 martie 2005 de către conducerea urmăririi penale în organele centrale ale Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi SV a Procuraturii Generale a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva sa, precum că ar fi săvîrşit infracţiunile prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. b), art. 195 alin. (2), art. 196 alin. (4) Cod penal.

1 Menţionează că, la 17 martie 2005 a fost reţinut de către organele Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie, şi prin încheierea judecătorului de instrucţie sect. Buiucani mun. Chişinău din 19 martie 2005, i-a fost aplicat arest preventiv - măsură preventivă menţinută pînă la pronunţarea sentinţei de către prima instanţă din 10 aprilie 2006. De asemenea, la demersul Organului de urmărire penală, la 30 martie 2006, de către judecătorul de instrucţie al Judecătoriei sect. Buiucani mun. Chişinău a fost dispusă aplicarea sechestrului pe averea personală.

La 10 aprilie 2006, în urma examinării cauzei penale în învinuirile aduse, de către Judecătoria Botanica a fost pronunţată sentinţa de achitare în ceea ce priveşte capetele de acuzare pe art. 324 alin. (3) lit. b), art. 196 alin. (4) Cod penal, dar şi de condamnare pe art. 195 alin. (2) Cod penal, la un termen de 5 ani închisoare cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii pe un termen de 5 ani. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 13 octombrie 2006, a respins apelurile acuzatorilor de stat şi al apărătorului său şi a menţinut sentinţa Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, astfel fiind deţinut în continuare în stare de arest. Indică că, prin decizia Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2007 au fost admise recursurile procurorului, apărătorilor şi inculpaţilor, casată decizia instanţei de apel şi restituită cauza în aceeaşi instanţă pentru rejudecarea în alt complet de judecători.

Măsura de reprimare în privinţa sa fiind menţinută. La 09 octombrie 2007, după o nouă rejudecare a cauzei penale, de către Curtea de Apel Chişinău a fost emisă decizia prin care s-au admis apelurile avocaţilor şi s-a respins apelul procurorilor, s-a casat parţial sentinţa primei instanţe în partea condamnării, cu pronunţarea unei noi decizii privind încetarea procesului penal intentat împotriva lui pe art. 195 alin. (2) / art. 196 alin. (4) Cod penal, pe motivul că fapta nu întruneşte elementele componenţei de infracţiune, cu eliberarea imediată de sub strajă.

Astfel, menţionează reclamantul că în urma acţiunilor ilicite şi neîntemeiate intentate de către organele de urmărire penală, a fost supus unor serii întregi de suferinţe psihice şi fizice, în perioada de detenţie din 16 martie 2005 pînă la 09 octombrie 2007, fiind deţinut în Penitenciarul nr. 13, supus unui tratament inuman şi degradant, pusă în pericol libertatea şi securitatea persoanei, precum şi a fost privat de dreptul de a munci în această perioadă, dar şi de dreptul la viaţă privată. Susţine că, în urma acestor circumstanţe, soţia sa Sîrbu Natalia, fiind în acea perioadă însărcinată, a fost supusă unui stres emoţional de durată, care inevitabil a influenţat negativ asupra copilului minor, Bezniuc Radu, în vîrstă de 3 ani.

La 17 noiembrie 2005 s-a născut al doilea copil, în condiţii de risc pentru viaţa mamei şi a copilului, iar ca urmare a acestei conjuncturi, soţia sa nu mai poate să nască, fiind necesară intervenţia făcută de medici la naştere şi aplicarea măsurilor de reanimare. 2 Cere reclamantul, încasarea din contul statului în beneficiul său a prejudiciului material cauzat şi repararea prejudiciului moral estimat la suma de 100 000 lei, încasarea cheltuielilor de judecată şi obligarea Procuraturii Generale să-i prezinte scuze oficiale pentru că a fost supus neîntemeiat urmăririi penale. Ulterior, prin cererea de concretizare a acţiunii din 30 mai 2012, Bezniuc Radu a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 277 588 lei, prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei şi obligarea Procuraturii Generale de a prezenta scuze oficiale în numele statului faţă de el.

În motivarea cererii de concretizare a pretenţiilor, reclamantul a indicat că statul urmează să-i achite prejudiciul material în mărime de 277 588 lei, ca fiind cuantumul sumei de compensare a cîştigului lunar al persoanei la momentul cauzării prejudiciului. În acest sens, a menţionat că, de la 01 noiembrie 2004 şi pînă la 11 februarie 2005, a activat în calitate de Director vînzări şi marketing al întreprinderii de stat „Air Moldova”, respectiv cînd a fost reţinut şi ulterior ţinut în condiţii de detenţie era persoană neangajată. Conform informaţiei din carnetul său de muncă, venitul total pentru anul precedent anului deţinerii sale în arest, adică în anul 2004, a fost de 114 875 lei şi împărţind la 12, cîştigul lunar constituie 9 572 lei.

Deoarece a fost deţinut în perioada de 17 martie 2005 pînă la 09 octombrie 2007, cele 29 luni cumulate, înmulţindu-se cu cîştigul lunar, formează suma de 277 588 lei, acesta fiind cuantumul sumei prejudiciate pentru perioada de ţinere ilegală şi privarea de dreptul de a munci. Cu referire la cuantumul prejudiciului moral, suplimentar la cele indicate în cererea de bază, a indicat că, prin acţiunile ilicite comise de organele de urmărire penală şi instanţele de judecată, i-a fost afectată grav imaginea şi reputaţia profesională. În perioada reţinerii sale, în martie 2005, despre investigaţiile pornite împotriva sa, s-au difuzat informaţii în presă, mass-media şi site-urile de ştiri, care pînă în prezent dăunează imaginii şi demnităţii personale.

Aceste informaţii pînă în ziua de azi îi umbresc posibilităţile de activitate cu partenerii interni şi externi, punînd la îndoială credibilitatea personalităţii şi capacităţilor sale ca expert independent în domeniul serviciilor de transport aerian. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 septembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Bezniuc Radu cu titlu de prejudiciu moral suma de 100 000 lei. În rest, pretenţiile formulate de către Bezniuc Radu au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală, fiind admis apelul declarat de către Bezniuc Radu, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău 3 din 20 septembrie 2012, în partea respingerii cererii lui Bezniuc Radu privind încasarea prejudiciului material şi prezentarea scuzelor oficiale din partea Procuraturii Generale şi în această parte s-a emis o nouă hotărîre de admitere a acestor pretenţii, cu menţinerea în rest a hotărîrii contestate. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 02 octombrie 2013 au fost admise recursurile declarate de Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 s-au respins apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală, s-a admis apelul declarat de Bezniuc Radu, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 20 septembrie 2012 în partea respingerii pretenţiilor lui Bezniuc Radu privind încasarea prejudiciului material şi obligarea prezentării scuzelor oficiale din partea Procuraturii Generale în numele statului, şi în această parte a fost emisă o nouă hotărîre prin care s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Bezniuc Radu suma prejudiciului material în mărime de 57 474 lei şi obligată Procuratura Generală să aducă scuze oficiale în numele statului faţă de Bezniuc Radu pentru supunerea neîntemeiată urmării penale. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 24 ianuarie 2014, Procuratura Generală a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii în partea reparării prejudiciului material şi obligării Procuraturii Generale să-şi ceară scuze oficiale.

În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia contestată prin faptul că au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. În acest sens, susţine că la caz nu au fost prezentate probe precum că la momentul reţinerii Bezniuc Radu nu a lucrat din motive întemeiate, iar salariul a constituit sursa lui principală de existenţă. De asemenea, menţionează că în privinţa prezentării scuzelor oficiale de către Procuratura Generală, Bezniuc Radu nu şi-a exercitat dreptul său în termen de 15 zile de la data rămînerii irevocabile a sentinţei, conform art. 12 alin. (4) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, iar faptul rămînerii irevocabile a sentinţei de încetare a procesului penal reprezintă prin sine un act de satisfacţie morală.

La 18 februarie 2014, Ministerul Finanţelor la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care pretenţiile de ordin moral vor fi încadrate în limita sumei de 20 000 lei, iar cele de ordin material vor fi delimitate în privinţa sumelor care trebuie a fi reţinute cu titlu de impozitare. 4 În susţinerea recursului s-a invocat ilegalitatea şi netemeinicia deciziei contestate prin faptul interpretării eronate a normelor de drept material. Sub acest aspect, indică că eroarea instanţei vizează în primul rînd faptul că nu a existat o delimitare expresă şi corectă a întinderii prejudiciului material la care este îndreptăţit reclamantul.

Susţine că, în cazul dat prejudiciul reparabil poate fi constituit doar din veniturile de care a fost lipsit în mod nejustificat reclamantul şi trebuie să fie format doar din venitul net realizat la locul de muncă. Mai menţionează că, în cauză nu au fost administrate probe suplimentare prin care se poate înţelege că prejudiciul moral trebuie în mod obligatoriu evaluat la suma dispusă de instanţă, iar prin dovezile acceptate în instanţa de fond, reclamantul nu a confirmat existenţa prejudiciului moral de o asemenea întindere. Astfel, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel nu au pornit aşa cum impune legea de la fapte cunoscute, bazate pe probe directe, care să inducă existenţa prejudiciului moral reparabil în formă pecuniară, ci au pornit de la presupuneri şi afirmaţii nedovedite ale reclamantului care nu pot conduce la legalitate şi temeinicia soluţiei date.

La 21 februarie 2014 cerere de recurs a declarat şi Bezniuc Radu, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea prejudiciului material, şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acestei pretenţii. În susţinerea recursului recurentul a invocat încălcarea eronată a normelor de drept material, prin faptul că instanţa de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat-o în mod eronat.

Consideră neîntemeiat argumentul instanţei de apel precum că şi-a dat demisia din dorinţa proprie cu o lună înainte de reţinere, iar la momentul reţinerii nu era angajat în cîmpul muncii, fapt pentru care i s-a calculat prejudiciul material după salariul mediu pe ţară conform prevederilor art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, dat fiind că la momentul reţinerii avea statut de persoană neangajată, iar în asemenea circumstanţe urmau a fi aplicate prevederile art. 8 alin. (3) lit. b) al Legii menţionate. Referitor la termenul declarării recursurilor Colegiul le consideră în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 19.12.2013, iar prin scrisoarea de însoţire a Curţii de Apel Chişinău cu nr. 37 22 urmează că copia deciziei motivate a fost expediată părţilor la 27.12.2013, însă careva date privind recepţionarea acesteia la materialele cauzei nu există.

Astfel, recursurile depuse la 24.01.2014, 18.02.2014 şi 21.02.2014 au fost declarate în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Verificînd în limitele invocate în recurs legalitatea hotărîrilor atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursului declarat de Ministerul Finanţelor, a admite recursurile declarate de Procuratura Generală şi Bezniuc Radu, a modifica 5 decizia instanţei de apel în partea prejudiciului material şi a o casa în partea obligării Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale în numele statului faţă de Bezniuc Radu, cu menţinerea în rest a deciziei din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în dreptsă admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

Conform art. 6 lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. După cum rezultă din actele cauzei, la 16 martie 2005 de către conducerea urmăririi penale în organele centrale ale Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi SV a Procuraturii Generale a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva lui Bezniuc Radu, privind săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art. art. 324 alin. (3) lit. b), 195 alin. (2), 196 alin. (4) Cod penal.

La 17 martie 2005, Bezniuc Radu a fost reţinut de către organele Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie, iar prin încheierea judecătorului de instrucţie a sect. Buiucani mun. Chişinău din 19 martie 2005, i-a fost aplicat arest preventiv, pe un termen de 10 zile. Tot la 17 martie 2005, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău la demersul procurorului, a pus în sarcina organului de urmărire penală al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei efectuarea percheziţiei pe adresa domiciliului lui Bezniuc Radu. La 10 aprilie 2006, în urma examinării cauzei penale în învinuirile aduse, de către Judecătoria Botanica mun.

Chişinău a fost pronunţată sentinţa de achitare în ceea ce priveşte capetele de acuzare pe art. art. 324 alin. (3) lit. b), 196 alin. (4) Cod penal, dar şi de condamnare pe art. 195 alin. (2) Cod penal, la un termen de 5 ani închisoare cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii pe un termen de 5 ani. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2006, au fost respinse apelurile acuzatorilor de stat şi al apărătorului cu menţinerea sentinţei Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, Bezniuc Radu fiind deţinut în continuare în stare de arest. 6 Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2007 au fost admise recursurile procurorului, apărătorilor şi inculpaţilor, casată decizia instanţei de apel şi restituită cauza în aceeaşi instanţă pentru rejudecarea în alt complet de judecători.

Măsura de reprimare în privinţa inculpatului fiind menţinută.

Iar, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2007 au fost admise apelurile avocaţilor şi respinse apelurile procurorilor, casată parţial sentinţa primei instanţe în partea condamnării, cu pronunţarea unei noi decizii privind încetarea procesului penal intentat împotriva lui Bezniuc Radu în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal, pe motivul că fapta nu întruneşte elementele componenţei de infracţiune, cu eliberarea imediată de sub strajă (f.d.76- 92). Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă lui Bezniuc Radu posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, precum şi de art. art. 1405, 1422, 1423 Cod civil.

În conformitate cu art. 53 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti. Conform art. 1405 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Prin prizma prevederilor art.3 alin.(1) lit.a), alin. (2) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti. Colegiul reţine că, Bezniuc Radu fiind condamnat prin sentinţa Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 10 aprilie 2006, a fost achitat prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2007, în învinuirea adusă conform art. 195 alin. (2) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii. 7 În conformitate cu prevederile art. 7 lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie, salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite.

Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii menţionate, cuantumul sumelor de compensare a prejudiciului, prevăzute la art.7 lit.a), se calculează pornindu-se de la cîştigul mediu lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea coeficientului de inflaţie. Alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede că pentru cuantificarea prejudiciului reparabil, cîştigul mediu lunar se calculează după cum urmează: a) persoanelor angajate prin contract de muncă - prin aplicarea modului de calculare a salariului mediu în conformitate cu legislaţia; b) persoanelor neangajate prin contract de muncă - prin împărţirea la 12 a sumei venitului total pentru anul precedent; c) persoanelor care nu au lucrat din motive întemeiate - pornindu-se de la salariul mediu pe ţară în anul respectiv.

Coroborînd la caz prevederile legale, Colegiul conchide întemeiat dreptul recurentului Bezniuc Radu la repararea prejudiciului material cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti. În acest sens, instanţa de recurs constată că de la 01.11.2004 şi pînă la 11.02.2005, cu o lună înainte de reţinere, Bezniuc Radu a activat în calitate de director al Departamentului vînzări şi marketing al ÎS,,Air Moldova”.

Prin urmare, Colegiul notează că la momentul cînd Bezniuc Radu a fost reţinut şi ulterior ţinut în condiţii de detenţie era persoană neangajată în cîmpul muncii, iar în asemenea circumstanţe prejudiciul material reparabil urmează fi calculat conform art. 7 lit. a), art. 8 alin. (3) lit. b) al Legii menţionate, adică, persoanelor neangajate prin contract de muncă, cîştigul mediu lunar se calculează prin împărţirea la 12 a sumei venitului total pentru anul precedent, deoarece sursa lui principală de existenţă de care a fost privat în urma acţiunilor ilicite a fost salariul. Actele cauzei atestă că, venitul total pentru anul precedent anului deţinerii lui Bezniuc Radu în arest, adică anul 2004, a fost de 114 875 lei, respectiv împărţind la 12, cîştigul lunar constituie 9 572 lei.

Dat fiind că, Bezniuc Radu a fost deţinut în perioada de la 17.03.2005 şi pînă la 09.10.2007, cele 29 luni de detenţie ilegală înmulţindu-se cu cîştigul lunar va cumula suma de 277 588 lei, ceea ce constituie cuantumul prejudiciului cauzat recurentului pentru perioada de detenţie ilegală şi pentru privarea de dreptul de a munci. 8 Or, Bezniuc Radu în urma reţinerii şi condamnării sale a fost privat ilegal de dreptul de a munci, de a fi angajat în această perioadă, iar salariul şi alte venituri provenite din muncă au constituit sursa lui principală de existenţă. Drept consecinţă, Colegiul conchide că recursul declarat de către Bezniuc Radu este întemeiat, fapt ce necesită modificarea deciziei contestate în partea încasării prejudiciului material prin majorarea sumei de la 57 474 lei pînă la 277 588 lei, deoarece în această parte concluziile instanţei de judecată decurg din aprecierea greşită a dovezilor administrate şi interpretarea eronată a legii.

De asemenea Colegiul constatată că instanţa de apel neîntemeiat a admis cerinţa lui Bezniuc Radu cu privire la obligarea Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale pentru supunerea neîntemeiată urmăririi penale, deoarece reieșind din prevederile art. 12 alin. (1) şi (4) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale în termen de 15 zile de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.

În susţinerea acestor concluzii este de remarcat că termenul de 15 zile, în interiorul căruia procurorul care a condus sau exercitat urmărirea penală aduce scuze oficiale persoanei în privința căreia a fost pronunțată o sentință de achitare definitivă, este un termen de prescripţie și se calculează din momentul apariției dreptului la repararea prejudiciului, or, în cazul lui Bezniuc Radu acest termen urmează a fi calculat din momentul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare din 09 octombrie 2007. Reieşind din cele expuse instanţa de recurs consideră că cerinţa lui Bezniuc Radu cu privire la obligarea Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale este prescrisă, iar recursul Procuraturii Generale în acest sens este întemeiat şi urmează a fi admis, cu casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acestei pretenţii ca depusă tardiv.

Cît priveşte cerinţa lui Bezniuc Radu privind repararea prejudiciului moral, Colegiul conchide că instanţele de judecată conform legislaţiei naţionale şi practicii CEDO, corect au stabilit cuantumul prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, şi care în opinia instanţei de recurs este unul echitabil reieşind din următoarele. În conformitate cu art.11 alin.(1) şi (3) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă, caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la 9 urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată, rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei, durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată, natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei, suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate, durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. Conform art. 1422 alin. (3) Cod civil, reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Iar, conform art. 1423 alin. (1) şi (2)Cod Civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate, caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Materialul probator anexat la actele cauzei denotă incontestabil faptul că, lui Bezniuc Radu i-au fost cauzate suferinţele psihice grave, prin faptul că a fost atras la răspundere penală pentru săvîrşirea unui şir de infracţiuni deosebit de grave, grave şi mai puţin grave, şi pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de la 10 la 25 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. De altfel, suferinţele psihice suportate de Bezniuc Radu se manifestă şi prin faptul că a fost atras la răspundere penală pentru acţiuni în care nu s-a constat existenţa faptei infracţiunii. La caz, este cert şi faptul că Bezniuc Radu în perioada de la 16.03.2005 şi pînă la 09.10.2007 a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13 unde i-a fost pusă în pericol libertatea şi securitatea personală, fiind privat de dreptul de a munci şi de dreptul la viaţa privată.

Instanţele de judecată corect au constatat şi faptul că acţiunile ilicite comise de organele de urmărire penală au afectat imaginaţia şi demnitatea recurentului. Astfel, în perioada reţinerii lui din martie 2005 despre investigaţiile pornite s-au difuzat informaţii în presă, mass-media şi site-urile de ştiri, care au afectat negativ asupra imaginii sale.

10 În asemenea împrejurări şi ţinînd cont de natura dreptului lezat, de caracterul şi gravitatea suferinţelor suportate, de statutul social al persoanei şi de faptul că lui Bezniuc Radu i-au fost încălcate drepturile constituţionale, ce au dus atingere demnităţii umane, fiind supus unor acţiuni ilicite ale organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, manifestate prin atragerea ilegală la răspundere penală şi imixtiunea nejustificată în viaţa intimă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 100 000 lei este reală şi rezonabilă în măsură de a atenua suferinţele psihice cauzate lui Bezniuc Radu, care a avut de suferit unele frustrări, incertitudini şi nelinişti pe tot parcursul acestei perioade.

În acest sens, argumentele Ministerului Finanţelor precum că instanţele judecătoreşti greşit au apreciat cuantumul prejudiciului moral şi nu au argumentat şi justificat suma încasată, poartă caracter declarativ şi nu pot servi temei de admitere a recursului, or, în corespundere cu prevederile art. 1423 Cod Civil, instanţele judecătoreşti au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice şi fizice cauzate şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie intimatului. Drept consecinţă, nu au relevanţă nici argumentele Ministerului Finanţelor cu referire la faptul că suma de 100 000 lei încasată din bugetul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Bezniuc Radu cu titlu de despăgubiri morale, nu este una echitabilă şi raţională, deoarece vin în contradicţie cu constatările expuse.

În acestă ordine de idei, Colegiul notează că o eventuală despăgubire mai mică ar contraveni legislaţiei naţionale şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale precum şi practicii CEDO şi anume de a asigura o satisfacţie morală pe baza unor aprecieri în echitate.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor, a admite recursul declarat de Procuratura Generală şi recursul declarat de Bezniuc Radu, a modifica decizia instanţei de apel în partea prejudiciului material prin majorarea sumei încasate de la 57 474 lei pînă la 277 588 lei, a casa decizia instanţei de apel în partea obligării Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale în numele statului faţă de Bezniuc Radu şi în această parte a emite o nouă hotărîre de respingere a acestei cerinţe ca fiind depusă tardiv, cu menţinerea în rest a deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), b), e) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor. 11 Se admit recursurile declarate de către Procuratura Generală şi Bezniuc Radu. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, în partea încasării prejudiciului material, majorîndu-se suma de la 57 474 lei pînă la 277 588 (două sute şaptezeci şi şapte mii cinci sute optzeci şi opt) lei. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 în partea obligării Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale în numele statului faţă de Bezniuc Radu şi în această parte se emite o nouă hotărîre de respingere a acestei cerinţe.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 septembrie 2012, în partea încasării prejudiciului moral, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bezniuc Radu împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti şi obligarea procuraturii de a prezenta scuze oficiale, se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Iuliana Oprea Valentina Clevadî 12