2ra-2648/14 — Încasarea prejudiciului moral pentru detenție ilegală

prima instanţă: E. Cobzac dosarul nr. 2ra-2648/14 (Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău) instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, Iu. Cotruţă (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând, fără participarea părţilor, recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Godniuc Ruslan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Godniuc Ruslan împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2014, prin care apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Godniuc Ruslan au fost respinse şi menţinută hotărârea Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău din 05 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 13 aprilie 2009, Godniuc Ruslan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 12 octombrie 2000, modificată prin hotărârea Colegiului penal al Tribunalului municipiului Chişinău din 28 decembrie 2000, menţinută prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 17 aprilie 2001, a fost recunoscut vinovat în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.119 alin. (4) Cod Penal (în redacţia anului 1961) şi condamnat la 12 ani privaţiune de libertate fără confiscarea averii cu ispăşirea pedepsei în colonie de corectare prin muncă. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 23 septembrie 2008, acţiunile lui Ruslan Godniuc au fost recalificate din art. 119 al. (4) Cod penal (în redacţia anului 1961) în art. 186 al.

(2) lit. b), c), d) Cod penal (în redacţia anului 2003), fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 39 al. (3) Cod penal (în redacţia anului 1961) prin cumulare parţială a pedepsei neispăşite aplicată anterior, i-a fost aplicată pedeapsa definitivă de privaţiune de libertate pe un termen de 6 ani cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semi-închis. De asemenea, prin aceeaşi decizie, în legătură cu faptul că Ruslan Godniuc şi- a ispăşit pedeapsa nou-aplicată, a fost eliberat. Însă, de fapt, a fost eliberat din instituţia penitenciară abia la 17 octombrie 2008. De asemenea, a menţionat că, la 16 iulie 2004, a intrat în vigoare Legea nr. 278 „Privind amnistierea în legătură cu împlinirea a 10 ani de la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova", dată la care pedeapsa definitivă constituia 6 ani de privaţiune de libertate.

Astfel, conform art. 10 al Legii în cauză, termenul de pedeapsă neispăşit urma a fi micşorat de 2 ori, urmând să fie eliberat la 06 septembrie 2005. Reclamantul Ruslan Godniuc solicită repararea prejudiciului material în sumă de 777 lei, venitul ratat în sumă de 103 600 lei, cheltuielile de asistenţă juridică suportate în legătură cu examinarea cauzei penale în mărime de 3 000 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 3 000 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 1 milion de lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 decembrie 2013 acţiunea înaintată de Godniuc Ruslan a fost admisă parţial, cu încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Godniuc Ruslan suma de 3 000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru detenţie ilegală şi 250 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică, iar în total 3 250 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2014 apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Godniuc Ruslan au fost respinse şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 08 iulie 2014, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Recurentul Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului, a indicat faptul că nici acţiunea de bază şi nici hotărârile instanţelor ierarhic inferioare nu conţin menţiuni despre legea materială pertinentă raportului dedus judecăţii, care ar justifica încasarea sumelor litigioase anume din contul bugetului de stat.

Mai susţine recurentul Ministerul Finanţelor că în cazul din speţă urmează să se constate răspunderea angajaţilor sistemului penitenciar, care s-au făcut vinovaţi de tergiversarea eliberării reclamantului. În plus, consideră că instanţele de judecată nu au aplicat norma materială corectă, or, în circumstanţele date, prevederile Legii nr.1545 din 25.02.1998 nu sunt aplicabile. La 29 iulie 2014 împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs şi Godniuc Ruslan, prin intermediul reprezentantului-avocat Alexandr Hramcenco, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii sale.

Recurentul Godniuc Ruslan, în motivarea recursului, a invocat că instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, or, consideră că urmau a fi aplicate normele Legii nr.1545 din 25.02.1998, art. art.1404 alin. (4), 1405, 1422 şi 1423 CC, precum şi art.5 CEDO, în mod corespunzător, luând în 2 consideraţie faptul că dânsul s-a aflat în detenţie în mod ilegal în perioada dintre 06.09.2005 până la 23 septembrie 2008, datorită neîndeplinirii de către autorităţile de stat a obligaţiunilor lor de verificare a legalităţii aflării persoanei în stare de detenţie.

La 25 iulie 2014 şi 14 august 2014 în adresa lui Godniuc Ruslan, Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Interne a fost expediată copia recursului declarat de către Ministerul Finanţelor, şi respectiv în adresa Ministerului Finanţelor, Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Interne copia recursului declarat de Godniuc Ruslan, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La recursurile declarate nu au fost depuse referinţe. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel, a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 13 mai 2014, însă nu există date despre recepţionarea acesteia.

Astfel, recursurile se consideră depuse în termen. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 24 septembrie 2014 recursurile Ministerului Finanţelor şi a lui Godniuc Ruslan au fost declarate admisibile. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursurilor declarate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul Ministerului Finanţelor urmează a fi respins ca neîntemeiat, iar recursul declarat de Godniuc Ruslan urmează fi admis cu modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, prin majorarea sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 12 octombrie 2000, modificată prin hotărârea Colegiului penal al Tribunalului municipiului Chişinău din 28 decembrie 2000, menţinută prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 17 aprilie 2001, a fost recunoscut vinovat în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.119 alin. (4) Cod Penal (în redacţia anului 1961) şi condamnat la 12 ani privaţiune de libertate fără confiscarea averii cu ispăşirea pedepsei în colonie de corectare prin muncă.

Prin decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 23 septembrie 2008, acţiunile lui Ruslan Godniuc au fost recalificate din prevederile art. 119 al. (4) Cod penal (în redacţia anului 1961) în prevederile art. 186 al. (2) lit. b), c), d) Cod penal (în redacţia anului 2003), fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 39 al. (3) Cod penal (în redacţia anului 1961) prin cumulare parţială a pedepsei neispăşite aplicată anterior, i-a fost aplicată pedeapsa definitivă de privaţiune de libertate pe un termen de 6 ani 3 cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semi-închis, fiind totodată, dispusă eliberarea imediată a recurentului-reclamant.

Totodată, din adeverinţa din 17.10.2008 eliberată de Penitenciarul nr.10 Goian, reiese în mod cert că recurentul-reclamant a fost eliberat din detenţie la data de 17.10.2008, chiar dacă, conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie acesta urma a fi eliberat la data de 23 septembrie 2008, adică acesta a fost eliberat cu o întârziere de 25 de zile, în această perioadă fiind deţinut în mod ilegal în penitenciar. Conform art. 5 alin. (1) din Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Alineatul (5) al aceluiaşi articol prevede că, orice persoană care este victimă unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.

Conform art. 12 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească soluţionează pricinile civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, al legilor constituţionale, organice şi ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al actelor normative ale Preşedintelui Republicii Moldova, al ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale. Potrivit alin. (4) al aceleiaşi norme de drept, dacă în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte reglementări decât cele prevăzute de legislaţia internă, instanţa, la judecarea pricinii, aplică reglementările tratatului internaţional.

Conform art. 4 alin. (1) din Constituţia RM, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. În conformitate cu Hotărârea Curţii Constituţionale privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituţie nr. 55 din 14 octombrie 1999, principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, tratatele internaţionale ratificate şi cele la care Republica Moldova a aderat sunt parte componentă a cadrului legal al RM şi devin norme ale dreptului ei intern. Potrivit art. 25 alin. (1) din Constituţia RM, libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

În conformitate cu prevederile alin. (6) al articolului sus-menţionat, eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut. În contextul normelor de drept citate, prevederile Convenţiei Europene a drepturilor omului sunt de o aplicabilitate directă în ordinea juridică internă şi aparţin cadrului legal naţional al RM. În conformitate cu jurisprudenţa relevantă degajată de Curtea Europeană a drepturilor omului pe marginea protecţiei oferite de art. 5 al Convenţiei Europene, art. 5 subliniază importanţa deosebită a dreptului fundamental pe care acest text îl consacră pentru orice persoană, deoarece este un drept inalienabil, la care nimeni nu 4 poate renunţa, iar garanţiile sale privesc toate persoanele, inclusiv cele ce se găsesc în stare de detenţie.

Instanţa europeană a afirmat adeseori în jurisprudenţa sa că orice privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legislaţia naţională, dar în acelaşi timp, ea trebuie să respecte scopul esenţial al art.5: protejarea individului împotriva arbitrariului autorităţilor statale. Totodată, este de observat că, în concepţia Curţii europene, noţiunea de libertate urmează a fi apreciată în contextul concret al unei situaţii aflate în discuţie, potrivit regimului juridic la care este supusă o anumită persoană. Pe de altă parte, respectul dreptului la libertate a unei persoane impune ca, în măsura în care ea a fost legal deţinută, iar instanţa de judecată a dispus eliberarea ei imediată, autorităţile statale competente urmează să execute această decizie fără nici cea mai mică întârziere.

Astfel, apărarea guvernului pârât în sensul că eliberarea efectivă nu s-a putut face imediat datorită faptului că formalităţile administrative ce aveau a fi îndeplinite se realizează într-o perioadă mai lungă, nu a fost primită de instanţa europeană , chiar dacă ea a recunoscut că un oarecare timp în executarea unei decizii de punere în libertate a unei persoane apare ca normal (în speţa pusă pe rol la CtEDO, reclamantul a fost reţinut peste 11 ore după emiterea deciziei - cauza Quinn contra Franţei, hotărârea din 22 martie 1995). Astfel, în contextul normelor de drept citate şi a jurisprudenţei CEDO, în condiţiile în care s-a stabilit cert deţinerea ilegală a recurentului-reclamant de la momentul emiterii deciziei Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 23 septembrie 2008, adică pentru o perioadă de 25 de zile, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră legală şi întemeiată concluzia primei instanţe şi a instanţei de apel în sensul dispunerii reparării de către stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului moral cauzat recurentului-reclamant Godniuc Ruslan, care îmbracă forma suferinţelor psihice, stresului şi frustraţiilor.

În acelaşi timp, în opinia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie cuantumul prejudiciului moral determinat de către prima instanţă în mărime de 3 000 lei pentru a fi încasat în beneficiul lui Godniuc Ruslan, nu este echitabil şi rezonabil, fapt ce impune necesitatea modificării hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel în acest sens. Or, conform art.1423 alin. (1) CC, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Urmare, ţinând cont de criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul material şi moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie stabilite în aşa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului cauzat, fiind menţinut echilibrul între daunele efectiv pricinuite şi suma acordată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că în beneficiul recurentului- 5 reclamant Godniuc Ruslan urmează să fie încasată cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 lei, aceasta fiind echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul suferit.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului-reclamant Godniuc Ruslan că în speţă urmau a fi aplicate prevederile Legii nr.1545 din 25.02.1998, or, legea dată prevede expres că este aplicabilă doar situaţiilor din cadrul urmării penale şi a procesului penal fiind îndreptată împotriva acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, procurorului şi a instanţei de judecată, şi nicidecum în cadrul executării pedepsei împotriva altor autorităţi publice în competenţa cărora rezidă supravegherea executării pedepselor penale.

În acest context, nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului-pârât Ministerul Finanţelor privind aplicarea de către instanţele ierarhic inferioare în prezenta speţă a unei legi care nu trebuia aplicată şi anume a Legii nr.1545 din 25.02.1998, deoarece, după cum rezultă din conţinutul hotărârilor recurate, instanţele şi-au motivat soluţia în temeiul art.5 CEDO, fără a face referire la prevederile Legii nr.1545 din 25.02.1998, aceasta din urmă nefiind aplicată.

De asemenea, nu pot fi reţinute argumentele recurentului-pârât Ministerul Finanţelor că răspunderea în cazul din speţă urma s-o poarte Ministerul Justiţiei, în subordinea căruia se află Departamentul instituţii penitenciare, cel care s-a făcut vinovat de încălcările date, întrucât statul are obligaţia de a garanta respectarea de către organele sale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor săi, şi anume acesta, prin intermediul reprezentantului său Ministerul Finanţelor corect a fost atras la răspundere.

Referitor la argumentele recurentului-reclamant Godniuc Ruslan despre deţinerea ilegală în detenţie începând cu 06 septembrie 2005, moment de la care recurentul-reclamant consideră că ar fi putut fi eliberat de sub detenţie ca urmare a aplicării în privinţa sa a amnistiei, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, deşi pârâţii-intimaţi Ministerul Justiţiei (Departamentul instituţii penitenciare) şi Procuratura Generală nu au prezentat careva probe justificative întru omiterea prezentării recursului în anulare în situaţia din speţă, potrivit pct.46 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.583 din 26.05.2006, deţinuţii îşi exercită dreptul la informaţie, inclusiv accesul la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor privative de libertate sau a arestului preventiv, în condiţiile stipulate de art.227 şi 228 ale Codului de Executare.

Reieşind din normele enunţate, se confirmă clar că Godniuc Ruslan, chiar dacă se afla în detenţie, avea posibilitatea reală de a cunoaşte despre intrarea în vigoare a modificărilor Codului Penal şi a se folosi de dreptul de a declara recurs în anulare. Totodată, instanţa de recurs reţine că, pe lângă obligaţia statului de a garanta şi proteja drepturile cetăţenilor săi, mai există şi un drept activ din partea ultimilor de a se folosi de toate pârghiile oferite de stat prin normele sale imperative de a-şi apăra drepturile şi libertăţile fundamentale, având în vedere principiul transparenţei şi publicităţii legale, în sensul accesului liber la normele de drept.

În ceea ce priveşte argumentele recurentului-recurent Godniuc Ruslan privind încasarea prejudiciului material cauzat, a venitului ratat şi compensării cheltuielilor de judecată în cadrul dosarului penal, Colegiul civil, comercial şi de contencios 6 administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au dat o apreciere corectă pretenţiilor menţionate în raport cu circumstanţele de fapt şi legislaţia în vigoare, şi au ajuns la concluzia justă privind respingerea acestora ca fiind neîntemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate corect de prima instanţă şi instanţa de apel, însă cuantumul prejudiciului moral încasat este nejustificat diminuat, şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Godniuc Ruslan şi a modifica decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, majorând suma încasată în beneficiul lui Godniuc Ruslan din contul Ministerului Finanţelor, cu titlu de prejudiciul moral de la 3 000 la 10 000 lei, în rest decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe se menţin cu respingerea recursului declarat de Ministerul Finanţelor.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se admite recursul declarat de către Godniuc Ruslan. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 05 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Godniuc Ruslan împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Godniuc Ruslan de la 3 000 (trei mii) lei până la 10 000 (zece mii) lei.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 05 decembrie 2013 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă 7