2ra-598/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului rezonabil a cauzei

prima instanţă: V.Selvestru dosarul nr.2ra-598/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Iurie Bejenaru, examinînd cererile de recurs declarate de către Popescu Vasile şi Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popescu Vasile împotriva Ministerul Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Popescu Vasile, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 29 martie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 14 decembrie 2012 reclamantul Popescu Vasile a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului moral în baza legii Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. În motivarea acţiunii reclamantul Popescu Vasile a indicat că, prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 07.09.2010 a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art.231 lit. a),b),

Cod penal şi în baza acestui articol i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate în domeniul forestier pe un termen de un an. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2011 a fost casată sentinţa Judecătorii Orhei din 07.09.2010 şi a fost emisă o nouă hotărîre, prin care, a fost achitat în baza art.231 lit. a),b) Cod Penal din motiv că fapta nu conţine elementele infracţiunii. Conform art.3 al.(l) Legea nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma; condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Conform art.6 al Legii susmenţionate, dreptul la repararea prejudiciului în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul; devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. În urma condamnării ilegale i-a fost pricinuit prejudiciu moral. Astfel, timp de 3 ani a fost umilit de organele procuraturii şi judecătoreşti, fiind pus într-o situaţie neplăcută, a suferit, prin atragerea nelegitimă la răspunderea penală, prin acţiunile date i- a fost cauzat un prejudiciu moral enorm. Solicită reclamantul încasarea de la Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul său a prejudiciul moral în mărime de 300 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 29 martie 2013 acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La 22 aprilie 2013 Popescu Vasile a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 29 martie 2013, solicitînd, admiterea apelului şi casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Popescu Vasile, hotărârea Judecătoriei Orhei din 29 martie 2013 a fost casată şi emisă o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii prin care s-a încasat din contul Ministerului Finanţelor prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Popescu Vasile prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei. În rest acţiunea s-a respins. La 16 decembrie 2013 Popescu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, Popescu Vasile a invocat că, instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, de faptul că prejudiciul moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor procuraturii urmează a fi unul echitabil, raţional. La 16 decembrie 2013 Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 29 martie 2013. În motivarea recursului recurentul a indicat că consideră decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consider că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al R. Moldova urmează a fi respins, iar recursul declarat de Popescu Vasile întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanţei de apel din următoarele motive. Privitor la recursul declarat de către Popescu Vasile. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

Astfel, din materialele cauzei se constată că, prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 07.09.2010 Popescu Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art.231 lit. a),b), Cod penal şi în baza acestui articol i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate în domeniul forestier pe un termen de un an. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2011 a fost casată sentinţa Judecătorii Orhei din 07.09.2010 şi a fost emisă o nouă hotărîre, prin care, Popescu Vasile a fost achitat în baza art.231 lit. a),b) Cod Penal din motiv că fapta nu conţine elementele infracţiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2012 a fost declarat inadmisibil recursul ordinar declarat de procuror împotriva deciziei Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2011. Fiind investită cu acţiunea în cauză, având ca obiect al litigiului încasarea din contul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Popescu Vasile a prejudiciului moral, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor procuraturii, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii pe care a respins-o, iar instanţa de apel a ajuns la concluzia temeinicii acţiunii pe care a admis-o parţial, dispunînd încasarea de la Ministerului Finanţelor prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Popescu Vasile prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei.

În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţa de apel s-a referit la faptul că, conform art. 1405 Cod civil şi Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 reclamantul dispune de dreptul de a pretinde compensarea prejudiciului moral. Conform art. 1405 din Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub formă de arest preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului sau a muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. a) al Legii 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul moral şi material, cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurii represive de ţinere sub arest, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale. Iar în baza art. 3 al aceleaşi legi, prejudiciul moral, cauzat persoanei fizice prin acţiunile ilicite menţionate la art.1 alin.(1), se repară în modul stabilit de legislaţia civilă.

Reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor relatate, Colegiul civil consideră că, instanţa de apel, a ajuns întemeiat la concluzia de admitere parţială a acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat, dat fiind faptul că pe parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că, Popescu Vasile a fost achitat de către Colegiul Penal al instanţei de apel, soluţia căreia a fost menţinută prin decizia Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2012. Referitor la încasarea prejudiciului moral, Colegiul civil menţionează faptul că potrivit art. 11 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) încălcările procesuale comise au fost extrem de grave, toate declaraţiile au fost obţinute prin tortură, probele falsificate, urmărirea secretă a fost efectuată ilegală, foto-video fabricate; d) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; e) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; f) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; g) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice.

Prin noţiunea de prejudiciu moral se înţelege suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobîndite prin lege (viaţa, sănătatea, demnitatea şi reputaţia profesională, inviolabilitatea vieţii personale, secretul de familie şi personal), prin fapte ce atentează la drepturile personale nepatrimoniale (dreptul de a folosi propriul nume, dreptul de autor). În temeiul dispoziţiilor legale citate se instituie obligaţia generală a statului de a repara persoanelor fizice prejudiciul material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţei de apel privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei, însă menţionează că, această sumă urmează a fi încasată nu de la Ministerul Finanţelor, ci din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiţiei al R.Moldova. Prin urmare, decizia instanţei de apel urmează a fi modificată cu încasarea prejudiciului moral în beneficiul lui Popescu Vasile din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al R.Moldova. Potrivit art.131 alin. (4) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 se stipulează că, titlul executoriu se va executa de către Ministerul Finanţelor, în conformitate cu procedura şi termenele stabilite prin Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar.

Referitor la recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al R.Moldova, instanţa de recurs menţionează că, argumentele invocate de Ministerul Justiţiei în cererea de recurs nu pot fi reţinute, poartă caracter declarativ şi sunt lipsite de suport probatoriu, iar instanţa de apel s-a expus asupra tuturor aspectelor cauzei, just respingîndu-le.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, însă eronat a încasat prejudiciul moral din contul Ministerului Finanţelor prin intermediul Ministerului Justiţiei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Popescu Vasile, de a modifica decizia instanţei de apel, cu indicarea că se încasează prejudiciul moral în beneficiul lui Popescu Vasile din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor, iar în rest de a menţine aceiaşi decizie şi de a respinge recursul declarat de către Ministerul Justiţiei.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), şi e) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie. d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al R. Moldova. Se admite recursul declarat de către Popescu Vasile. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Popescu Vasile împotriva Ministerul Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului moral după cum urmează: Se încasează din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Popescu Vasile suma de 5 000 (cinci mii) lei cu titlul de prejudiciu moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari Elena Covalenco Iurie Bejenaru